2ra-1775/14 — Anularea testamentului, certificatului de moștenitor testamentar , declararea proprietate comuna în devălmășie a bunului imobil

prima instanţă : G. Bîrsan dosarul 2ra-1775/14 instanţa de apel: T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 18 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul – Svetlana Filincova Judecătorii – Iurie Bejenaru, Galina Stratulat examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vacarciuc Zinaida, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vacarciuc Zinaida către Vacarciuc Ivan, privind anularea testamentului şi a certificatului de moştenitor testamentar, declararea proprietate comună în devălmăşie a bunului imobil cu atribuirea cîte ½ cotă-parte în formă ideală, încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Vacarciuc Zinaida şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 14 octombrie 2013, c o n s t a t ă: La 19 iunie 2013, Vacarciuc Zinaida a depus cerere de chemare în judecată către Vacarciuc Ivan, privind anularea testamentului şi a certificatului de moştenitor testamentar, declararea proprietate comună în devălmăşie a bunului imobil cu atribuirea cîte ½ cotă-parte în formă ideală, încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul Vacarciuc Zinaida a indicat că la 03 decembrie 1973 a înregistrat căsătoria cu pîrîtul Vacarciuc Ivan, dar pînă atunci a conveţuit în concubinaj cu ultimul. După căsătorie s-au instalat cu traiul în gospodăria părinţilor pîrîtului, unde au locuit aproximativ doi ani, apoi au trecut cu traiul în casa liberă a tatălui său Vengher Mihail unde au locuit pînă în toamna anului 1985, ulterior cînd au vîndut această gospodărie s-au întors înapoi în casa mamei pîrîtului. Mai indică reclamanta Vacarciuc Zinaida că cu acordul mamei pîrîtului, ei au început reconstrucţia casei şi anume: casa veche cu dimensiunile de 34-36 m2 au reconstruit-o capital, mărind-o esenţial, devenind cu o suprafaţă de 109 m2 , au schimbat uşile, ferestrele, acoperişul, podelele.

Din casa veche au rămas pereţi care despart două odăi şi mai mult nimic. Odată cu reconstrucţia casei, ei au construit garaj şi beci. Toate aceste reconstrucţii le-au finisat în anul 1992. În anul 2001 ea a început construcţia saraiului locativ pentru mama pîrîtului, deoarece cel în care aceasta locuia a început să se avarieze. În anul 2006 au finisat construcţia saraiului în interior şi mama pîrîtului a trecut să locuiască în el, iar saraiul vechi l-au demolat. La fel, împreună au construit gard, poartă din metal, au amenajat ograda, au făcut fîntîna, în casă au instalat încălzire cu calorifere, cazan pentru lemne şi cărbune. Menţionează reclamanta Vacarciuc Zinaida că, ea s-a ocupat de proiectarea lucrărilor, angajarea lucrătorilor pentru executarea acestora, dat fiind faptul că pîrîtul Vacarciuc Ivan mai mult se afla la muncă peste hotarele ţării.

Toată viaţa dusă în comun cu pîrîtul s-au considerat proprietari în devălmăşie a gospodăriei date. Pîrîtul toată viaţa afirma că gospodăria e a lor, dar abia după ce pîrîtul a înaintat cerere privind desfacerea căsătoriei, iar aceasta aduna documentele necesare pentru partajarea proprietăţii comune la OCT Edineţ, i s-a comunicat că pîrîtul a devenit proprietar al bunului imobil, şi anume casei de locuit şi construcţiilor accesorii în temeiul certificatului de moştenitor testamentar din 29 noiembrie 2012, înregistrînd în aceiaşi zi dreptul de proprietate. Astfel, susţine reclamanta că, casa de locuit, saraiul de locuit, garajul, beciul, poarta au fost construite de aceasta şi pîrît pe sursele lor financiare, dar documental se considerau proprietatea mamei pîrîtului, care a testat averea lui Vacarciuc Ivan, lipsind-o pe ea de cota parte în proprietatea comună în devălmăşie.

Consideră reclamanta Vacarciuc Zinaida că reconstruind şi îmbunătăţind esenţial bunul imobil care şi-a schimbat aspectul, a căpătat astfel dreptul de proprietate în cotă parte egală cu pîrîtul Vacarciuc Ivan. Reclamanta Vacarciuc Zinaida solicită, anularea testamentului şi certificatului de moştenitor testamentar eliberat la 29 noiembrie 2012 de către notarul public Morea Galina, declararea proprietate comună în devălmăşie a lui Vacarciuc Zinaida şi a lui Vacarciuc Ivan a bunului imobil cu nr. cadastral 4114107055 amplasat în s. Brătuşeni r. Edineţ, compus din teren pentru construcţii cu suprafaţa 0, 2836 ha, casa de locuit individuală cu suprafaţa de 109, 2 m2 , construcţie accesorie cu suprafaţa 51,7 m2 , construcţie accesorie cu suprafaţa 23,2 m2 , cu atribuirea fiecăruia cîte ½ cotă-parte în formă ideală şi încasarea de la pîrît a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 14 octombrie 2013, acţiunea înaintată de către Vacarciuc Zinaida, a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2014, a fost respins apelul declarat de către Vacarciuc Zinaida şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 14 octombrie 2013. La 19 martie 2013, Vacarciuc Zinaida a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 21 ianuarie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Edineţ din 14 octombrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii.

În motivarea cererii de recurs recurenta Vacarciuc Zinaida a indicat că decizia instanței de apel şi hotărîrea primei instanțe sunt neîntemeiate şi ilegale, deoarece, consideră că a prezentat dovezi că a posedat sub nume de proprietar bunul imobil din litigiu, precum şi faptul că, odată ce pîrîtul nu a participat la nici o şedinţă de judecată şi respectiv nu a adus careva contraargumente pretenţiilor invocate de aceasta, instanţele de judecată nu au avut nici un temei legal să respingă acţiunea. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. 4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vacarciuc Zinaida este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material ce guvernează raportul juridic litigios, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art. 130 CPC, a pronunţat o hotărîre legală şi întemeiată.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de ilegalitate al deciziei instanţei de apel recurate.

Cu referire la argumentul recurentului precum că, instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită probelor administrate pe dosarul în cauză, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt înafara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, a aplicat corect normele de drept material şi procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vacarciuc Zinaida, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Vacarciuc Zinaida.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat