2rac-394/14 — Încasarea datoriei şi repararea prejudiciului

dosarul nr.2rac-394/14 prima instanţă: M. Diaconu instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, Iu. Cotruţă DECIZIE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Ion Corolevschi, Oleg Sternioală, Iurie Bejenaru şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Acit-Trans” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, prejudiciului şi a penalităţii contractuale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 17 iulie 2013, c o n s t a t ă: La 14 februarie 2012, Societatea Comercială „Acit-Trans” Societate cu Răspundere Limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii Comerciale „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, prejudiciului şi a penalităţii contractuale.

În motivarea acţiunii înaintate, reclamantul a indicat că reieșind din contractul nr. 25 din 01 octombrie 2008 încheiat cu Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată, s-a creat o datorie din partea pîrîtului în sumă de 666449,91 lei, ce rezultă din livrarea de către „Acit-Trans” Societate cu Răspundere Limitată a mărfurilor și a serviciilor de transport. Menționează, reclamantul, că faptul recepționării necondiționate și în volum deplin a mărfii și serviciilor de către pîrît este confirmat prin facturile fiscale prezentate. Afirmă că Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” a efectuat doar plata parțială pentru mărfurile livrate și serviciile prestate de reclamant, astfel încît soldul pîrîtului constituie 666449,91 lei.

La numeroasele adresări și propuneri venite din partea reclamantului de a executa benevol obligațiile de plată scadente, pîrîtul nu a reacționat. 1 Reieșind din conținutul contractului încheiat cu Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată, reclamantul consideră că pîrîtul este obligat la plata unei amenzi în mărime de 1% din suma neachitată, ce constituie 6664,5 lei, precum și la plata penalității de 0,1% din suma neachitată pentru fiecare zi de întîrziere, ce constituie 122626,80 lei. Solicită, Societatea Comercială „Acit-Trans” Societate cu Răspundere Limitată, admiterea acțiunii, încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a datoriei în sumă de 666449,91 lei, a prejudiciului sub forma amenzii contractuale în mărime de 6664,50 lei, a penalității în sumă de 122626,80 lei, precum și recuperarea din contul pîrîtului a taxei de stat și a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin cererea de concretizare din 15 mai 2013, reclamantul a confirmat pretențiile înaintate inițial prin cererea de chemare în judecată (f.d. 79-82). Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 17 iulie 2013, cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială „Acit-Trans” Societate cu Răspundere Limitată a fost admisă parțial. S-a dispus încasarea din contul Societăţii Comerciale „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul reclamantului datoria în mărime de 666449,91 lei și taxa de stat în mărime de 23872,24 lei, iar în total suma de 690322,15 lei. Restul cerințelor Societății Comerciale „Acit-Trans” Societate cu Răspundere Limitată au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 17 iulie 2013. La 29 mai 2014, Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 17 iulie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Acit-Trans”.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul este depus în termen. Recurentul, Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată, în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel şi prima instanţă au interpretat eronat legea şi în concluzie au emis hotărîri ilegale. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 26 iunie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. 2 La 18 iulie 2014, „Acit-Trans” Societate cu Răspundere Limitată a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil sau respingerea acestuia, cu menținerea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe. Analizînd legalitatea actelor de dispoziţie atacate, prin prisma argumentelor invocate de participanţii la proces şi a materialelor din dosar, Colegiul consideră recursul drept întemeiat şi care urmează a fi admis din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Din actele pricinii s-a constatat că la 01 octombrie 2008, „Acit-Trans” Societate cu Răspundere Limitată, în calitate de vînzător, şi Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată, în calitate de cumpărător, au încheiat contractul fără denumire cu nr. 25 din 01 octombrie 2008 (f.d. 39-40, Vol. I). Reieșind din conținutul contractului, vînzătorul s-a obligat să livreze marfă cumpărătorului după comanda și necesitățile acestuia, iar ultimul s-a obligat să primească și să plătească după condițiile contractului. Societatea Comercială „Acit-Trans” a prezentat în instanța de judecată mai multe facturi fiscale în baza cărora și-a întemeiat acțiunea, indicînd valoarea totală a livrărilor efectuate în adresa pîrîtului în sumă de 1087547,65 lei (f.d.

83-177). Considerînd că Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” nu și-a executat benevol obligațiile de plată scadente în temeiul contractului nr. 25 din 01 octombrie 2008, la 14 februarie 2012, „Acit-Trans” Societate cu Răspundere Limitată s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva primului, solicitînd încasarea datoriei, a prejudiciului şi a penalităţii contractuale. Prima instanță, prin hotărîrea din 17 iulie 2013, a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea Comercială „Acit-Trans” Societate cu Răspundere Limitată, dispunînd încasarea din contul Societăţii Comerciale „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată, în beneficiul reclamantului, a datoriei în mărime de 666449,91 lei și a taxei de stat în mărime de 23872,24 lei, iar în total suma de 690322,15 lei.

Restul cerințelor Societății Comerciale „Acit-Trans” Societate cu Răspundere Limitată au fost respinse ca fiind neîntemeiate. Instanța de apel, prin decizia din 03 aprilie 2014, a respins apelul declarat de Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată, menținînd hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 17 iulie 2013. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel incorect au examinat pricina deferită judecăţii. În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. 3 Potrivit art. 267 alin. (1) Cod Civil, termenul general în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani. Art. 272 alin. (1) Cod Civil prevede că termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Faţă de elementele de fapt rezultate din probele administrate, Colegiul reține că dreptul la acțiune al reclamantului a apărut începînd cu sfîrșitul lunii noiembrie a anului 2008, deoarece din această dată, obligația Societății Comerciale „Fabrica de beton şi mortar”, potrivit contractului nr. 25 din 01 octombrie 2008, încheiat între părți, a devenit scadentă.

În această ordine de idei, dat fiind faptul că reclamantul a depus prezenta cerere de chemare în judecată tocmai la 14 februarie 2012, Colegiul consideră că a fost omis termenul de 3 ani de înaintare a acțiunii. Or, pretențiile reclamantului privind încasarea datoriei, prejudiciului şi a penalităţii contractuale nu sînt imprescriptibile. Conform art. 271 al aceluiaşi Cod, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs constată că, atît la examinarea pricinii în prima instanță, cît și la judecarea litiului între părți, în instanța de apel, Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată a invocat tardivitatea acţiunii, solicitând aplicarea prescripţiei cu respingerea cererii Societății Comerciale „Acit-Trans” ca fiind depusă cu încălcarea termenului general de prescripţie. În acest context Colegiul relevă că prescripția extinctivă ca termen juridico- civil se răsfrînge asupra posibilității apărute la persoană de a-și apăra dreptul încălcat pe calea acțiunii civile. În această ordine de idei, prescripția extinctivă este termenul la expirarea căruia, în cazul în care acțiunea nu a fost înaintată, se stinge dreptul la apărare pe calea acțiunii civile.

Odată ce e dovedit cu certitudine că Societatea Comercială „Acit-Trans” a omis termenul de prescripție, iar recurentul a invocat aceasta întru apararea sa, se consideră stins dreptul subiectiv la protecția intereselor reclamantului pe calea acțiunii civile. Concomitent însă urmează a se menţiona că legislația civilă prevede instituția repunerii în termenul de prescripție extinctivă. Pornind de la prevederile art. 279 Cod Civil, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată constată că termenul de prescripţie extinctivă nu este respectat datorită unor împrejurări legate de persoana reclamantului, dreptul încălcat al persoanei este apărat. (2) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît 4 dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie.

Reieșind din materialele pricinii, instanța de recurs reține că de către Societatea Comercială „Acit-Trans” nu a fost depusă careva cerere de repunere în termen. În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează asupra înaintării tardive a prezentei acţiuni de către Societatea Comercială „Acit-Trans”, fiind omis termenul general al prescripţiei extinctive în interiorul căruia partea era în drept să pretindă de la Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” încasarea datoriei, prejudiciului și a penalității contractuale.

Nu poate fi reţinut argumentul instanţei de apel cu privire la respectarea termenului prescripţiei în speţă, acesta fiind calculat din 04 noiembrie 2011, după expirarea a 10 zile de la înaintarea de către reclamant în adresa pîrîtului a unei note de plată, care a fost remisă ultimei la 21 octombrie 2011. Or, înscrisul la care face referire instanța de apel, nu poate fi apreciat drept probă pertinentă, atît timp cît nu sînt respectate prevederile referitor la admisibilitatea acestui mijloc de probă. Colegiul menționează că în condiţiile în care acţiunea se respinge în temeiul omiterii termenului de prescripţie, nu este necesară expunerea asupra fondului. În contextul celor expuse, instanţa de recurs consideră concluziile instanţei de apel şi a primei instanţe ca neîntemeiate, rezultate din aplicarea greşită a prevederilor legii, fapt care în conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. b) CPC constituie temei de casare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate.

Din considerentele menţionate şi având în vedere că s-a constatat aplicarea eronată a normelor de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de Societatea Comercială „Acit-Trans” urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. În conformitate cu art.art. 444, 445 alin. (1) lit. b), 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de Societatea Comercială „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 17 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Acit-Trans” 5 Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii Comerciale „Fabrica de beton şi mortar” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, prejudiciului şi a penalităţii contractuale, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care: Se respinge acţiunea depusă de Societatea Comercială „Acit-Trans” Societate cu Răspundere Limitată, ca fiind tardivă. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Ion Corolevschi Oleg Sternioală Iurie Bejenaru Tatiana Vieru 6