2rac-320/13 — Încasarea cheltuielilor suplimentare şi a penalităţii

Dosarul nr.2rac-320/13 prima instanţă: L. Pruteanu instanţa de apel: S. Arnaut, T. Pelin, E. Clim DECIZIE 10 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Italprod” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” împotriva Întreprinderii Mixte „Italprod” Societate cu Răspundere Limitată şi „Tecnofood” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la încasarea cheltuielilor suplimentare şi a penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Întreprinderea Mixtă „Italprod” Societate cu Răspundere Limitată şi admisă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Privat-Trans”, cu casarea parţială a hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 04 octombrie 2012, c o n s t a t ă: La 06 aprilie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii Mixte „Italprod” Societate cu Răspundere Limitată şi „Tecnofood” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea cheltuielilor suplimentare şi a penalităţii.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că potrivit contractului de garanţie încheiat la 08 august 2011, Întreprinderea Mixtă „Italprod” Societate cu Răspundere Limitată, a devenit garant, asumîndu-şi obligaţiunea de a răspunde, în mod solidar, pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor asumate de Societatea cu Răspundere Limitată „Tecnofood” prin contractul de transport nr. 811/11 din 08 august 2011. Conform contractului de transport nr. 811/11 din 08 august 2011, reclamantul, Societatea cu Răspundere Limitată „Privat-Trans”, a acordat copîrîtului, Societăţii cu Răspundere Limitată „Tecnofood”, servicii de transport internaţional de mărfuri pe traseul Italia-Federaţia Rusă. 1 Reclamantul, în calitatea sa de transportator, a îndeplinit integral toate obligaţiile sale prevăzute în contract, în modul convenit, faptul livrării mărfii la destinaţie fiind confirmat prin scrisoarea de transport internaţional CMR.

În procesul transportării mărfii, Societatea cu Răspundere Limitată „Privat- Trans” a suportat cheltuieli suplimentare, care depăşesc plata pentru transportare prevăzută în contract. La sosirea mijlocului de transport pe teritoriul Federaţiei Ruse, s-a constatat că taxele vamale şi taxele pentru proceduri vamale sînt peste limita cărţii de garanţie, limita fiind stabilită la 60 000 euro. Drept urmare, organele vamale din Federaţia Rusă, au obligat transportatorul să organizeze escortarea mărfii şi să încheie un contract de compensare a garanţiei, ceea ce a dus la cheltuieli suplimentare în sumă de 58 385 ruble ruseşti, dintre care: 41 300 ruble ruseşti s-au cheltuit pentru organizarea escortării mărfii; 16 200 ruble ruseşti pentru compensarea garanţiei şi 885 ruble ruseşti pentru transferarea mijloacelor băneşti şoferului pentru achitarea serviciilor de escortare a mărfii.

Suma totală a cheltuielilor în valută euro conform cursului Băncii Naţionale a Republicii Moldova la momentul transferului de mijloace băneşti pentru cheltuielile respective a constituit 1401 Euro. Indică reclamantul că potrivit contractului, vămuirea, amenzile vamale pentru excesul de greutate ce ţine de supraîncărcarea mijlocului de transport şi majorarea taxelor de tranzit, cheltuielile pentru verificarea fitosanitară şi veterinară, ş.a., nu se includ în plata prevăzută în contract pentru transportare, ci se achită suplimentar de către client. A mai menţionat faptul că clientului i se acordă un termen de staţionare normată a mijlocului de transport de 48 ore pentru încărcare, descărcare şi staţionări în drum, inclusiv pentru parcurgerea punctelor vamale.

Acest termen, a fost încălcat, dat fiind faptul că mijlocul de transport a ajuns la locul de devamare şi încărcare la 29 august 2011, dar a plecat de la locul încărcării la 16 septembrie 2011, ceea ce se probează prin confirmarea 10801010/290811/2004428 şi fişa de staţionare cu ştampila şi semnătura destinatarului. Astfel clientul este obligat să achite cîte 100 euro penalitate pentru fiecare zi de staţionare în plus a mijlocului de transport. Astfel, în legătură cu surplusul de staţionare de 19 zile, reclamantul solicită achitarea penalităţii în sumă de 1900 euro, iar în total cere încasarea datoriei în mărime de 3 301 euro. Pentru soluţionarea prealabilă a litigiului, pîrîţilor le-au fost expediate pretenţiile nr. 201 din 21 octombrie 2011 şi nr. 207 din 24 octombrie 2011, care însă, au rămas fară răspuns pozitiv.

Totodată, au fost suportate cheltuieli în sumă de 923 lei pentru traducerea pretenţiilor în limba italiană, fapt ce se confirmă prin factura nr. 686796 din 01 noiembrie 2011. Cere, Societatea cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” încasarea din contul pîrîţilor în beneficiul său a datoriei în mărime de 1401 euro pentru cheltuielile suplimentare suportate, penalitatea în sumă de 1900 euro şi încasarea cheltuielilor de judecată. 2 Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chişinău din 04 octombrie 2012, cererea de chemare in judecata depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” a fost admisă parţial, fiind încasat în mod solidar de la Întreprinderea Mixtă „Italprod” Societate cu Răspundere Limitată şi de la „Tecnofood” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul reclamantului, suma cheltuielilor suplimentare suportate în mărime de 1401 euro şi cheltuielile de judecată suportate: taxa de stat achitată în mărime de 1456,54 lei.

În rest pretenţiile au fost respinse. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Întreprinderea Mixtă „Italprod” Societate cu Răspundere Limitată şi admisă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Privat-Trans”, cu casarea parţială a hotărârii Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 04 octombrie 2012, în partea pretenţiilor respinse, iar în această parte emiţîndu-se o nouă hotărîre prin care s-a încasat de la Întreprinderea Mixtă „Italprod” Societate cu Răspundere Limitată şi de la „Tecnofood” Societate cu Răspundere Limitată, în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” suma de 1900 euro cu titlu de penalitate, precum şi cheltuielile de judecată în suma de 923 lei.

În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. La 24 aprilie 2013, Întreprinderea Mixtă „Italprod” Societate cu Răspundere Limitată a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece la materialele pricinii nu există dovada recepţionării de către recurent a deciziei Curţii de Apel expediată conform scrisorii de însoţire, din 01 aprilie 2013 (f.d.

142). Recurentul, Întreprinderea Mixtă „Italprod” Societate cu Răspundere Limitată, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. La 18 mai 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Societăţii cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, Societatea cu Răspundere Limitată „Privat- Trans” nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

Studiind materialele dosarului, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. 3 În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. Conform art. 980 Cod Civil, prin contractul de transport, o parte (cărăuş, transportator) se obligă faţă de cealaltă parte (pasager sau client) să o transporte împreună cu bagajele ei sau, respectiv, să transporte încărcătura la locul de destinaţie, iar cealaltă parte se obligă să plătească remuneraţia convenită.

Din actele pricinii s-a stabilit că la 08 august 2011, între Societatea cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Tecno- Food” a fost încheiat contractul de transport nr. 811/11 (f.d. 6). Potrivit acestui contract, Societatea cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” a acordat companiei „Tecnofood” servicii de transport rutier internaţional pe traseul Italia - Federaţia Rusă. De asemenea, la 08 august 2011, între reclamant şi Societatea cu Răspundere Limitată „Italprod” a fost încheiat contractul de garanţie în baza căruia ultimul s-a obligat, în calitate de garant, să răspundă solidar pentru obligaţiile Societăţii cu Răspundere Limitată „Tehnofood” (f.d. 7). Potrivit art. 635 Cod Civil, acceptarea unei garanţii produce efecte dacă nu contravine dispoziţiilor legale şi dacă debitorul nu se obligă în mod exagerat.

Conform art. 636 al aceleiaşi legi, garanţia produce efecte doar atunci cînd este făcută în scris. În urma îndeplinirii obligaţiilor sale contractuale, Societatea cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” a suportat cheltuieli suplimentare de transportare a mărfii în mărime de 58 385 ruble ruseşti, echivalentul a 1401 euro, ca urmare a organizării sprijinului pentru transportul de marfă efectuat, precum şi pentru contractul de cauţiune încheiat în legătură cu dezvăluirea sumei în exces a taxelor vamale şi a taxelor pe limita de carte de garanţie (f.d.

13, 19, 22, 23, 24). Este de menţionat şi punctul 6 al contractului de transport din 08 august 2011, care prevede că formularele documentelor vamale, de achitare a taxelor pentru supraîncărcare şi a taxelor de tranzit excesive pentru supraîncărcare, a procedurilor de examinare fitosanitară şi veterinară, a scrisorilor de garanţie şi altele - ţin de competenţa şi sunt achitate de către client, pe lîngă taxele de transportare. În această ordine de idei, colegiul consideră întemeiată concluzia instanţei de apel de a admite cerinţa reclamantului referitor la încasarea cheltuielior suplimentare în mărime de 1401 euro.

În continuare, în punctul 2 al contractului de transport nr. 811/11, încheiat între Societatea cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” şi Societatea cu Răspundere Limitată „Tecno-Food” a fost prevăzută clauza potrivit căreia clientul dispune de 48 ore pentru staţionare liberă, pe durata încărcării şi descărcării pe parcursul itinerariului (inclusiv trecerea punctelor de frontieră) (f.d. 80). În baza probelor anexate la dosar, rezultă faptul că termenul de 48 ore prevăzut în punctul 2 al contractului de transport a fost încălcat, dat fiind faptul că mijlocul de transport a ajuns la locul încărcării la 16 august 2011, fapt probat prin scrisoarea de transport nr. 000820 (f.d. 19), prin confirmarea nr. 10801010/290811/2004428 (f.d.

25) şi a plecat de la locul încărcării la 16 septembrie 2011, fiind probat prin fişa de staţionare (f.d. 26). 4 Punctul 3 al aceluiaşi contract prevede că clientul va achita cărăuşului o taxă de 100 euro pentru fiecare zi de reţinere (staţionare) la încărcare (f.d. 80). Prin urmare, în rezultatul celor 19 zile de staţionare s-a acumulat penalitatea de 1900 euro. Conform art. 513 Cod Civil, debitorul şi creditorul trebuie să se comporte cu bună-credinţă şi diligenţă la momentul naşterii, pe durata existenţei, la momentul executării şi stingerii obligaţiei. Prin prisma normei citate, instanţa de recurs menţionează că obligaţiile se consideră executate în mod corespunzător, dacă sunt respectate toate condiţiile prevăzute în actul din care au luat naştere, precum ar fi cele privitoare la obiectul, subiectele, locul, timpul şi modul de executare.

Urmează a fi respinse argumentele recurentului referitor la faptul că obligaţia de compensare a prejudiciului apare la persoana care a cauzat dauna, deoarece potrivit contractului de garanţie, Societatea cu Răspundere Limitată „Italprod” s-a obligat, în calitate de garant, să răspundă solidar pentru obligaţiile Societăţii cu Răspundere Limitată „Tehnofood”. În acest context, completul judiciar consideră neîntemeiat şi argumentul recurentului referitor la faptul că încărcarea a avut loc fără depăşirea termenului de 48 de ore, dat fiind faptul că aceste circumstanţe au fost deja confirmate în şedinţa de judecată. Totodată urmează a fi respinse şi argumentele recurentului că în dispozitivul deciziei instanţei de apel din 05 februarie 2013 a fost greşit indicat faptul admiterii apelului declarat de Consiliul comunei Cruzeşti ca întemeiat, deoarece la materialele cauzei lipseşte o asemenea parte.

Instanţa de recurs consideră justă concluzia instanţei de apel referitor la încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 923,00 lei, ce ţine de traducerea în limba italiană a materialelor dosarului pentru Societatea cu Răspundere Limitată „Tecnofood” Italia, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 13 din 31 octombrie 2011. Instanţa de recurs indică că recurentul la depunerea recursului nu a invocat niciun temei legal care ar constitui temei de casare a deciziei instanţei de apel. Recurentul îşi exprimă doar dezacordul cu decizia pronunţată, invocând diferite argumente declarative, fără a se expune asupra neexecutării obligaţiilor prevăzute de contract.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), CPC, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Italprod” Societate cu Răspundere Limitată.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Privat-Trans” împotriva Întreprinderii Mixte „Italprod” Societate cu Răspundere Limitată şi „Tecnofood” Societate cu Răspundere Limitată, cu privire la încasarea cheltuielilor suplimentare şi a penalităţii. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 6