2ra-2342/14 — Incasarea cheltuielilor de înmormîntare, prejudiciul moral, cheltuielie de judecata

Prima instanţă, Judecătoria Floreşti: jud. I.G Goncearuc dosarul nr. 2ra-2342/2014 Instanţa de apel, Curtea de Apel Bălţi: jud. Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Ala Cobăneanu Judecători: Dumitru Mardari Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Sergiu Guţu, acţionînd în interesele lui Telehovschii Viorel, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Raisei Frumusachi împotriva lui Telehovschii Viorel cu privire la încasarea cheltuielilor de înmormîntare, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Frumusachi Raisa şi Telehovschii Viorel şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 29 august 2013, c o n s t a t ă La 23 ianuarie 2013, Raisa Frumusachi a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Telehovschii Viorel cu privire la încasarea cheltuielilor de înmormîntare, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că este soţia lui Ion Frumusachi fratele căruia Frumusachi Vitalie a decedat la 18 august 2010 în s. Domulgeni r-l Floreşti. Invocă Raisa Frumusachi că pînă la deces Frumusachi Vitalie a locuit de unul singur, fiind bolnav, invalid de gr. II, participant la lichidarea consecinţelor avariei de la Cernobîl, care avea nevoie de îngrijire şi ajutor permanent, căruia i-a acordat doar ea şi soţul acesteia.

Menţionează reclamanta că cînd a decedat Frumusachi Vitalie ea împreună cu soţul ei au organizat funerarele acestuia şi mesele de pomenire: de după înmormîntare de 7 zile, de 40 zile, de jumătate de an şi de 1 an conform religiei ortodoxe şi obiceiurilor locale, suportînd pentru aceasta toate cheltuielile în sumă totală de 31 400, 80 lei, constituită din: 784 lei – pentru serviciile bisericeşti; 1700 lei - pentru îmbrăcămintea şi încălţămintea defunctului; 1540 lei – pentru colaci şi pîine; 1553, 80 lei – pentru carne şi produse din carne; 1700 lei – pentru sicriu şi cruce; 6222 lei – pentru produse alimentare; 18 995 lei – pentru alte bunuri necesare la înmormîntare. Afirmă Frumusachi Raisa că după decesul lui Frumusachi Vitalie unicul moştenitor legal a rămas fiul acestuia – Telehovschii Viorel, căruia i-a revenit întreg patrimoniu succesoral şi care conform legislaţiei civile poartă răspundere în faţa creditorilor conform art. 1540 Cod civil.

1 Indică reclamanta că deşi pîrîtul era la curent că ea împreună cu soţul ei au suportat toate cheltuielile legate de înmormîntarea tatălui său Frumusachi Vitalie, acesta la rîndul său, cînd s-a solicitat de la el restituirea cheltuielilor de înmormîntare în timpul perfectării documentelor de moştenire la notar, a rămas indiferent, fapt ce a şi determinat-o să înainteze prezenta acţiune în judecată. Menţionează reclamanta că din motiv că pîrîtul nu i-a restituit cheltuielile legate de funeraliile tatălui acestuia,Telehovschii Viorel i-a cauzat un prejudiciu moral exprimat prin suferinţe psihice constituite din: retrăiri, cerţi cu copii şi soţul ei din cauza cheltuielilor majore pe care le-a suportat, din care considerente i se înrăutăţea starea de sănătate.

Prejudiciul moral reclamanta îl estimează în mărime de 10 000 lei. Cere Frumusachi Raisa să fie încasat din contul lui Telehovschii Viorel cheltuielile legate de înmormîntarea lui Frumusachi Vitalie în beneficiul său în sumă de 32 494, 80 lei, prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 974, 84 lei ce constituie taxa de stat.

La 12 februarie 2013, Frumusachi Raisa a depus un supliment la cererea de chemare în judecată prin care şi-a majorat cuantumul pretenţiilor, solicitînd să fie încasat din contul lui Telehovschii Viorel în beneficiul ei suplimentar la cheltuielile legate de înmormîntarea lui Frumusachi Vitalie, care nu au fost incluse în cererea iniţială de chemare în judecată, suma de 4853 lei ce constituie plata arendei a încăperii în care s-a petrecut masa de pomenire a defunctului îndată după înmormîntare, cheltuielile suportate pentru procurarea produselor alimentare pentru masa de pomenire a defunctului de jumătate de an în sumă de 4053 lei, cheltuielile suportate pentru achitarea serviciilor executorului judecătoresc în sumă de 2602 lei, iar în total suma de 7455 lei, precum şi, taxa de stat achitată adăugător în sumă de 223 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 29 august 2013, acţiunea a fost parţial admisă. A fost încasat din contul lui Telehovschii Viorel în beneficiul Raisei Frumusachi cheltuielile legate de înmormîntarea lui Frumusachi Vitalie, decedat la 18 august 2010, în sumă de 22 045, 80 lei, cheltuielile de judecată în sumă de 661,37 lei ce constituie taxa de stat şi cheltuielile de executare a actelor judecătoreşti în mărime de 2602 lei. În rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014, au fost respinse apelurile declarate de Frumusachi Raisa şi Telehovschii Viorel, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 29 august 2013. La 28 mai 2014, Sergiu Guţu, acţionînd în interesele lui Telehovschii Viorel, (în baza mandatului seria MA nr. 0108850 din 07 februarie 2013), a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 februarie 2014 şi parţială a hotărîrii Judecătoriei Floreşti din 29 august 2013, în partea ce ţine de mărimea cheltuielilor legate de înmormîntare cu micşorarea sumei de la 22 045, 80 lei pînă la 18 000 lei, în rest acţiunea să fie respinsă.

Reprezentantul recurentului a indicat că nu este de acord atît cu decizia instanţei de apel, cît şi parţial cu hotărîrea primei instanţe, deoarece la examinarea cauzei civile instanţele judecătoreşti nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin toate circumstanţele pricinii, precum şi, concluziile acestora vin în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fapt ce a adus la încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. 2 Astfel, în motivarea recursului Sergiu Guţu, acţionînd în interesele lui Telehovschii Viorel, a invocat că intimata Frumusachi Raisa într-adevăr a suportat cheltuieli legate de înmormîntarea tatălui recurentului, care ultimul la rîndul său este predispus în limita raţionalului să le compenseze, adică suma de 18 000 lei.

Consideră Sergiu Guţu, acţionînd în interesele recurentului Telehovschii Viorel, că din totalul sumei pretinse de către intimata Frumusachi Raisa documentat şi recunoscut de către Telehovschii Viorel sunt bunuri în sumă de 12913,80 lei dintre care: 2200 lei încă nu sunt documentate, astfel, în continuare la suma parţial demonstrată în instanţă şi recunoscută de către Telehovschii Viorel, legată de celelalte produse alimentare, se recunoaşte suma de 5000 lei, iar în total se estimează în sumă de 18000 lei, pe care recurentul este de acord să le compenseze. În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi alin. (2) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricini rezultă că copia deciziei contestate a fost expediată recurentului la 25 martie 2014, fapt ce se confirmă prin scrisoarea instanţei de apel nr. 6521şi recepţionată de către acesta la 27 martie 2014 (f.d. 132, 134, 137). Cu atît mai mult cu cît, însuşi reprezentantul recurentului, Telehovschii Viorel – Sergiu Guţu, în cererea de recurs a precizat că cu decizia instanţei de apel a făcut cunoştinţă la 27 martie 2014. Astfel, instanţa de recurs consideră că Sergiu Guţu, acţionînd în interesele lui Telehovschii Viorel, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen (f.d. 136). Potrivit art. 431 alin. (2) CPC, asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1), alin. (2), alin. (3), alin. (4) şi alin. (5) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicare eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; 3 e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Conform art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Sergiu Guţu, acţionînd în interesele recurentului Telehovschii Viorel, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult decît atît, argumentele invocate în recurs constituind o reproducere a celor indicate în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Reieşind din prevederile art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar şi nu temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd recursul declarat de către Sergiu Guţu, acţionînd în interesele recurentului Telehovschii Viorel, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Precum şi, prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „… art.6 §1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei deciziei prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes” (cauza Rebait şi alţii c. Franţei, Comisiei Europene a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995 nr. 26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii 4 Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sergiu Guţu, acţionînd în interesele recurentului Telehovschii Viorel, ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2) , art. 440, art. art. 269-270 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Sergiu Guţu, acţionînd în interesele lui Telehovschii Viorel, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecător Ala Cobăneanu Judecători Dumitru Mardari Vera Macinskaia 5