3ra-1216/14 — Cu privire la anularea actelor administrative

Dosarul nr.3ra-1216/14 prima instanţă: E. Cobzac instanţa de apel: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la anularea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro”, c o n s t a t ă La 28 februarie 2013, societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la anularea actelor administrative. În motivarea acţiunii societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro” a invocat că la 30 ianuarie 2013, au recepţionat decizia nr. 36 din 24 ianuarie 2012 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, conform căreia organul fiscal a respins contestaţia împotriva deciziei nr. 3330/4 din 23 noiembrie 2012. Potrivit deciziei menţionate societatea, urma să achite în bugetul asigurărilor sociale de stat suma de 4 056,50 lei ce constituie contribuţie suplimentară la bugetul asigurărilor sociale de stat, amendă în mărime de 100 % din suma de 4 056,50 lei pentru micşorarea sumelor la impozitul de asigurări sociale de stat şi penalitatea în mărime de 1 339 lei pentru achitarea întârziată ale acestor încasări la buget. Susţine că cu decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 36 din 24 ianuarie 2013, nu este de acord şi o consideră neîntemeiată, contrară legislaţiei în vigoare.

Menţionează că în trimestrele I şi II al anului 2011 a avut activitate exclusiv în domeniul agrar şi lunar transfera în bugetul asigurărilor sociale de stat cotizaţii la tariful de 22 %, care nu este preferenţial, iar în trimestrul III al aceluiaşi an, a prestat serviciu de marketing şi din acel moment a început achitarea tarifului de 23 % lunar, aşa cum este prevăzut de legislaţia în vigoare. Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 nu prevede nici o normă care ar stabili modul şi termenii de recalculare ale cotizaţiilor de asigurări sociale de stat pentru perioada trecută, în legătură cu schimbarea domeniului de activitate de la preferenţial la normal. Mai mult ca atît, perioada de impozitare pentru contribuţii de asigurări sociale de stat constituie 1 lună.

Astfel, tariful contribuţiei asigurărilor sociale de stat se aplică conform domeniului de activitate, desfăşurat în luna de gestiune. Tariful contribuţiilor date nu este anual, aşa precum indică colaboratorii inspectoratului fiscal. La adoptarea deciziei nr. 36 din 24 ianuarie 2012, organul fiscal s-a bazat de explicaţiile metodologice întocmite de Casa Naţională de Asigurări Sociale „Particularităţile calculării şi virării contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii în anul 2011” din 01.06.2011. Conform acestor explicaţii plătitorii contribuţiilor de asigurări sociale de stat la tariful de 22 %, la modificarea şi/sau completarea domeniilor sale de activitate urmează să efectueze recalculul şi să achite contribuţiile pentru toată perioadă precedentă al anului curent, ceea ce contravine legislaţiei în vigoare.

Actele normative, adoptate de Guvern, Ministerul Finanţelor, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi Serviciul Vamal pe lîngă Ministerul Finanţelor, de alte organe de administrare publică centrală din domeniu, de asemenea de organele de administrare publică locală, adoptate în conformitate şi întru executarea Codului Fiscal, nu trebuie să-i contrazică sau să iasă din limitele acestui Cod. Iar în cazul apariţiei contradicţiilor dintre actele normative, indicate anterior, şi stipulărilor Codului Fiscal se aplică normele Codului Fiscal. Impozitarea se efectuează conform prevederilor Codului Fiscal şi altor acte normative adoptate în conformitate cu Codul Fiscal, publicate oficial cu termenul de acţiune stabilit pentru achitarea impozitelor (taxelor) şi cotizaţiilor.

Explicaţiile metodologice întocmite de Casa Naţională de Asigurări Sociale „Particularităţile calculării şi virării contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii în anul 2011” din 01 iunie 2011 nu au fost oficial publicate, precum prevede legislaţia, nu au un caracter normativ, şi respectiv, nu au forţă juridică. Mai mult ca atît, aceste explicaţii contravin legislaţiei în vigoare, Codului Fiscal şi Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011. Prin urmare, organul fiscal şi-a întemeiat decizia emisă la 24 ianuarie 2013, pe acte, care nu poartă caracter normativ şi fără forţă juridică. Solicită societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro” anularea deciziei nr. 36 din 24 ianuarie 2013 emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, ca fiind ilegală. La 17 februarie 2014, societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro” a depus cerere suplimentară prin care solicită anularea deciziei nr. 3330/4 din 23 noiembrie 2012 şi a actului de control din 27 septembrie 2012, emise de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău (f.d.39). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 17 februarie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro” şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări. La 31 iulie 2014 societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro” a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătoreşti contestate cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept enunţate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul depus la 31 iulie 2014 este declarat în termen. Societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro” în motivarea recursului a indicat că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 18 august 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău, cererea de recurs, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro”, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „Lenard Agro” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru