3ra-1180/14 — Cu privire la contestarea actelor administrative

Dosarul nr.3ra-1180/14 prima instanţă: C. Albu instanţa de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, Gh. Scutelnic ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cooperativa de Consum din or. Frunze, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa de Consum din or. Frunze împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocniţa cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 10 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Cooperativa de Consum din or.

Frunze, c o n s t a t ă La 22 ianuarie 2014, Cooperativa de Consum din or. Frunze s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocniţa cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii Cooperativa de Consum din or. Frunze a invocat că la 14 februarie 2013 inspectorii Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocniţa: S. Zaharco şi A. Ştirbul au efectuat un control fiscal la magazinul alimentar, situat în str. Păcii, 4 „a” or. Frunze, ce aparţine Cooperativei. Iar, în rezultatul verificării a fost întocmit actul de control nr.3-511032. Tot la 14 februarie 2013 au fost întocmite: procesul-verbal de ridicare a bunurilor unde este scris că au fost ridicate opt sticle indicate în lista bunurilor sechestrate şi care au fost transmise spre păstrare la organul fiscal; actul de sechestru, cu indicarea bunurilor conform listei bunurilor sechestrate în cantitate de 8 sticle; lista bunurilor sechestrate.

La 12 iunie 2013 inspectorul - superior S. Zaharco a efectuat un control fiscal prin metoda verificării tematice, în urma căruia a întocmit actul nr.3-523801. Iar în baza raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 3190 din 22 mai 2013, în actul contestat s- a menţionat că sus-menționatele timbre de acciz sunt falsificate, deoarece se deosebesc prin modelul-tip a timbrului de acciz, constatîndu-se încălcarea prevederilor art.123 alin.5 Cod Fiscal de către Cooperativa de Consum din or. Frunze. La 24 iunie 2013, a fost depusă contestaţia pe marginea acestui act, dezacordul nr. 2426, care prin decizia nr. 625 din 10 iulie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ocniţa a aplicat pentru încălcarea prevederilor art.262 Cod Fiscal, o amendă în mărime de 50000 lei pentru comercializarea băuturilor alcoolice cu timbre de acciz false.

Nefiind de acord cu decizia emisă, la 07 august 2013, s-a adresat către organul fiscal cu o cerere prealabilă împotriva deciziei, care a fost respinsă prin decizia nr. 806 din 27 septembrie 2013 şi adusă la cunoştinţa contribuabilului la 02 octombrie 2013. La 19 noiembrie 2013, s-a adresat către Inspectoratul Principal de Stat cu contestaţie privind anularea deciziilor emise anterior de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ocniţa, care prin decizia nr. 540 din 24 decembrie 2013 s-a recunoscut ca neîntemeiată contestaţia înaintată de către contribuabil din lipsa temeiurilor de modificare sau anulare a deciziei contestate. Consideră Cooperativa de Consum din or.

Frunze că în deciziile emise de către inspectorii fiscali nu s-au luat în calcul şi s-au ignorat argumentele expuse de către contribuabil în contestaţii cărora nu le-a fost dată o apreciere obiectivă şi imparţială, deoarece producţia alcoolică ridicată de către aceştia de la magazinul care aparţine Cooperativei, a fost procurată de la anumiţi agenţi economici în conformitate cu facturile fiscale, era ambalată şi marcată cu timbru de acciz. Mai menţionează că legislaţia în vigoare nu prevede obligaţia contribuabilului de a verifica elementele de protecţie ale fibrelor de acciz la primirea producţiei alcoolice în baza facturilor fiscale. Susţine că genul principal de activitate îl constituie comerţul cu amănuntul în magazinele specializate, nu este producător de băuturi alcoolice şi nu se ocupă de marcare a mărfurilor supuse accizelor, iar sticlele ridicate au fost procurate în temeiul contractului de vănzare-cumpărare şi a facturilor fiscale.

La primirea mărfii a fost verificată doar dacă timbrele de acciz corespund celor publicate pe pagina web a Ministerului Agriculturii şi care-va neconformităţi nu a fost stabilit. Prin urmare, neştiind despre presupusa falsificare a timbrelor de acciz, Cooperativa realiza producţia fără vinovăţie, efectuînd operaţiile comerciale legale. Solicită Cooperativa de Consum or. Frunze anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat Ocniţa nr. 625 din 10 iulie 2013, decizia nr. 806 din 27 septembrie 2013 şi decizia Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr. 540 din 24 decembrie 2013. Prin hotărîrea Judecătoriei Ocniţa din 11 martie 2014, acţiunea a fost respinsă, ca fiind tardivă (f.d. 171-173). La 03 aprilie 2014, Cooperativa de Consum or.

Frunze a declarat apel. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 10 iunie 2014, a fost respins demersul Cooperativei de Consum or. Frunze, privind administrarea probelor noi în instanţa de apel prin audierea martorului (f.d.219). Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către Cooperativa de Consum or. Frunze şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări (f.d.220-223). La 22 iulie 2014, Cooperativa de Consum or. Frunze a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătoreşti contestate cu remiterea pricinii la rejudecare în prima instanţă. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept enunţate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus la 22 iulie 2014 este declarat în termen. Cooperativa de Consum or. Frunze în motivarea recursului a indicat că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 07 august 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ocniţa, cererea de recurs, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Prin referința depusă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ocnița a solicitat ca recursul depus de către Cooperativa de Consum or. Frunze, să fie considerat inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Cooperativa de Consum or. Frunze, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cooperativa de Consum or. Frunze, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Cooperativa de Consum or.

Frunze se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru