3ra-1197/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – R. Țurcanu dosarul nr. 3ra-1197/14 instanţa de apel – M. Ciugureanu, S. Arnăut, B. Bîrca ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „Octopus-Prof” Societate cu Răspundere Limitată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Octopus-Prof” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 04 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea Comercială „Octopus-Prof” Societate cu Răspundere Limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 31 octombrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă și împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, prin care a fost respins demersul SC „Octopus-Prof” SRL cu privire la dispunerea efectuării unei expertize contabile constată: La 06 februarie 2013 SC „Octopus-Prof” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 04 ianuarie 2013, reprezentanţii Biroului Vamal Chişinău, în comun cu angajaţii SRL „Octopus-Prof” au efectuat inventarierea antrepozitului Vamal, unde ultima îşi păstra marfa. În urma efectuării inventarierii, la aceeaşi dată, Biroul Vamal a întocmit procesul-verbal privind rezultatele inventarierii.

Menționează că în continuare, pârâtul utilizând rezultatele inventarierii a întocmit actul de audit post-vămuire nr. 5/2 din 01 februarie 2013 şi procesul-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului post-vămuire nr. 5/1 din 01 februarie 2013 şi în baza acestora a emis decizia de regularizare nr. 46 din 01 februarie 2013 şi decizia de regularizare nr. 47 din 01 februarie 2013. Invocă dezacordul cu acţiunile ilegale întreprinse de Biroul Vamal Chişinău, ce au avut drept consecinţă întocmirea deciziei de regularizare nr. 46 din 01 februarie 2013 şi decizia de regularizare nr. 47 din 01 februarie 2013, respectiv procesul-verbal privind rezultatele inventarierii din 04 ianuarie 2013, actul de audit post-vămuire 1 nr. 5/2 din 01 februarie 2013 şi procesul-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului post-vămuire nr. 5/1 din 01 februarie 2013. Susține că pârâtul prin emiterea actelor contestate a sfidat prevederile art. 8 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.

Atrage atenţia asupra încălcării termenilor de constatare şi întocmire a actelor şi deciziilor contestate, afirmând că conform pct. 5 din Ordinul Serviciului Vamal nr. 267 privind formularul, modul de completare şi utilizare a deciziei de regularizare este clar specificat că executorul asigură, în termen de 15 zile calendaristice de la constatarea apariţiei obligaţiei vamale, finalizarea auditului post-vămuire sau reverificarea declaraţiei vamale, întocmirea deciziei de regularizare, coordonarea, avizarea acesteia, după caz, cu şeful de post vamal, cu Secţia venituri, valoarea în vamă şi clasificarea mărfurilor din cadrul birourilor vamale, cu Direcţia/Secţia control ulterior şi audit post-vămuire, cu Direcţia/Secţia/Sector juridic şi prezentarea spre aprobare şefului biroului vamal (conducerii Aparatului Central al Serviciului Vamal).

În perioada întocmirii, coordonării şi avizării deciziei de regularizare, plătitorul vamal este în drept să prezinte executorului acte suplimentare, care le consideră necesare pentru examinarea obiectivă a cazului. Aprobarea deciziei de regularizare de către conducător, se va efectua în termen de până la 10 zile calendaristice după întocmirea acesteia, după care persoana responsabilă de evidenţă şi gestionarea documentelor din secţia resurse umane din cadrul birourilor vamale şi /sau Direcţia control ulterior va atribui numărul de ordine şi data conform Registrului evidenţei deciziilor de regularizare.

Menționează că la 04 ianuarie 2013 a fost întocmit procesul-verbal privind rezultatele inventarierii, respectiv în termenul de 15 zile acordat, urma a fi întocmită şi avizată/coordonată declaraţia de regularizare, adică până la maxim 20 ianuarie 2013, însă cu toate acestea deciziile de regularizare au fost întocmite tocmai la 01 februarie 2013, cu depăşirea termenului anterior menţionat. Consideră neclar cum deciziile vizate au fost aprobate în aceeaşi zi de Şeful biroului vamal, atâta timp cât pentru asta se acordă un termen de 10 zile, căci acestea urmează să fie coordonate şi cu Şefii secţiilor/direcţiilor sus enunţate.

De asemenea, consideră neclară metodologia de calcul a sumelor solicitate spre achitare şi care a fost temeiul majorării în vamă a valorii mărfurilor comparativ cu cea declarată, fără prezentarea cărorva probe pertinente şi concludente care ar putea sta la baza deciziei luate şi fără a fi urmată procedura de majorarea a valorii în vamă a mărfii stabilită de Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 şi Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, astfel, în cazul majorării unilaterale de către pârât a valorii mărfii declarate (conform declaraţiei când a fost introdusă marfa în antrepozit), fără un just temei, la fel duce la anularea deciziei.

Remarcă că societatea a fost pusă în faţa unei situaţii în care să achite careva sume exagerate, în acelaşi timp organul emitent Biroul Vamal Chişinău nu a prezentat nici o probă în suportul afirmaţiilor invocate, adică unilateral a emis actele/deciziile respective, iar reieşind din natura obiectului litigiului dat, sarcina probaţiunii cade pe seama Biroul Vamal Chişinău, ceea ce nu se denotă în speţa dată. Relatează cu privire la încălcărilor comise la etapa efectuării auditului post vămuire şi inventarierii asupra cărora Biroul Vamal Chişinău nu a atras atenţie, or societatea a făcut referire la aceste aspecte la acea etapă prezentând documente, că un 2 motiv de ce ar putea avea loc aşa o diferenţă este faptul că în momentul depozitării mărfii aceasta a fost peresortată şi o mare parte din marfă a fost supusă distrugerii.

Un alt aspect care la fel a avut aport la diferenţa creată ţine şi de profesionalismul angajaţilor depozitului. Susține că la 04 februarie 2013 a adresat pârâtului o cerere prealabilă/plângere, în care a făcut referire la situaţia creată, la dezacordul cu actele/deciziile şi a solicitat suspendarea acestora, cu anularea ulterioară, mai fiind solicitată şi urgentarea clarificării problemei, reieşind din obiectul litigiului. Afirmă că la cererea înregistrată a primit răspunsul nr. 205 din aceeaşi dată, prin care solicitările i-au fost respinse. Consideră că răspunsul dat este lipsit de motivaţie.

Solicită anularea deciziei de regularizare nr. 46 din 01 februarie 2013 și nr. 47 din 01 februarie 2013, actului de audit post-vămuire nr. 5/2 din 01 februarie 2013, procesului-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului post-vămuire nr. 5/1 din 01 februarie 2013 emise de Biroul Vamal Chişinău, precum și anularea procesului-verbal privind rezultatele inventarierii din 04 ianuarie 2013. Prin încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 07 februarie 2013 a fost admisă cererea de asigurare a acțiunii înaintată de SC „Octopus-Prof” SRL și suspendată executarea actelor administrative emise de Biroul Vamal Chișinău, și anume: decizia de regularizare nr. 46 din 01 februarie 2013, decizia de regularizare nr. 47 din 01 februarie 2013, actul de audit post-vămuire nr. 5/2 din 01 februarie 2013, procesul-verbal de examinare preliminară a rezultatelor auditului post-vămuire nr. 5/1 din 01 februarie 2013, procesul-verbal privind rezultatele inventarierii din 04 ianuarie 2013, până la examinarea cauzei în fond. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 14 martie 2013 a fost scoasă de pe rol acțiunea, explicat reclamantului SC „Octopus-Prof” SRL că este în drept de a se adresa din nou instanței judecătorești cu cerere conform dispozițiilor generale și explicat reclamantului SC „Octopus-Prof” SRL că este în drept să depună la Judecătoria Botanica mun.

Chișinău o cerere cu privire la anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol, prezentând probe pertinente și concludente care să confirme imposibilitatea prezentării lor în ședința de judecată și a înștiințării instanței. La fel, prin aceeași încheierea măsura de asigurare sechestru aplicat prin încheierea judecătorească din 07 februarie 2013 a fost anulată. Prin încheierea judecătorului Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 28 martie 2013 a fost respinsă cererea depusă de reprezentantul reclamantului SC „Octopus- Prof” SRL, Alexandru Vasilachi privind anularea încheierii judecătorești din 14 martie 2013 cu privire la scoaterea cererii de pe rol. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2013 a fost admis recursul SC „Octopus-Prof” SRL, casată integral încheierea Judecătoriei Botanica mun.

Chișinău din 28 martie 2013 și adoptată o încheiere nouă prin care a fost admisă cererea SC „Octopus-Prof” SRL, anulată încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 14 martie 2013 și cauza remisă pentru judecarea în fond la Judecătoria Botanica mun. Chișinău în aceeași componență. Prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 30 octombrie 2013 cererea reprezentantului SC „Octopus-Prof” SRL, în bază de mandat Alexandru Vasilachi cu privire la numirea unei expertize contabile a fost respinsă. 3 Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 31 octombrie 2013 acțiunea a fost respinsă și măsura de asigurare a acțiunii instituită prin încheierea judecătorească din 07 februarie 2013 a fost anulată.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2014 a fost respins ca neîntemeiat demersul reprezentantului apelantului SC „Octopus-Prof” SRL cu privire la dispunerea efectuării expertizei contabile. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2014 a fost respinsă cererea de apel declarată de SC „Octopus-Prof” SRL și menținută hotărârea primei instanțe. La 13 iunie 2014 SC „Octopus-Prof” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 04 iunie 2014 și încheierii instanței de apel din 14 mai 2014, prin care a fost respins demersul SC „Octopus-Prof” SRL de a numi o expertiză contabilă, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii instanței de apel din 14 mai 2014 și a deciziei din 04 iunie 2014, emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie expediată la o nouă rejudecare în alt complet de judecată în instanța de apel.

Își întemeiază recursul pe prevederile art. art. 429, 430, 431, art. 434-437, art. 440-444, art. 445 lit. c) CPC, în special pe prevederile art. 431 alin. (1), art. 432 alin. (2) lit. a) și lit. c), art. 432 alin. (3) lit. a) CPC. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea instanței de apel din 14 mai 2014 și a deciziei din 04 iunie 2014, considerându-le ilegale. Menţionează că reieşind din prevederile art. 432 alin. (3) lit. a) şi art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, urmează ca instanţa de recurs să stabilească faptul că la 30 mai 2013 la judecarea recursului depus de SC „Octopus-Prof” SRL împotriva încheierii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 14 martie 2013 de scoatere a cererii de pe rol, a participat judecătorul Curţii de Apel Chişinău - Mihail Ciugureanu.

La fel, judecătorul Curţii de Apel Chişinău - Mihail Ciugureanu ulterior a participat şi la emiterea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 şi la pronunţarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014. Consideră că judecătorul Mihail Ciugureanu a încălcat principiul imparţialităţii şi nepărtinirii şi s-a expus pe unul şi acelaşi litigiu de 3 ori, în toate cazurile soluţiile fiind diferite. Invocă că în cadrul examinării acţiunii în prima instanţă, pe motivul dovedirii poziţiei sale şi uzul dreptului de a prezenta probe, a solicitat numirea unei expertize contabile în baza art. 148-150 CPC, care avea ca scop stabilirea corectitudinii emiterii deciziilor contestate şi corectitudinii calculelor efectuate.

Prima instanţă a respins acest demers şi nici nu l-a motivat în hotărârea din 31 octombrie 2014. Ulterior acelaşi demers de numire a unei expertize contabile a fost depus şi la instanţa de apel, care la fel l-a respins. Consideră că numai un raport de expertiză judiciar-contabilă ar putea stabili cu certitudine legalitatea şi corectitudinea actelor contestate, aici fiind necesare cunoştinţe speciale în domeniul financiar-contabil, pe care le poate poseda numai un expert independent cu cunoştinţe aprofundate în domeniu. Precizează şi susţine precum că nici instanţa de judecată şi nici Biroul Vamal Chişinău, nu posedă aceste cunoştinţe clare şi aprofundate în domeniul financiar- contabil care ar da posibilitatea pronunţării unei hotărâri imparţiale şi echidistante şi ca rezultat nu pot înlocui un expert judiciar şi aprecierile acestuia.

4 De asemenea, consideră că instanţele inferioare au încălcat procedura de soluţionare a litigiilor în ordine civilă şi evident au acordat prioritate participantului la proces - statului. Fiindcă în contraargumentare, fiecare parte are dreptul de a prezenta/reclama probe în cadrul şedinţei de judecată, iar judecata urmează să contribuie la asta, însă în speţa dată, contrar prevederilor art. 119 CPC instanţa a pus impedimente întru reclamarea/colectarea probelor. Remarcă că solicită casarea încheierii din 14 mai 2014 de respingere a demersului de numire a expertizei şi trimiterea cauzei la rejudecare în instanţele inferioare, deoarece instanţa de recurs, conform art. 442 alin. (1) CPC, nu administrează noi probe, această competenţă fiind în exclusivitate atribuită instanţei de apel (art. 383 alin. (1) CPC) sau primei instanţe.

Consideră că instanţa de recurs urmează să admită cererea societăţii din considerentul că reprezentantul SC „Octopus-Prof” SRL a fost lipsit de instanţă de posibilitatea participării la dezbaterile judiciare şi susţinerile verbale atât în prima instanţă, cât şi în instanţa de apel. Afirmă că în hotărârea emisă de prima instanţă se invocă că reprezentantul reclamantului/apelantului deşi a fost legal înştiinţat despre locul, data şi ora şedinţei de judecată contra semnătură, nu a înştiinţat instanţei motivele neprezentării precum nu a solicitat examinarea în lipsă, argument care este în contradicţie cu materialele cauzei.

Ori, conform cererii depuse de reprezentantul apelantului avocat - Alexandru Vasilache, la data de 30 octombrie 2013 (f. d. 105), acesta a solicitat acordarea unui termen suficient pentru pregătirea de susţineri verbale, deoarece în termen de o zi acordat de instanţă pentru susţinerile verbale era imposibil de a le pregăti în formă scrisă pe aşa un dosar voluminos, fapt despre care a fost înştiinţat şi judecătorul în cadrul şedinţei din 30 octombrie 2013, însă acesta a ignorat cele motivate, cu atât mai mult, reprezentantul apelantului a explicat, că pentru ziua dată mai avea programate şi alte şedinţe de judecată şi fizic era imposibil de a se prezenta la şedinţa, când a fost pronunţată hotărârea contestată.

Susţine că instanţa de apel, deşi avocatul societăţii - Denis Staruş, la 03 iunie 2014 a depus o cerere de amânare a şedinţei de judecată din 04 iunie 2014, pe motiv că participă la Judecătoria Centru, pe alt dosar, instanţa de apel a ignorat cererea de amânare depusă şi a examinat cererea de apel şi cererea de apel suplimentară fără a asculta poziţia SC „Octopus-Prof” SRL. Consider că instanţele intenţionat au încălcat principiul unui proces echitabil, garantat atât de legislaţia naţională cât şi de Convenţia CEDO, au defavorizat prin deciziile adoptate SC „Octopus-Prof” SRL şi i-au creat impedimente la realizarea drepturilor sale procesuale şi materiale.

Referitor la fondul cauzei indică că instanţele de judecată nu au aplicat legislaţia necesară şi au interpretat normele de drept în defavoarea SC „Octopus-Prof” SRL, şi anume metodologia de calcul a sumelor solicitate spre achitare în baza deciziei de Regularizare cu nr. 46 şi 47 din 01 februarie 2013, acestea fiind calculate ilegal la nişte preţuri necunoscute pentru SC „Octopus-Prof” SRL.

Menţionează că conform explicaţiilor Biroului Vamal, ultimul analizând preţurile pentru o unitate incluse conform datelor evidenţei contabile în listele de inventariere, s-a constatat că acestea sunt mai mici decât preţul declarat pentru o unitate declarat la introducerea mărfurilor în antrepozitul vamal şi ca rezultat Biroul 5 Vamal a aplicat prevederile pct. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, care prevede că în cazul în care mărfurile sunt plasate în regimuri vamale suspensive, precum şi în zone economice libere, valoarea în vamă a mărfurilor în cauză, la momentul încheierii acestora prin plasarea în altă destinaţie vamală, nu va fi mai mică decât valoarea în vamă a mărfurilor, declarată în regimul vamal iniţial.

Afirmă că instanţele nu au luat în consideraţie că acest articol se referă la încheierea regimului vamal prin plasarea în alt regim vamal. Invocă că instanţele inferioare au apreciat greşit prevederile pct. 5 din Ordinul Serviciului Vamal nr. 267 privind formularul, modul de completare şi utilizare a deciziei de regularizare, astfel consideră că de către Biroul Vamal Chişinău au fost încălcate termenele de constatare şi întocmire a actelor şi deciziilor contestate. Menţionează că la 04 ianuarie 2013 a fost întocmit procesul-verbal privind rezultatele inventarierii, respectiv în termenul de 15 zile acordat, urma a fi întocmită şi avizată/coordonată declaraţia de regularizare, adică până la maxim 20 ianuarie 2013, însă cu toate acestea, deciziile de regularizare au fost întocmite tocmai la 01 februarie 2013, cu depăşirea termenului menţionat.

Susţine că organul vamal, la calcularea drepturilor şi taxelor conform deciziei nr. 46 şi 47 urma să aplice prevederile pct. 71. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 02 noiembrie 2005, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova, care prevede că determinarea valorii în vamă a mărfurilor care fac obiectul unor tranzacţii, atât comerciale, cât şi necomerciale, se efectuează potrivit regulilor cuprinse în Legea cu privire la tariful vamal.

Indică că alineatul (2) al aceluiaşi punct prevede că pentru mărfurile ale căror preţuri definitive se stabilesc pe bază de cotaţii bursiere, precum şi pentru mărfurile a căror valoare definitivă se determină pe baza rezultatelor determinărilor cantitative şi calitative efectuate potrivit condiţiilor menţionate în contractele comerciale, valoarea în vamă se determină pe baza facturii pro forma, emisă de furnizor, cu preţurile cunoscute la data întocmirii acesteia. În termen de 150 de zile de la data declaraţiei vamale se depune factura definitivă, pe baza căreia se fac regularizările privind obligaţiile de plată în vamă. Regularizările privind obligaţiile de plată în vamă se fac pe bază de decizie de regularizare.

Remarcă şi pct.73. (1), conform cărui dacă există îndoieli privind exactitatea informaţiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii în vamă, organul vamal poate solicita importatorului să prezinte justificări suplimentare, inclusiv documente sau alte evidenţe. Menţionează că în pct. 24. din Hotărârea Guvernului nr. 600 din 14 mai 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova se indică metodologia de calculare a unor cheltuieli de transport care urmează a fi excluse din costul mărfurilor. Astfel, pct. 24 prevede că în cazul în care valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea consecutivă a metodelor de determinare a valorii în vamă, specificate la art. 11-16 din Legea cu privire la tariful vamal, mărfurile foste în folosinţă se vor evalua în baza valorii de rezervă.

Se va lua în considerare nivelul 6 reducerii admisibile (10 la sută) şi a cheltuielilor pentru transport până la locul de introducere pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, în corespundere cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la tariful vamal. Invocă că Biroul Vamal nu a aplicat prevederile pct. 24 şi nu a inclus în deciziile sale de regularizare cheltuielile care urmau a fi excluse. Prin referinţa din 01 septembrie 2014 Biroul Vamal Chişinău a solicitat de a considera recursul declarat SC „Octopus-Prof” SRL ca inadmisibil, iar în cazul în care instanţa consideră admisibil recursul – respingerea recursului şi menţinerea deciziei instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de SC „Octopus-Prof” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Nici argumentul recurentului referitor la încălcarea principiului imparţialităţii şi nepărtinirii de către judecătorul Mihail Ciugureanu nu poate fi reţinut, deoarece prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013, la emiterea cărei a participat judecătorul Mihail Ciugureanu (f. d. 92-95), nu a fost verificată decât legalitatea unei încheieri cu privire la scoaterea cererii de pe rol, care constituie un incident de procedură.

Astfel, împrejurarea dată nu cade sub imperiul art. 49 CPC, conform cărui este inadmisibilă participarea repetată a judecătorului la judecarea aceleiaşi pricini, or, în interpretare corectă a prevederilor articolului menţionat este de înţeles participarea judecătorului la judecarea cauzei în fond. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 7 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de SC „Octopus- Prof” SRL, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC „Octopus-Prof” SRL ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Societatea Comercială „Octopus-Prof” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 8