- Dosarul nr.
- 3ra-1210/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 8 octombrie 2014
- Părțile
- Bolocan Ion vs Serviciul Vamal
- Pe scurt
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
3ra-1210/14 — Anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea în funcţie, repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată
prima instanţă: E.Cobzac dosarul nr. 3ra-1210/14 instanţa de apel: M.Anton, A.Panov, I.Secrieru ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Bolocan Ion prin intermediul reprezentantului Cotelea Mariana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bolocan Ion împotriva Serviciului Vamal privind anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea în funcţie, repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 prin s-a admis apelul declarat de Serviciul Vamal, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.
Chişinău din 29 octombrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 21 mai 2010 Bolocan Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal privind anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea în funcţie, repararea prejudiciului material şi moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a fost numit prin transfer în funcţia de inspector principal al postului Vamal Chişinău, iar la 30.04.2009 a fost eliberat din funcţia deţinută. Ulterior, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2009 a fost restabilit la serviciu în funcţia deţinută anterior. Astfel, la data de 25.11.2009 Serviciul Vamal s-a conformat hotărîrii instanţei de judecată şi a emis ordinul nr. 862-p cu privire la restabilirea în funcţia deţinută.
Indică că la 02.12.2009, Serviciul Vamal a contestat cu recurs hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 2009. Prin decizia Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 03 martie 2010 recursul Serviciului Vamal a fost admis, cu casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17 noiembrie 1 2009 şi restituirea pricinii la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. La 01 iunie 2010, Curtea de Apel Chişinău rejudecînd cauza a pronunţat o hotărîre prin care acţiunea sa intentată împotriva Serviciului Vamal privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului a fost admisă. Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 noiembrie 2010 recursul Serviciului Vamal a fost admis, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 01 iunie 2010, cu restituirea pricinii la rejudecare la Curtea de Apei Chişinău, în alt complet de judecători.
La 10 aprilie 2012, Curtea de Apel Chişinău rejudecînd cauza a pronunţat o nouă hotărîre privind admiterea integrală a acţiunii. La 01 august 2012, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul Serviciului Vamal, a casat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2012 şi a emis o nouă hotărîre, prin care acţiunea lui Bolocan Ion către Serviciul Vamal privind anularea ordinului nr. 287-p din 30.04.2009, restabilirea în funcţia de inspector principal al Biroului Vamal Chişinău, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă. Menţionează reclamantul că, restabilirea sa la serviciu din 25.11.2009 prin efectul ordinului Serviciului Vamal nr. 862-p care este în vigoare pînă în prezent, a fost întemeiată pe prevederile art. 356 Codul muncii.
Din acest considerent apreciază că în cazul în care angajatorul nu ar fi emis în mod ilegal ordinul de concediere nr. 419-p din 21.04.2010, cel puţin pînă la data de 01.08.2012 şi-ar fi putut exercita dreptul de a munci şi în consecinţă ar fi fost remunerat în modul corespunzător. Avînd în vedere faptul că din momentul emiterii ordinului contestat, 21.04.2010 şi pînă la 01.08.2012 au trecut 27 de luni, şi deoarece ordinul de concediere este ilegal, iar conform prevederilor art. 330 Codul muncii angajatorul este obligat să-i compenseze salariul pe care nu l-a primit din vina sa, apreciază că prejudiciul material care i-a fost cauzat prin privarea ilegală de a munci în perioada 22 aprilie 2010 - 01 august 2012, constituie suma de 94 581 lei.
Susţine că în cazul neemiterii ilegale de către angajator a ordinului de concediere nr. 419-p din 21.04.2010, ar fi avut posibilitatea să exercite în această perioadă activitatea de muncă în funcţia din care a fost redus şi respectiv să fie remunerat corespunzător. La fel reclamantul susţine că dacă Serviciul Vamal în baza deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 01 august 2012 ar fi emis un ordin de desfacere a contractului individual de muncă, acesta nu ar fi putut să o facă în mod retroactiv, deoarece relaţiile de muncă ar fi fost consumate, iar salariul chiar şi neachitat ar fi fost datorat. În acest sens, indică că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 august 2 2012 a fost pronunţată într-un litigiu al cărui obiect este total diferit de obiectul litigiului examinat în cadrul prezentei acţiuni.
Decizia dată nu poate acoperi ilegalităţile comise de angajator la emiterea ordinului nr. 419-p din 21.04.2010 şi nici nu dă dreptul instanţelor de judecată să-i refuze în satisfacerea interesului său de a verifica legalitatea acţiunilor contestate şi de a obţine repararea prejudiciilor invocate. Solicită reclamantul, inclusiv prin cererile de concretizare a cerinţelor, anularea ordinului nr.419-p din 21 aprilie 2010 privind eliberarea din funcţie, restabilire în funcţia de inspector principal post vamal Chişinău intern 5(c/f), încasarea prejudiciului material cauzat prin privarea ilegală de posibilitatea de a munci în perioada 22.04.2010 – 01.08.2012 în sumă de 94 581 lei (27 x 3 503=94 581), încasarea prejudiciului moral în sumă de 20000 lei, şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 2000 lei.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 octombrie 2013 cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, fiind anulat ordinul nr. 419-p din 21 aprilie 2010 emis de Serviciul Vamal privind eliberarea lui Bolocan Ion din funcţia de inspector principal Post vamal Chişinău intern 5 (c/f), Biroul vamal Chişinău, ca fiind ilegal. S-a încasat de la Serviciul vamal în beneficiul lui Bolocan Ion prejudiciul material cauzat prin privarea ilegală de a munci în perioada 22.04.2010 – 01.08.2012 în sumă de 73 563 lei şi prejudiciul moral în mărime de 3 503 lei, iar în total suma de 77 066 lei, cu reţinerile obligatorii la buget. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe Serviciul Vamal a contestat-o cu apel.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2014 s-a admis apelul declarat de Serviciul Vamal, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 29 octombrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. La 04 august 2014 Bolocan Ion prin intermediul reprezentantului Cotelea Mariana a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În susţinerea recursului s-a invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi a interpretat-o în mod eronat. Susţine că instanţa de apel nu a examinat legalitatea ordinului nr. 419-p din 21.04.2014 în temeiul prevederile invocate pe parcursul examinării cauzei.
În acest sens menţionează că prin ordinul nr. 78-p din 15.02.2010 prin care au fost preavizaţi toţi colaboratorii biroului vamal despre o viitoare posibilă eliberare din funcţie, nu a fost preavizat aşa cum prevede art. 88 alin. (1) din Codul muncii. De asemenea indică că instanţa de apel a aplicat retroactiv decizia Curţii Supreme de Justiţiei din 01 august 2012, deoarece la momentul emiterii ordinului nr. 419-p din 21.04.2010 legalitatea ordinului anterior de concediere nr.287-p din 3 30.04.2009 nu se constatase , astfel că în temeiul deciziei date putea fi concediat doar după 01.08.2012.
A mai indicat recurentul că instanţa de apel eronat a pus la baza concluziei sale de legalitate a ordinului de eliberare din funcţie nr. 419 din 21.04.2010, motivele de concediere care au stat la baza ordinului nr. 287-p din 30.04.2009 - încălcarea disciplinei, deşi obiect al acţiunii de faţă este legalitatea ordinului 419-p din 21.04.2010 la emiterea căruia au stat cu totul alte motive decît respectarea disciplinei în muncă. Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Bolocan Ion prin intermediul reprezentantului Cotelea Mariana urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 4 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Bolocan Ion prin intermediul reprezentantului Cotelea Mariana este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.
Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Bolocan Ion în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.
Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bolocan Ion prin intermediul reprezentantului Cotelea Mariana ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Bolocan Ion prin intermediul reprezentantului Cotelea Mariana se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 5