2ra-2704/14 — Cu privire la încasarea datoriei

Dosarul nr.2ra-2704/14 prima instanţă: V. Negru instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, M. Guzun ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Radul Victor şi Radul Aliona prin intermediul avocatului, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea Municipală „Regia Comunal-Locativă Cricova” împotriva lui Radul Victor şi Radul Aliona, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Radul Victor şi Radul Aliona, c o n s t a t ă La 23 iunie 2013, Întreprinderea Municipală „Regia Comunal-Locativă Cricova” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Radul Victor şi Radul Aliona, intervenient accesoriu Societatea pe Acţiuni „Termocom” în procedura planului cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii Întreprinderea Municipală „Regia Comunal-Locativă Cricova” a invocat că în temeiul actelor normative în vigoare locatarul este obligat să plătească la timp plata pentru serviciile comunale. Prin urmare, Victor Radul şi Aliona Radul în calitate de locatari din motive neîntemeiate nu-şi onorează obligaţiunile de plată, acumulînd pentru perioada 11 noiembrie 2006 – 01 iunie 2013 o datorie la plata energiei termice în sumă de 17875,51 lei şi pentru alte servicii locative comunale pentru perioada 01 martie 2012 - 01 iunie 2013 în mărime de 304,50 lei, fapt confirmat prin lista achitării şi calculării serviciilor respective. Susţine că toate încercările de soluţionare a litigiului pe cale extrajudiciară nu s-au soldat cu succes, reclamaţiile şi bonurile de plată expediate în adresa pîrîţilor rămîn fără răspuns.

Totodată se mai menționează că prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 mai 2013, prin care a fost considerat inadmisibil recursul declarat de către Radul Victor și Radul Aliona, s-a constatat că ultimii au ocupat abuziv încăperile nr. 29, 30, 31, 33 din subsolul blocului locativ din str. Milescu Spătaru 24 or. Cricova. Prin urmare, ocupînd abuziv încăperile date, au acumulat și restanțe la plata serviciilor comunale. Solicită Întreprinderea Municipală „Regia Comunal-Locativă Cricova” încasarea datoriei în mod solidar din contul pîrîţilor suma de 18 180,01 lei datorie şi taxa de stat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîscani, mun. Chişinău din 11 decembrie 2013, acţiunea a fost admisă.

A fost încasată în mod solidar de la Victor Radul şi Aliona Radul în beneficiul Întreprinderii Municipale „Regia Comunal-Locativă Cricova” cu titlu de datorie la serviciile de energie termică prestate pentru perioada 01 noiembrie 2006 – 01 iunie 2013 lei în sumă de 17 875,51 lei şi datoria pentru alte servicii locative comunale (apă potabilă, canalizare, deservirea blocului locativ, evacuarea deşeurilor menajere) pentru perioada 01 martie 2012 – 01 iunie 2013 în sumă de 304,50 lei şi cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 270 lei. A fost încasată în mod solidar de la Victor Radul şi Aliona Radul în beneficul statului taxa de stat în mărime de 275 lei (f.d.27, 29-30). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 mai 2014, a fost respins apelul declarat de către Radul Aliona şi radul Victor şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări (f.d.

74-79). La 23 iunie 2014, Radul Victor şi Radul Aliona prin intermediul avocatului lor, au depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătoreşti contestate cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept enunţate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul depus la 23 iunie 2014 este declarat în termen. Recurenţii în motivarea recursului au indicat că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material.

Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 01 august 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaţilor, cererea de recurs depusă cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, intimaţii nu au depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Radul Victor şi Radul Aliona, în cererea de recurs nu au invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Radul Victor şi Radul Aliona, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Radul Victor şi Radul Aliona prin intermediul avocatului lor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru