2rac-375/14 — Încasarea penalităţii şi venitului ratat

Judecătoria Centru, mun. Chişinău Dosarul nr. 2rac-375/14 Judecător: L. Brînză Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, A. Minciună, Iu. Cimpoi Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de către SRL „SL-Transgrup”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „SL-Transgrup” împotriva SRL „Aptranstir” şi Vladimir Perjan privind încasarea penalităţii şi venitului ratat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, CONSTATĂ : La data de 12 octombrie 2013, SRL „SL- Transgrup” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva pîrîţilor SRL„Aptranstir” şi Vladimir Perjan, privind încasarea penalităţii şi venitului ratat.

În motivarea acţiunii a indicat că, în procesul activităţii economice SRL „SL- Transgrup” a luat în arendă provizorie pe un termen de cinci ani, de la SRL „Aptranstir”, conform contractului din 04 martie 2009 o remorcă de tip Fruehauf Trailer cu n/î C AU 974. Tot în aceleaşi scopuri SRL „SL- Transgrup” a luat în arendă provizorie pe un termen de cinci ani, de la Vladimir Perjan, ca persoană fizică, conform contractului din 04 martie 2009 unitatea de transport (tractorul) de marcă Volvo FH12-420 cu n.î. SL AB .774. Conform acordului suplimentar nr. 1 din 12 martie 2009, arendaşul a convenit cu proprietarii unităţilor de transport (tractorul) de marcă Volvo FH 12-420 cu n/î. SL AB 774 şi remorca de tip Fruehauf Trailer cu n/î.

C AU 974, că proprietarii pe parcursul acţiunii contractelor au dreptul de a folosi în scopuri personale aceste unităţi de transport, sub propria răspundere pentru abaterile de la regulamentul Asociaţiei Internaţionale a Transportatorilor Auto. De către colaboratorii Serviciului Vamal al Republicii Moldova la postul vamal, Cahul- Oancea la data de 30 septembrie 2010 a fost depistată tentativa de trecere ilegală peste frontiera vamală a unui lot de ţigări, fapt asupra căruia a fost intentată o 1 cauză penală şi care reprezintă o abatere gravă de la reglementările vamale. Transportarea a fost efectuată cu automobilul de marca Volvo cu nr. de înmatriculare SL AB 774/ C AU 974, pe care îl administrează întreprinderea SRL „SL-Transgrup”.

Tentativa de trecere ilegală peste frontiera vamală a lotului de ţigări a fost făcută de SRL „Aptranstir”, prin tatăl şi fiul, Vladimir Perjan şi Alexandru Perjan. Pentru această abatere gravă Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Auto din Moldova (AITA), prin dispoziţia nr. 34 din 08.12.2009 a retras accesul într-o manieră definitivă a titularilor de Carnete TIR „SL-Transgroup” SRL, iar prin dispoziţia nr. 10 din 16.04.2010 i-a aplicat o sancţiune economică (penalitate) în mărime de 2.000 dolari SUA. Aceste cheltuieli le-a suportat „SL-Transgroup” SRL, necătînd la faptul că vinovat era tatăl şi fiul, Vladimir Perjan şi Alexandru Perjan care au făcut făgăduieli că v-or restitui toate cheltuielile legate de sancţiuni.

Făcînd abuz de încredere faţă de „SL-Transgroup” SRL, prin înşelăciune şi cu rea voinţă pîrîţii, SRL „Aptranstir” şi Vladimir Perjan nu şi-au onorat obligaţiile asumate verbal. Adresările în repetate rînduri către SRL „Aptranstir” de a le achita sumele datorate nu s-au încununat cu succes. Prin realizarea dreptului de a folosi în scopuri personale unităţile de transport date în arendă cu abateri grave de la legislaţia vamală şi fiscală SRL „Aptranstir” şi Vladimir Perjan au încălcat obligaţiile prevăzute de contract şi acordul suplimentar nr. 1 din 12.03.2009. Pe motivul excluderii definitive a „SL-Transgroup” SRL din lista titularilor de Carnete TIR aceasta a suportat un şir de pierderi materiale.

Astfel nu a fost realizată intenţia de înstrăinare a întreprinderii „SL-Transgroup” SRL cu toată averea, iniţiată prin contractul nr. 1 din 15.10.2009 dintre Veaceslav Beţişor şi “VICBANCOM”. Solicită încasarea din contul pîrîţilor, SRL “Aptranstir” şi Vladimir Perjan, a sumei în mărime de 117 278 lei dintre care - 24026 lei, penalităţi achitate Asociaţiei Internaţionale a Transportatorilor Auto; 22.252 lei, achitările efectuate pe contractul de leasing; 21.000 lei venit ratat din banii achitaţi Asociaţiei Internaţionale a Transportatorilor Auto; 50.000 lei, venitul ratat prin imposibilitatea înstrăinării firmei- Societatea cu Răspundere Limitată „SL-Transgrup” şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 25 noiembrie 2013 acţiunea înaintată de SRL „SL-Transgrup” împotriva SRL „Aptranstir” şi Vladimir Perjan privind încasarea penalităţii şi venitului ratat a fost respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

La data de 20 decembrie 2013 şi suplimentar la 14 februarie 2014 şi 21 martie 2014, SRL „SL-Transgrup” în termenul prevăzut de lege a depus apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii instanţei de fond şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către SRL „SL-Transgrup”. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. 2 Totodată, instanţa de apel a indicat că, hotărîrea primei instanţe este legală şi întemeiată, emisă conform prevederilor art. 239 CPC.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 30.05.2014 SRL „SL- Transgrup” a declarat recurs împotriva hotărîrii instanţenţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014 şi a a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 25 noiembrie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În argumentarea recursului recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel, indicînd totodată că instanţele nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat legea. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de SRL „SL-Transgrup” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători.

Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Decizia recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată că, la data de 04.03.2009 între SRL „Aptranstir” în calitate de locator şi SRL „SL-Transgrup” în calitate de locatar a fost încheiat contractul de locaţiune a unei remorci de tip „Fruehauf Trailer” cu număr de înmatriculare C AU 974, anul producerii 2005 pe un termen de 5 ani. La aceeaşi dată la 04.03.2009, între Vladimir Perjan în calitate de locator şi SRL „SL-Transgrup” în calitate de locatar a fost încheiat contractul de locaţiune a unităţii de transport (Tractorul) de marcă Volvo FH12-420 cu număr de înmatriculare SL AB 774, anul producerii 2002 pe un termen de 5 ani.

La data de 12.03.2009 la contractele de locaţiune încheiate la data de 04.03.2009 au fost încheiate cîte un acord suplimentar nr.l potrivit cărora proprietarii bunurilor, SRL „Aptranstir” şi respectiv Vladimir Perjan pe parcursul acţiunii contractelor de locaţiune au dreptul de a se folosi în scopuri personale de unitatea de transport (tractorul) de marcă Volvo FH 12-420 cu număr de înmatriculare SL AB 774 şi remorca de tip Fruehauf Trailer cu număr de înmatriculare C AU 974, sub propria răspundere pentru abaterile de la regulamentul Asociaţiei Internaţionale a Transportatorilor Auto.

Prin dispoziţia nr. 34 din data de 08.12.2009 a Asociaţiei Internaţionale a Transportatorilor Auto din Moldova emisă în baza deciziei Serviciului Vamal nr.05- 4/8878 din 05.12.2009 s-a stabilit faptul că în urma controlului efectuat la data de 30.09.2009 la punctul de trecere Cahul-Oancea de către colaboratorii Serviciului 3 Vamal a fost depistată tentativa de trecere ilegală peste frontiera vamală a unui lot de ţigări, fapt asupra căruia a fost intentată o cauză penală şi care reprezintă o abatere gravă de la reglementările vamale, fiind efectuată de către întreprinderea SRL „SL- Transgrup” la care i s-a retras accesul într-o manieră definitivă a titularului de Carnete TIR SRL „SL-Transgrup”.

Mai mult, prin dispoziţia Asociaţiei Internaţionale a Transportatorilor Auto din Moldova nr.10 din data de 16.04.2010 a fost aplicată o sancţiune economică titularului de carnete TIR SRL „SL-Transgrup” în mărime de 2000 dolari SUA ca alternativă de la retragerea accesului de la Carnete TIR. În speţă, SRL „SL-Transgrup” a solicitat repararea prejudiciului cauzat de către SRL „Aptranstir” şi Vladimir Perjan dat fiind faptul că transportarea mărfii la data de 30.09.2009 a fost dirijată de Vladimir Perjan şi SRL „Aptranstir”, iar şoferul unităţii de transport, Vladimir Dorofeev, era angajat al SRL „Aptranstir”. Instanţa de fond a respins acţiunea, soluţie menţinută şi de către instanţa de apel care a respins cererea de apel declarată de către SRL „SL- Transgrup”.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine soluţia instanţei de apel ca fiind legală şi întemeiată, pornind de la următoarele. În conformitate cu prevederile art. 514 Cod civil obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Conform art. 1398 alin.(l) al Codului Civil, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Iar potrivit art. 14 alin.(l) şi alin. (2) al aceluiaşi cod, persoana lezată într- un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le- a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum şi beneficiul neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Conform prevederilor art. 610 alin.(l) Cod civil, despăgubirea pe care o datorează debitorul pentru neexecutare cuprinde atît prejudiciul efectiv cauzat creditorului, cît şi venitul ratat. Iar conform art. 1428 Cod civil cel prejudiciat trebuie să aducă proba viciului, prejudiciului şi a legăturii cauzale dintre ele.

Instanţa de recurs reţine că pentru angajarea răspunderii civile delictuale a persoanei fizice sau juridice se cer a fi întrunite cumulativ condiţiile esenţiale ale răspunderii civile delictuale şi anume: existenţa faptei ilicite lato sensu (infracţiune, contravenţie, abatere, delict civil); existenţa prejudiciului evaluat în bani şi a probelor care confirmă cuantumul acestuia; existenţa legăturii de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită lato sensu. In sensul că prejudiciul să fie cauzat în rezultatul faptei ilicite şi nu în rezultatul altor fapte, chiar dacă există conexiune între fapte; existenţa vinovăţiei autorului nemijlocit al faptei ilicite. In sensul că prejudiciul trebuie să fie imputabil cuplei sau intenţiei autorului, neputînd fi angajată răspunderea civilă 4 delictuală atunci cînd prejudiciul este cauzat în rezultatul cazului fortuit sau a forţei majore.

Prin urmare, Colegiul consideră că instanţele întemeiat au concluzionat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale ale SRL „Aptranstir” şi ale lui Vladimir Perjan, atît timp cît nu va fi dovedită prin probe concludente, printr-o sentinţă penală vinovăţia SRL „Aptranstir” şi ale lui Vladimir Perjan în comiterea faptei ilicite, în speţă infracţiunea prevăzută de art. 248 alin.(5) lit. d) din Codul Penal, tentativa de contrabandă în proporţii deosebit de mari. Deşi, există pornită o cauză penală în cadrul căreia se cercetează faptul comiterii infracţiunii menţionate, Colegiul, la fel ca şi instanţa de apel, nu se poate substitui organului de urmărire penală şi nu poate stabili vinovăţia SRL „Aptranstir” şi ale lui Vladimir Perjan de comiterea infracţiunii de contrabandă, acesta fiind atributul exclusiv al organului de urmărire penală.

Astfel, din înscrisurile administrate în calitate de probe, Colegiul constată ca fiind fară echivoc faptul că la 30.09.2009 aproximativ la ora 00:10 în zona de control vamal „Cahul-Oancea” în sensul ieşirii din vama Republicii Moldova a fost contracarată de către Serviciul Vamal o tentativă de contrabandă cu ţigări în proporţii deosebit de mari, prin intermediul camionului de marca „Volvo FH12-420” cu n/î SL AB 774 însoţit de remorca „Freuhauf Trailers” cu n/î CAU 974, la volanul căruia se afla Dorofeev Vladimir, angajat al SRL „SL Transgrup” care transporta marfa care aparţinea SRL „SL Transgrup” (f.d.

66-76, 99). Analizînd datele furnizate de organul de urmărire penală (copia xerox a procesului-verbal al audierii şoferului Vladimir Dorofeev), Colegiul constată că nu există probe concludente cu privire la vinovăţia SRL „Aptranstir” şi ale lui Vladimir Perjan de comitere a infracţiunii în rezultatul căreia au fost cauzate prejudiciile pretinse de către reclamantul-apelant. Dimpotrivă înscrisurile furnizate de organul de urmărire penală indică asupra faptului că şoferul Dorofeev Vladimir, fiind angajat al SRL „SL Transgrup”, transporta marfa care aparţinea SRL „SL Transgrup” (f. d. 66- 76, 99, 100-102). În speţă, Colegiul consideră corectă aprecierea instanţei de apel de a nu fi reţinute declaraţiile şoferului Dorofeev Vladimir date în cadrul urmăririi penale, ca o probă concludentă în vederea angajării răspunderii SRL „Aptranstir” şi ale lui Vladimir Perjan, atîta timp cît organul de urmărire penală nu va decide în acest sens.

Adică, este prematură şi contrară prezumţiei de nevinovăţie, acuzarea unei persoane fizice sau juridice de comiterea sau participarea la comiterea unei infracţiuni, atîta timp cît organul de urmărire penală care anchetează cazul, nu va decide punerea sub învinuire a lui Vladimir Perjan sau punerea sub învinuire a persoanei juridice SRL „Aptranstir”. Colegiul reţine ca justă şi concluzia instanţei de apel conform căreia, adotarea unei soluţii contrarii, adică recunoaşterea vinovăţiei SRL „Aptranstir” şi ale lui Vladimir Perjan şi angajarea răspunderii materiale a persoanelor nominalizate, are caracter prematur, nefiind prezentate instanţei probe cu privire la rezultatul urmăririi penale. Or, nu este admisibilă învinuirea abuzivă a unor persoane care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, potrivit art. 8 din Codul de Procedură Penală şi art. 6 din CEDO.

5 Mai mult ca atît, identificarea autorilor şi a tuturor participanţilor la săvîrşirea unei infracţiuni, instigatori, complici etc. nu intră în competenţa materială a instanţei civile, fiind un atribut exclusiv al organului de urmărire penală.

Reieşind din cele expuse, Colegiul conchide că argumentele reclamantului cu privire la faptul că declaraţiile lui Dorofeev Vladimir date organului de urmărire penală pentru admiterea acţiunii, cît şi că acestea reprezintă veritabile depoziţii, împrejurarea că Dorofeev Vladimir avea sau nu avea raporturi de muncă cu SRL „Aptranstir”, sau că raporturile contractuale ale SRL „Aptranstir” pe de o parte şi SRL „SL Transgrup” pe de altă parte cu privire la camionul şi remorca cu care s-a săvîrşit tentativă de contrabandă, sunt lipsite de relevanţă şi nu pot contribui la soluţionarea prezentului litigiu, în folosul reclamantului-recurent, atîta timp cît organul de urmărire penală nu va identifica autorul şi participanţii care se fac vinovaţi de comiterea infracţiunii şi nu vor fi întrunite cumulativ condiţiile esenţiale ale răspunderii civile delictuale.

Astfel, Colegiul conchide că doar în sarcina autorului şi participanţilor la săvîrşirea infracţiunii poate fi pusă obligaţia de a repara prejudiciile cauzate în rezultatul infracţiunii solicitate de reclamantul-recurent cu titlu de penalităţi achitate Asociaţiei Internaţionale a Transportatorilor Auto în sumă de 25000 lei, 22252 lei, achitările nejustificate a sumelor pe contractul de leasing; 21000 lei, achitaţi Asociaţiei Internaţionale a Transportatorilor Auto şi a 50000 lei, venitul ratat prin imposibilitatea înstrăinării firmei SRL „SL-Transgrup” şi prin urmare instanţele corect au apreciat probele în situaţia din speţă. În contextul dat, Colegiul apreciază critic argumentele recurentului cu referire la faptul că concluziile instanţelor sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, şi că instanţele au aplicat eronat normele de drept material, deoarece susţinerile date nu au suport legal, mai mult că vin în contradicţie cu cele relatate mai sus.

Astfel, Colegiul constată netemeinicia criticelor formulate în recurs, care, în esenţa lor, sunt similare argumentelor invocate în apel şi sunt expuse asupra circumstanţelor, cărora le-a fost dată o apreciere corectă. Concluzionînd, Colegiul conchide că decizia recurată este adoptată în limitele competenţei, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, iar în cadrul judecării pricinii au fost create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale. În astfel de circumstanţe, reieşind din situaţia de fapt stabilită şi conform normelor de drept material enunţate, Colegiul consideră că instanţele corect au examinat pricina în fond, temeinic şi legal au respins ca neîntemeiată acţiunea înaintată de SRL „SL-Transgrup” împotriva SRL „Aptranstir” şi Vladimir Perjan privind încasarea penalităţii şi venitului ratat.

Astfel, Colegiul, analizînd materialele la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este una legală şi întemeiată. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit atestă că motivele de casare invocate de recurent nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi respins ca nefondat. 6 Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SRL „SL-Transgrup”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „SL-Transgrup” împotriva SRL „Aptranstir” şi Vladimir Perjan privind încasarea penalităţii şi venitului ratat. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 7