3ra-1178/14 — Privind anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1178/14 Prima instanţă: Judecătoria Chişinău mun. Chişinău (jud. I. Ţurcan) Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău (jud. D. Manole, N. Traciuc. E. Fistican)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către CCL nr. 207 împotriva deciziei din 20 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în cauza de contencios administrativ la acţiunea înaintată de CCL nr. 207, CCL nr. 208 şi CCL nr. 210 împotriva Primăriei mun.Chişinău, intervenient accesoriu Agenţia Municipală de Ipotecă din Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative, c o n s t a t ă : La data de 24 decembrie 2012 reclamanţii CCL nr. 207, CCL nr. 208 şi CCL nr. 210 s-au adresat în judecată cu acţiune împotriva Primăriei mun.

Chişinău, intervenient accesoriu Agenţia Municipală de Ipotecă din Chişinău cu privire la contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii s-a invocat că la data de 12.11.2012 pe terenul proprietate publică situat între blocurile locative din str. Alba-Iulia 89, str. Alba-Iulia 89/2 şi str. Alba-Iulia 93 gestionate de CCL nr. 207, CCL nr. 208 şi CCL nr. 210 au început lucrările de construcţie a unei grădiniţe. A mai invocat că reieşind din faptul că teritoriul adiacent a blocurilor date este foarte mic, iar spaţiile din interiorul curţii blocurilor locative sunt foarte restrânse, edificarea vreunei construcţii în zonă nu este posibilă, deoarece vor fi încălcate regulile speciale în domeniu, drepturile şi interesele proprietarilor învecinaţi.

La fel, a invocat reclamantul că vor fi încălcate normele de urbanism şi amenajare a teritoriului, normativele legale în vigoare în domeniul construcţiilor, iar situaţia dată creează conflicte şi menţine nemulţumirea locatarilor din zona respectivă faţă de activităţile de realizare a construcţiei date. Totodată susţine reclamantul că sunt încălcate inclusiv şi drepturile fundamentale a copiilor acestora, precum şi dreptul la condiţii normale de trai, dreptul la odihnă şi recreare, dreptul la joacă reglementate de 1 Constituţia Republicii Moldova, Legea cu privire la drepturile copilului nr. 338 din 15.12.94, Declaraţia universală a drepturilor omului şi Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului.

Menţionează că prin modalitatea în care au fost aranjate şi promovate lucrurile pentru emiterea actelor contestate şi realizarea construcţiei în interiorul curţii rezidenţiale, se observă clar că nici nu s-a dorit/realizat consultarea populaţiei din zonă, fiind încălcate grav prevederile art. art. 27, 28, 29 ale Legii privind principiile urbanismului şi amenajării teritoriului nr. 835 din 17.05.96, care prevăd obligativitatea consultării populaţiei.

La fel, nu au fost respectate nici normele de urbanism şi amenajare a teritoriului cît priveşte asigurarea curţilor interioare şi a complexelor de locuit cu exigenţele de confort necesar, asigurarea condiţiilor sanitaro-igienice optimale de trai, folosirea optimală a condiţiilor naturale, micşorarea efectelor nedorite, asigurarea izolaţiei necesare a încăperilor şi teritoriului, protecţia acustică, amenajarea pentru odihna locatarilor a terenurilor cum ar fi: terenuri/spaţii de joacă pentru copii de diferite vîrste, amenajări pentru odihna persoanelor tinere şi de vîrstă înaintată, etc. Suplimentar mai invocă că normativele legale în domeniu stabilesc că la proiectarea grădiniţelor este obligatoriu ca acestea să fie asigurate cu doua accese separate, fără să afecteze curţile rezidenţiale cu lăţimea de 5,5 m., iar distanţa de la peretele propriu-zis al grădiniţei pînă la linia roşie (hotarul învecinat al altui proprietar) trebuie să nu fie mai mică de 25 m. Însă, aceste condiţii obligatorii nu sunt respectate, proiectul construcţiei afectînd direct accesul în curtea internă a blocurilor acestora (accesul la construcţia - grădiniţă nefiind separat), ca rezultat accesul va fi mult mai aglomerat, iar distanţa reală de la peretele propriu-zis al grădiniţei pînă la linia roşie este de doua ori mai mică decît limita legală prevăzută de lege.

Mai mult ca atît, proiectul nu a fost vizat de instituţiile abilitate, în acest sens existînd şi răspunsul Centrului de Sănătate Publică din mun. Chişinău nr. 04/4-5129 din 03.12.12. Remarcă reclamantul că la o distanta de doar 200 metri de locul iniţierii construcţiei există deja o grădiniţă de copii (str. Muşatinilor nr. 1) amenajată corespunzător, fiind proiectată în conformitate cu cerinţele legale în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului, normativelor tehnice în construcţii, pe un teren cu dimensiuni/accese/ergonomie corespunzătoare normelor în vigoare, iar populaţia nu este de acord cu ridicarea unui alt obiect care şi aşa există în apropiere, prin limitarea altor drepturi necesare şi care nu pot fi înlocuite.

La fel, susţine reclamantul că nu ar fi o mirare, dacă se va confirma că sub pretextul construcţiei grădiniţe se urmăreşte edificarea unui alt bloc locativ sau unui centru comercial, oficii, cazinou, etc., care poate fi vîndut convenabil „investitorilor” prin neglijarea intereselor locatarilor. Încărcarea zonei din interiorul curţii cu construcţii suplimentare va agrava şi mai mult accesul pe teritoriul dat, care la moment prin acţiunile ilegale de construcţie nu permit existenţa unui loc de odihnă, loc de joaca corespunzător unei zone locative, loc de parcări, etc. La fel, pot apărea şi riscuri de accidente, deoarece copiii sunt nevoiţi să se joace în drumul din faţa blocurilor pe care circulă maşini şi care se va aglomera şi mai mult odată cu acceptarea construcţiei ilegale a unui obiect nenecesar, fără consultarea populaţiei.

Suplimentar mai susţine că lucrările au fost începute fără respectarea 2 normativelor legale existente, fiind începute săpăturile şi evacuarea pământului, fără existenţa unui panou informativ cu privire la destinaţia, obiectul construcţie, dirigintele de şantier etc., Doar în urma nemulţumirii şi a protestelor populaţiei, inclusiv după ce la data de 13.11.2012 a fost realizat un reportaj la canalul TV 1 Prime, s-a instalat un fel de „panou informativ”. Actele privind construcţia nu sunt în ordine fiind eliberată autorizaţia de construcţie în baza unui certificat de urbanism expirat (nevalabil) la data eliberării autorizaţiei de construire şi care nu a fost prelungit în modul corespunzător. În acest sens, au fost încălcate normele legale ce reglementează procedura de emitere a autorizaţiei de construire, confirmat prin art. 12 al Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr. 163/09.07.2010.

Consideră că, documentaţia de proiect care a stat la baza emiterii actelor contestate a fost elaborată în mod dubios şi fraudulos. Proiectul în realitate fiind executat cu mari abateri de la normele legale, deoarece într-un loc aşa de restrîns este imposibil de proiectat o „aşa numită grădiniţă” fără a se încălca cerinţele specifice ale normelor, deoarece este un obiect pentru care urmează a fi asigurate anumite norme tehnice, norme de securitate şi acces, care l-a moment pentru destinaţia construcţiei date nu sunt reale şi nu pot fi considerate ca îndeplinite. Mai mult ca atît, conform deciziei Consiliului mun.

Chişinău nr. 18/23-17 din 17 mai 2003 terenul integral de 3,2 ha care include şi cel în litigiu cu „grădiniţa” şi care a stat la baza acordării dreptului de proiectare/construire a fost repartizat în folosinţa SA „AMIC” pentru reproiectarea şi construirea blocurilor locative, ceea ce a şi fost executat, la moment fiind construite blocurile locative pe terenul dat, dar nu era vorba de „construcţia grădiniţei”, ci de amenajarea teritoriului curţilor interne a blocurilor locative în conformitate cu normele legale. Deci, documentaţia care a stat la baza eliberării actelor contestate prevedea o altă destinaţie a terenului, care a fost epuizată (la moment pe acest teren fiind construite blocurile locative), iar altă decizie emisă de Consiliul mun.

Chişinău care ar modifica şi acorda dreptul de folosinţă a terenului pentru construcţia grădiniţei lipseşte. Susţine că, în vederea anulării actelor contestate la data de 15.11.12 a fost adresată o cerere prealabilă către Primăria mun. Chişinău la care însă nu a primit nici un răspuns. În consecinţă, luând în consideraţie cele expuse, solicită anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr. 302/11 din 03.05.11 şi a Autorizaţiei pentru construire nr. 612 din 03.10.12 eliberate de Primăria mun. Chişinău. Prin hotărîrea din 24 octombrie 2014 a judecătoriei Centru mun. Chişinău s-a respins acţiunea înaintată de CCL nr. 207, CCL nr. 208 şi CCL nr. 210 ca fiind neîntemeiată. Prin decizia din 20 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de CCL nr. 207, CCL nr. 208 şi CCL nr. 210 şi s-a menţinut hotărîrea din 24 octombrie 2010 a judecătoriei Centru mun.

Chişinău. La data de 18 iulie 2014 CCL nr. 207 a declarat recurs împotriva deciziei din 20 mai 2014 a instanţei de apel, solicitînd casarea deciziei recurate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului s-a invocat că instanţa a interpretat eronat norma legală, a apreciat în mod arbitrat probele, ceia ce a adus la favorizarea celeilalte părţi şi totodată a determinat încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentate ale acestuia. 3 Susţine că actele contestate urmează a fi anulate, deoarece acestea sunt emise cu încălcarea normelor tehnice legale în domeniul construcţiei şi principiilor urbanismului, normelor în domeniul proiectărilor şi amplasării construcţiilor.

Astfel, deşi normele materiale în domeniu sunt imperative, instanţa le-a dat o interpelare eronată. Mai indică că dreptul de proprietate pe lîngă atributele de dispoziţie presupune şi realizarea pe deplin a celorlalte atribute de posesie şi folosinţă efectivă, fără a fi limitată sau îngrădită realizarea lor prin acţiuni ilegale ale terţilor. În sensul dat, se prezumă că prin admiterea construcţiei în interiorul unei curţi rezidenţiale a grădiniţei date, va fi aglomerat accesul în interiorul curţii date şi prin consecinţă va fi limitat accesul la proprietatea locatarilor, care va face dificilă realizarea drepturilor de posesie şi folosinţă efectivă a proprietăţilor acestora şi anume a accesului în blocurile locative şi la terenul aferent blocurilor locative.

Totodată, grădiniţa nu are planificate locuri de parcare pentru automobilele vizitatorilor săi, iar în aceste situaţii automobilele date vor ocupa/bloca terenul aferent şi accesul în curţile locatarilor. Suplimentar mai invocă că amplasarea grădiniței în interiorul curţii rezidenţiale contravine şi altor norme tehnice legale în domeniu, iar pentru astfel de gen normele prevăd ca să fie asigurate cu două accese separate, directe şi fără ca să afecteze curţile rezidenţiale, fapt ce în cazul dat nu este asigurat, afectând astfel dreptul de proprietate/acces al locatarilor, mai ales accesul pe strada centrală Alba-Iulia din interiorul curţii rezidenţiale din zonă, ceia ce pune în pericol dreptul de proprietate a locatarilor şi din perspectiva normelor de siguranţă în caz de incendiu, precum şi necesitatea de acordare a ajutorului medical necesar şi imediat.

Menţionează că, la baza emiterii actelor contestate (certificatul de urbanism de proiectare nr. 302/11 din 03.05.11 şi Autorizaţia pentru construire nr. 612 din 03.10.12) a stat decizia nr. 18/23-17 din 17 mai 2003 a Consiliului mun. Chişinău, prin care SA „AMIC” i s-a repartizat în folosinţă terenul cu suprafaţa de 3,2 ha cu nr. cadastral 0100510317 din str. Alba-Iulia (ce cuprinde şi terenul în litigiu), cu indicarea expresă în pct. l a destinaţiei de valorificare a terenului respectiv de 3,2 ha şi anume - pentru reproiectarea şi construirea blocurilor locative, însă aceasta nu sa referit la repartizarea acestui teren - pentru proiectarea şi construirea unei grădiniţe private. Totodată, instanţei i-au fost prezentate probe (deciziile Consiliului mun.

Chişinău de atribuire în folosinţă a terenului către CCL din anul 2010, emisă inclusiv ca urmare a finalizării unui litigiu anterior), prin care se demonstrează că decizia anterioară a Consiliului mun. Chişinău nr. 18/23-17 din 17 mai 2003, prin care i s-a repartizat în folosinţă SA „AMIC” terenul de 3,2 ha cu nr. cadastral 0100510317 a fost modificată prin adoptarea unei noi decizii a Consiliului municipal în anul 2010 cu excluderea unor suprafeţe din terenul cu nr. cadastral 0100510317. În consecinţă, terenul cu nr. cadastral 0100510317 repartizat în folosinţă SA „AMIC” a fost redus la suprafaţa de 1.9626 ha. Respectiv din acesta fiind exclus inclusiv terenul în litigiu pe care se doreşte construirea grădiniţei private.

În acest sens, la materiale cauzei a fost prezentat şi planul geometric cu indicarea concretă a terenului cu nr. cadastral 0100510317 reactualizat ca urmare a modificărilor efectuate. Deci, SA „AMIC” nu avea deja dreptul de folosinţă asupra terenului în litigiu şi nu exista careva temei de emitere a actelor contestate în prezentul proces. 4 La fel, menţionează că la materialele dosarului nu există vre-o decizie emisă de Consiliul mun. Chişinău prin care s-ar fi coordonat repartizarea în folosinţă a terenului din litigiu pentru construirea unei grădiniţe private în locul concret şi care poate fi pusă la baza emiterii actelor contestate.

Mai menţionează că părţile şi participanţii la prezentul litigiu anterior au mai avut un proces referitor la terenul din zona respectivă, fapt confirmat prin încheierea din 24.03.2006 a Curţii de Apel, conform căreia a fost semnată o tranzacţie de împăcare, fiind stabilit modul de valorificare a terenului din zonă în sensul construirii blocurilor locative în favoarea CCL 207 şi CCL 208, nu şi construirea altor obiective străine obiectului tranzacţiei şi al deciziei Consiliului mun. Chişinău nr. 18/23-17 din 17 mai 2003. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de către CCL nr. 207, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către CCL nr. 207 ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de către CCL nr. 207 împotriva deciziei din data de 20 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 6