2rac-495/14 — Privind încasarea sumei

Dosarul nr. 2rac-495/14 Prima instanţă: Judecătoria Centru mun. Chişinău (jud. M. Avornic) Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău (jud. Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de ÎS „Cadastru” împotriva deciziei din 12 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SA „Audit Concret” împotriva ÎS „Cadastru” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, cererea reconvenţională înaintată de ÎS „Cadastru” împotriva SC „Audit Concret”, intervenient accesoriu Cebanu Victor privind constatarea nulităţii contractului, c o n s t a t ă : La data de 11 august 2011 SA „Audit Concret” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Cadastru” cu privire la încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că la 01 noiembrie 2010 Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a solicitat Î.S. „Cadastru”, în contextul schimbărilor survenite la întreprindere, auditarea entităţii de către un auditor independent. Scopul auditului constă în necesitatea verificării folosirii judicioase a patrimoniului de stat, transmis în gestiunea întreprinderii la fondare şi a celui acumulat pe parcursul activităţii (scrisoarea AFRC nr. 36/01-07/2219 din 1.11.2010). La data de 19 noiembrie 2010 SA „Audit Concret” a prezentat Î.S. „Cadastru” scrisoarea de angajament privind efectuarea auditului. ÎS „Cadastru” a fost de acord şi a acceptat condiţiile de efectuare a auditului, fiind semnat contractul nr. 56 privind efectuarea controlului de audit al activităţii economico-financiare a ÎS „Cadastru” pentru perioada 01.01.2010 - 31.12.2010.

Potrivit pct. 2.1 din contractul menţionat, costul lucrărilor prezentate pentru executare se stabilesc printr-un proces-verbal de coordonare a preţului contractual, care este parte componentă a contractului (anexa nr. 1 la Contract). Potrivit pct. 2.2 din contract, beneficiarul a achitat plăţile în termenele prevăzute în procesul-verbal de coordonare a preţului contractual. Conform pct. 3.2 din contract la finisarea lucrărilor executorul prezintă beneficiarului actul de primire-predare a lucrărilor. Potrivit procesului-verbal de coordonare a preţului contractual s-au stabilit 1 următorii termeni de plată: plata iniţială (avans) în mărime de 50% din suma totală a contractului în termen de 5 zile bancare de la data semnării contractului, plata definitivă în mărime de 50% în termen de 5 zile bancare după prezentarea materialelor şi semnarea actului de primire-predare a lucrărilor în ansamblu.

Pentru nerespectarea termenilor de achitare beneficiarul plăteşte executorului o penalitate în mărime de 0,1 % din suma neachitată pentru fiecare zi de întârziere. Potrivit pct. 7.3 din contract, în cazul rezilierii acestuia achitarea lucrărilor şi serviciilor exercitate de către executor se vor efectua în baza actului unilateral, cu indicarea volumului şi costului serviciilor prestate şi lucrărilor efectiv îndeplinite. Potrivit procesului-verbal de coordonare a preţului contractual s-a mai stabilit că, în caz de reziliere înainte de termen a contractului, beneficiarul va achita valoarea efectivă a serviciilor prestate pe parcursul a 5 zile bancare de la data primirii actului unilateral. După schimbarea conducerii, auditorii SA „Audit Concret” nu au mai avut acces la întreprinderea auditată şi nu li s-a permis accesul la documente pentru continuarea auditului.

Ulterior, la 17 ianuarie 2011 SA „Audit Concret” a recepţionat o scrisoare a pârâtului nr. 01-05/283 din 13 ianuarie 2011, prin care s-a anunţat că contractul nr. 56 din 19 noiembrie 2010 semnat de fostul director al ÎS „Cadastru”, a fost încheiat cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare, cu depăşirea atribuţiilor, fără a fi analizată oportunitatea efectuării auditului de către Consiliul de administraţie şi fără a efectua selectarea companiei de audit conform procedurilor stabilite. Prin aceiaşi scrisoare s-a mai imputat că contractul dispune de carenţe de conţinut (nu are clauze referitoare la termenul de efectuare a lucrărilor, lipseşte obiectul contractului, contractul conţine costuri ascunse, preţul contractului este exagerat), a fost semnat de către fostul director unilateral şi nu a fost vizat de către contabil şi jurişti.

În final, pârâtul a menţionat că deşi în viziunea lui ar fi îndreptăţit să ceară nulitatea contractului, a solicitat doar rezilierea acestuia. La 16 martie 2011 SA „Audit Concret” a expediat către ÎS „Cadastru” o scrisoare privind rezultatele controlului de audit al rapoartelor financiare pentru perioada de la 01.01.2010 până la 31 octombrie 2010. Prin aceeaşi scrisoare s-a propus să se comunice data discutării raportului de audit efectuat. La data de 16 martie 2011 SA „Audit Concret” a remis în adresa ÎS ..Cadastru” factura fiscală nr. WT 1584809 din 14 martie 2011 privind efectuarea serviciilor în sumă de 312500 lei. Scrisoarea respectivă a fost recepţionată de pîrît la 18 martie 2011. Ulterior, la 22 martie 2011 nr. 105/1932 ÎS „Cadastru” printr-o scrisoare a restituit factura fiscală, invocînd mai multe neregularităţi.

La 01 aprilie 2011 prin scrisoarea nr. 163 SA „Audit Concret” i-a comunicat pârâtului despre faptul că returnarea facturii fiscale nr. WT 1584809 din 14 martie 2011 contravine legislaţiei în vigoare şi anume art. 108 alin. (4) Codul fiscal. Având în vedere imputările făcute în scrisoarea ÎS „Cadastru” din 22 martie 2011 referitoare la perioada de efectuare a auditului, SA „Audit Concret”prin scrisoarea nr. 178 din 08 aprilie 2011 a solicitat să se anunţe de către pârât data de la care auditorii ar putea începe efectuarea auditului pentru lunile noiembrie - decembrie 2010. Răspuns la această scrisoare reclamantul nu a primit. La 27 aprilie 2011 SA „Audit Concret” a remis pârâtului reclamaţia nr. 435 prin care a menţionat că conform contractului nr. 56 din 19.11.2010 au fost 2 efectuate lucrări de audit ce cuprinde perioada 01.01.2010 – 31.10.2010, costul integral al cărora constituie 312,5 mii lei, dintre care au fost achitate doar 182825 lei.

În rezultat, s-a solicitat achitarea în termen de 5 zile din data recepţionării scrisorii a restul sumei în mărime de 129,7 mii lei.

În concluzia celor expuse s-a mai menţionat că pârâtul neîntemeiat a reziliat contractul nr. 56 din 19.11.2010, fapt care a dus la efectuarea auditării doar pentru perioada 01.01.2010 – 31.10.2010; pârâtul nejustificat nu a permis auditorilor SA „Audit Concret” să efectueze auditul pentru lunile restante noiembrie – decembrie 2010; pârâtul abuziv a invocat mai apoi că SA „Audit Concret” nu a respectat obligaţiile de efectuare a auditului pentru perioada integrală prevăzută în contract şi anume perioada 01.01.2010 - la 31.12.2010, deşi singur a împiedicat acest lucru; pârâtul refuză neîntemeiat să plătească lucrul efectuat realmente de către SA „Audit Concret”, iar toată conduita ulterioară a pârâtului a fost explicată prin schimbarea conducerii acestuia, iar noua conducere a pârâtului nedorind să continue executarea obligaţiilor ce derivă din contractul nr. 56 din 19.11.2010.

În urma celor invocate solicită reclamantul încasarea de la ÎS „Cadastru” în beneficiului SA „Audit Concret” a datoriei contractuale în sumă de 129700 lei, a penalităţii în sumă de 17415 lei şi a dobînzii de întîrziere în mărime de 6236 lei, iar în total suma de 153 351 lei. Prin încheierea din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Chişinău a fost emisă o decizie sub formă de încheiere prin care s-a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu fostul director al ÎS „Cadastru” – Victor Cebanu. În cadrul examinării pricinii ÎS „Cadastru” în persoana directorului Matcov Angela a depus cerere reconvenţională privind declararea nulă a contractului nr. 56 din 19.11.2010.

În argumentarea cererii s-a invocat că la data de 19.11.2010 de către fostul administrator al ÎS „Cadastru” - Victor Cebanu şi SA „Audit Concret” a fost încheiat contractul nr. 56, obiectul căruia constituie efectuarea controlului de audit al activităţii economico-financiare a ÎS „Cadastru” pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010. Concluzionează şi faptul că, încheierea contractului menţionat a avut loc cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare şi a documentelor de constituire ale ÎS „Cadastru”. În susţinerea celor menţionate indică că contractul a fost încheiat cu depăşirea împuternicirilor directorului interimar al ÎS „Cadastru”, fără a fi examinată oportunitatea efectuării auditului de către Consiliul de administraţie, fără a fi efectuată selectarea companiei de audit conform procedurilor stabilite, precum şi prevederile legislaţiei în vigoare şi Statutului ÎS „Cadastru”.

Contractul a fost încheiat în condiţii dezavantajoasă întreprinderii, cu încălcarea vădită a echilibrului contractual pentru întreprindere. Astfel, potrivit art. 2 al Legii privind activitatea de audit nr. 61 din 16.03.2007, auditul reprezintă examinarea independentă a rapoartelor financiare anuale, a rapoartelor financiare anuale consolidate şi a altor informaţii, aferente acestora ale entităţii auditate pentru exprimarea unei opinii profesioniste a auditorului asupra corespunderii lor, sub toate aspectele semnificative, cerinţelor stabilite faţă de aceste rapoarte. Însă, potrivit Legii contabilităţii, în special art. 38 pct. 5 pentru ÎS 3 „Cadastru” de către organul competent a fost stabilit termenul de prezentare a raportului financiar pentru anul 2010 la data de 25.03.2011.

Respectiv, în lipsa rapoartelor financiare anuale pentru perioada supusă auditului nici nu putea fi încheiat contractul de audit, deoarece lipseşte obiectivul acestui contract. Mai menţionează că, contractul de audit în genere nu corespunde legislaţiei civile. Astfel, potrivit art. 7 alin. (3) al Legii privind activitatea de audit, contractul de audit se încheie în scris şi, pe lîngă cerinţele prevăzute legislaţia civilă, va conţine obiectul şi sfera de aplicare a auditului, însă contractul de audit nu corespunde acestei prevederi legale, deoarece nu s-a ţinut cont de regulile cu privire la bună credinţă şi echitate care rezultă din sensul art. 668 CC RM. Prin hotărîrea din 15 aprilie 2013 a judecătoriei Centru mun.

Chişinău cererea iniţială a fost admisă, iar cererea reconvenţională a fost respinsă, s-a încasat de la ÎS „Cadastru” în beneficiul SA „Audit Concret” datoria în mărime de 129700 lei, penalitatea în sumă de 17415 lei, dobînda de întîrziere de 6236 lei şi cheltuielile de judecată de 19600 lei, în total suma de 172951 lei. Prin decizia din 10 iulie 2013 a Curţii de Apel Chişinău apelul depus de ÎS „Cadastru” a fost respins şi menţinută hotărîrea din 15.04.2013 a judecătoriei Centru mun. Chişinău. Prin decizia din 18 decembrie 2013 a Curţii Supreme de Justiţie recursul depus de ÎS „Cadastru” a fost admis, casată decizia instanţei de apel şi remisă pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 12 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău s-a respins apelul depus de ÎS „Cadastru” şi s-a menţinut hotărîrea din 15 aprilie 2013 a judecătoriei Centru mun. Chişinău. Considerînd ilegală decizia pronunţată la data de 24 iulie 2014 ÎS „Cadastru” a contestat-o cu recurs solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu emiterea unei noi decizii, prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă, iar cererea reconvenţională să fie admisă. În motivarea recursului a invocat că hotărîrile emise de instanţele de fond şi de apel sunt neîntemeiate, bazate pe interpretări eronate ale legislaţiei în vigoare şi pe aprecierea defectuoasă a probelor.

Consideră recurentul că instanţa de apel, ca şi cea de fond îşi întemeiază hotărîrea reieşind doar din raporturile obligaţionale contractuale ale părţilor, motivînd imposibilitatea declarării contractului nul din lipsa probelor în acest sens, invocîndu-se în prim plan obiecţiile recurentului referitoare la preţul contractual exagerat, ca şi instanţele anterioare. Susţine că în argumentele recurentului nu s-a invocat nulitatea contractului, ci lipsa rapoartelor financiare la momentul semnării contractului precum şi depăşirea limitei împuternicirilor administratorului întreprinderii. La fel, consideră recurentul ca fiind anexate suficiente probe pentru a da posibilitate instanţelor să-şi formeze o concluzie adecvată, referitoare la cele ce au anticipat la evoluţia litigiului în cauză.

Dar spre regret, instanţele au preferat să ignore importanţa lor, calificându-le drept declarative. Mai mult ca atît o tranzacţie pusă la cale de doi administratori, care la semnarea ei au ignorat toate actele normative şi legislative nu poate fi declarată nulă de instanţe, care ignorează şi ele toate probele prezentate de victima acestei 4 ilegalităţi, ba chiar mai mult, legalizează abuzurile admise de semnatarii contractului şi prin deciziile sale, îi mai dă şi formulă executorie acestei tranzacţii. În fapt, recurentul a mai invocat că partenerii contractuali au încheiat abuziv un contract de prestare a serviciului de audit, contrar prevederilor art. 7 a Legii cu privire la audit, art.12 alin. (2) lit. c) a Legii privind achiziţiile publice, a Regulamentului intern cu privire la achiziţionarea, evidenţa, mişcarea şi casarea bunurilor materiale, art. 8 a Legii cu privire la întreprinderi de stat.

De fapt, prin acel contract fiind atribuite unei companii de audit atribuţiile organului de control de a verifica gestiunea judicioasă a patrimoniului întreprinderii de către fostul director. Ulterior, auditorul execută această „verificare” cu preţul de 375000 lei. Consideră că instanţa neîntemeiat a justificat acţiunile auditorului, aplicînd eronat norma materială ş descalificând abuziv probele administrate de recurent - pîrît, voalîndu-şi concluzia cu interpretări eronate ale legislaţiei. La fel, consideră nejustificată concluzia instanţei, precum că administratorul era în drept să încheie contracte prin prisma art. 8 lit. a), lit. g) din Legea nr.146 din 16.06.1994. Declară că instanţele nu s-au expus asupra faptului, invocat de recurent că auditorul a executat o lucrare necontractată (chiar şi în prezenţa unui contract valabil), acesta fiind în principal motivul pentru care nu s-a dorit achitarea a celei de-a doua parte din preţul contractual.

Susţine că ambele instanţe concluzionează crearea impedimentelor de către noul administrator în finisarea lucrărilor contractate, însă acest fapt nu poate constituie un impediment, deoarece în lunile noiembrie, decembrie, ianuarie nu exista obiectul contractului - raportul financiar. Consideră eronată ordinea de idei a instanţei expusă în pct. 82 din hotărîre, potrivit căreia prin achitarea a 50% din preţ ÎS ”Cadastru” a renunţat la rezilierea contractului. Astfel, menţionează că fostul administrator a transferat avansul preţului de 50% în noiembrie şi noul administrator a cerut rezilierea contractului la 13 ianuarie 2011, măsură impusă de abuzurile depistate de acesta. Declară că instanţele greşesc, atunci cînd îşi justifică concluzia cu faptul că, consimţământul la semnarea contractului a fost liber exprimat, recurentul nici nu a pretins de a forţa, doar că a fost exteriorizat într-o altă formă decît cea prevăzută de legiuitor.

Instanţa de apel s-a bazat în special pe concluziile specialistului-auditor Nina Şchendrea, membru al Asociaţiei Contabililor şi Auditorilor, membră a cărei asociaţi este şi intimatul. Prin urmare, consideră inadmisibile şi parţiale concluziile auditorului, care şi-a formulat concluziile făcînd trimitere la „practica de încheiere a contractelor de audit”, pe cînd obiecţiile recurentului reies din normele legale şi nu din practica cuiva. Cu atît mai mult că, consideră recurentul concluziile specialistului ca fiind eronate, atunci cînd declară un contract „valabil încheiat, legal şi corespunde tuturor normelor legale”, chiar şi în lipsa acordului organului suprem, fără a fi arătat preţul şi modalitatea de calcul a acestuia.

Chiar şi în urma rejudecării pricinii în ordine de apel, instanţa nu a combătut temeinic obiecţiile invocate pe tot parcursul examinării cauzei în toate instanţele şi anume obligaţiunea recurenţilor de a achita un serviciu necontractat, un onorariu neargumentat cu modalitatea de calcul (tarif oră/zi sau o altă modalitate), de a executa un contract vădit abuziv. La data de 18 septembrie 2014 avocatul Petru Balan a depus referinţă pe 5 marginea recursului înaintat solicitînd respingerea acestuia. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul depus de ÎS „Cadastru”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin. (2), (3) şi (4) CPC. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul depus de ÎS „Cadastru” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul depus de ÎS „Cadastru” împotriva deciziei din 12 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 6