2ra-2669/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: N.Simciuc dosarul nr. 2ra-2669/14 instanţa de apel: M.Ciugureanu, B.Bîrca, S.Arnăut ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Sinegur Ion prin intermediul reprezentantului Crivorucica Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sinegur Ion împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Predominanta - CR”, intervenient accesoriu compania de asigurări ,,Euroasig Grup” societate cu răspundere limitată privind repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014 prin s-a respins apelul declarat de Sinegur Ion şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 05 februarie 2014, c o n s t a t ă La 16 iulie 2013 Sinegur Ion s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată ,,Predominanta - CR”, intervenient accesoriu compania de asigurări ,,Euroasig Grup” societate cu răspundere limitată privind repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 12.08.2011 în baza contractului de asigurare facultativă a mijlocului de transport Casco nr. AC 1399/11 încheiat cu CA ,,Euroasig Grup” SRL, a asigurat autoturismul KIA Sorento cu numere de înmatriculare FR AN 774, ce-i aparţine cu titlu de proprietate, şi în conformitate cu dispoziţiile contractului menţionat, a achitat prima de asigurare în mărime de 13 923 lei, iar CA ,,Euroasig Grup” SRL s-a obligat să achite despăgubirea de asigurare pentru cazuri asigurate.

Menţionează că la 30.05.2012, a avut loc un accident rutier cu implicarea mijlocului de transport asigurat, despre producerea căruia compania de asigurare a fost înştiinţată imediat, evenimentul fiind recunoscut drept caz asigurat. 1 Indică reclamantul că în vederea acordării despăgubirii de asigurare, compania de asigurare a preluat de la el mijlocul de transport în baza actului de transmitere-predare pentru a fi reparat la dealerul oficial KIA, întrucât autoturismul asigurat deţinea garanţie tehnică, însă compania de asigurare a transmis spre reparaţie autoturismul asigurat nu la dealerul oficial, ci la staţia de reparaţie SRL ,,Predominanta-CR”, fără înştiinţarea şi acordul său, care în procesul de reparaţie a utilizat piese de schimb de mîna a doua.

Consideră că acest fapt este unul ilegal, înregistrînd astfel la 07.12.2012 o cerere către CA ,,Euroasig Grup” SRL prin care a solicitat înlocuirea pieselor de mîna a doua cu piese noi pentru a fi menţinută garanţia. Totodată a solicitat eliberarea actului de defectare a mijlocului de transport şi actele confirmative de procurare a pieselor. Cererea în cauză a rămas fără răspuns şi executare, iar de la staţia de reparaţie ,,Predominanta- CR” SRL a obţinut un act conform căruia 24 de poziţii de piese de mîna a doua au fost prezentate staţiei de reparaţie nemijlocit de către compania de asigurare CA ,,Euroasig Grup” SRL.

Ulterior, la 11.03.2013 după finisarea reparaţiei, SRL „Predominanta - CR” i-a transmis în baza actului de predare primire, mijlocul de transport cu un şir de neajunsuri vizibile care au dat dovadă de reparaţie necalitativă, fapt confirmat nemijlocit în act, iar reprezentanţii staţiei de reparaţie au motivat reparaţia necalitativă prin faptul că compania de asigurare le-a prezentat piese de mîna a doua deja defectate pentru a fi instalate la autoturism. Pentru stabilirea calităţii efectuării lucrărilor de reparaţie, în ziua eliberării mijlocului de transport -11.03.2013, a prezentat autoturismul la staţia de deservire tehnică SRL „Transatlantic” în vederea verificării unghiurilor mijlocului de transport, în rezultatul căreia s-a constatat dezaxarea lonjeroane faţă.

La 12.03.2013 autoturismul nominalizat a fost prezentat pentru diagnosticare dealer-ului oficial KIA în Moldova. În rezultatul verificării au fost constatate un şir de neajunsuri a reparaţiei necalitative, precum şi stabilite piesele componente care urmează a fi înlocuite. Mai indică reclamantul că, la 18.03.2013 s-a adresat la Centrul Naţional de Expertize Judiciare cu o cerere prin care a solicitat stabilirea sumei necesare pentru a aduce automobilul Kia Sorento la starea anterioară accidentului rutier, care a fost stabilită prin raportul de constatare tehnico- ştiinţifică nr.750 din 02.05.2013, în suma totală de 40 818 lei.

Pe lîngă cele nominalizate a suportat cheltuieli legate de efectuarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, testarea tehnică a mijlocului de transport şi asistenţa juridică în sumă totală de 9 468, 50 lei, iar efectuarea reparaţiei necalificative, şi perioada nerezonabilă de 10 luni de efectuare a 2 lucrărilor de reparaţie, au dus la pierderea garanţiei mijlocului de transport, toate acestea cauzîndu-i suferinţe psihice pe care le estimează în valoare de 50000 lei. Solicită reclamantul, încasarea din contul SRL „Predominanta-CR”a sumei de 40 818 lei cu titlu de prejudicial material cauzat în legătură cu prestarea serviciului necalitativ de reparaţie a mijlocului de transport, prejudiciului moral în suma de 50 000 lei şi cheltuielilor de judecată în sumă de 9 468, 50 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 februarie 2014, cererea de chemare în judecată a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Sinegur Ion a contestat-o cu apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2014 s-a respins apelul declarat de Sinegur Ion şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 05 februarie 2014. La 04 iulie 2014 Sinegur Ion prin intermediul reprezentantului Crivorucica Iurie a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În susţinerea recursului s-a invocat încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural.

În acest sens susţine că instanţa de apel motivînd soluţia prin lipsa relaţiilor contractuale dintre părţi, care totodată se află în relaţia de prestator-consumator, urma să aplice prevederile art. 15 din Legea privind protecţia consumatorilor, în conformitate cu care consumatorul este în drept să pretindă repararea prejudiciului cauzat de serviciile necorespunzătoare indiferent de faptul dacă s-a aflat sau nu în relaţii contractuale cu prestatorul. Astfel, consideră că argumentul instanţei precum că reclamantul nu poate avea pretenţii faţă de pîrît din motiv că nu au existat careva relaţii contractuale, nu poate fi reţinut, odată ce legea expres prevede răspunderea prestatorului iar între părţi există act de transmitere a mijlocului de transport cu indicarea prealabilă a defectelor depistate ca rezultat al reparaţiei necalitative.

Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Sinegur Ion prin intermediul reprezentantului Crivorucica Iurie urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

3 În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sinegur Ion prin intermediul reprezentantului Crivorucica Iurie este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Instanţa de recurs reţine că argumentele invocate de Sinegur Ion în cererea de recurs poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un astfel de 4 recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Sinegur Ion prin intermediul reprezentantului Crivorucica Iurie ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Sinegur Ion prin intermediul reprezentantului Crivorucica Iurie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Valentina Clevadî 5