2ra-151/15 — Privind încasarea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-151/15 Instanţa de fond: Judecătoria Centru – D. Suşchevici Instanţa de apel: CA Chişinău - S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Întreprinderea Mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societatea pe Acţiuni în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Compania de Asigurări „Euroasig Grup” Societatea pe Acţiuni împotriva Întreprinderii Mixte Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societatea pe Acţiuni, intervenient accesoriu Dumitru Rotari privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Întreprinderea Mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societatea pe Acţiuni, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 mai 2014, CONSTATĂ : La 27 martie 2013 CA „Euroasig Grup” SA a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva ÎM CIA „Transelit” SA, intervenient accesoriu Dumitru Rotari privind încasarea prejudiciului material. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 28 martie 2011 în mun. Chişinău str. Calea Moşilor, 20 a avut loc accidentul rutier cu implicarea autovehiculului “Kia Carnaval” cu n/î CH VC 777 condus de Cazacu Victor şi autovehiculului “Audi S6” cu n/î K AR 510 condus de Dumitru Rotari. La momentul accidentului autovehiculul “Kia Carnaval” cu n/î CH VC 777 era asigurat prin contrat de asigurare facultativă CASCO la CA “Euroasig Grup” SRL.

CA „Euroasig Grup” SA a menţionat că conform procesului – verbal a Ministerului Afacerilor Interne nr. 01471010 din 02 aprilie 2011, a fost recunoscut vinovat de încălcarea circulaţiei rutiere şi de cauzarea pagubei şoferul mijlocului de 1 transport “Audi S6” cu n/î K AR 510 condus de Dumitru Rotari, care avea în posesie poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă RCA seria AK nr. 0091924 din 24 martie 2011, eliberată de CIA “Transelit” SA. Reclamantul a indicat că pe faptul cazului asigurat, la 06 aprilie 2011 în prezenţa reprezentantului ÎM CIA „Transelit” SA a fost deschis dosarul de daune nr. 629/04- 2011 CASCO, fiind întocmit procesul – verbal de constatare a pagubelor la autovehiculele implicate în accident.

Autovehiculul “Kia Carnaval” cu n/î CH VC 777 a fost îndreptat la unitatea specializată SRL “Alvim – Auto” (Kia Motors” Centru), pentru constatarea şi evaluarea pagubei. Conform contului de plată nr. 265 din 14 iunie 2011, prezentat de către unitatea specializată, costul reparaţiei autovehiculului “Kia Carnaval” cu n/î CH VC 777 a constituit 105.802 lei. Ulterior în baza acordului din 16 mai 2011, încheiat între SRL „Vicaur.C” şi CA „Euroasig Grup” SRL, s-a stabilit achitarea despăgubirii de asigurare în sumă de 84.640 lei. Iar prin dispoziţia de plată nr. 2354 din 25 iulie 2011 CA „Euroasig Grup” SRL a achitat reprezentantului SRL „Vicaur.C” suma de 84.640 lei. CA „Euroasig Grup” SA a solicitat încasarea de la ÎM CIA “Transelit” SA a prejudiciului material cauzat în mărime de 62.160,64 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 mai 2014 s-a admis acţiunea. S-a încasat din contul ÎM CIA “Transelit” SA în beneficiul CA „Euroasig Grup” SA prejudiciul material în mărime de 62.160,64 lei şi taxa de stat în sumă de 1.865 lei (f.d. 63, 66 - 70). La 02 iunie 2014 ÎM CIA “Transelit” SA a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 mai 2014, cu pronunţarea unei hotărîri de respingere a acţiunii (f.d. 72-73, 86 - 92). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de ÎM CIA “Transelit” SA, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 12 mai 2014 (f.d. 104 - 110). La 12 noiembrie 2014 ÎM CIA “Transelit” SA a înaintat cerere de recurs împotriva hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 12 mai 2014 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, cu remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că atît hotărîrea instanţei de fond cît şi decizia instanţei de apel sînt neîntemeiate şi ilegale, fiind adoptate ca rezultat al aplicării eronate a normei procedurale. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 16 octombrie 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 04 noiembrie 2014, cererea de recurs a fost depusă la 12 noiembrie 2014, fiind depusă în termen.

Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de ÎM CIA “Transelit” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute 2 la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că ÎM CIA “Transelit” SA a invocat că atît hotărîrea instanţei de fond cît şi decizia instanţei de apel sînt neîntemeiate şi ilegale, fiind adoptate ca rezultat al aplicării eronate a normei procedurale.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererilor de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de ÎM CIA “Transelit” SA împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

3 În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Cererea de recurs, declarată de către Întreprinderea Mixtă Compania Internaţională de Asigurări „Transelit” Societatea pe Acţiuni, se consideră inadmisibilă. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4