2ra-2979/14 — Apărarea onoarei, demnității, reputației profesionale și încasarea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-2979/14 prima instanţă: A. Catană instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Cobzac ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Macarevici Valeriu și reprezentantul acestuia, avocatul Vladimir Guzun, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Macarevici Valeriu împotriva Întreprinderii de Stat "Camera Înregistrării de Stat” şi Andrei Şeremet privind apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi recuperarea prejudiciului moral, adoptată împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 mai 2014, prin care cererea de apel depusă de Macarevici Valeriu a fost respinsă, fiind menținută hotărîrea instanței de fond, c o n s t a t ă: La data de 14 ianuarie 2010, reclamantul Macarevici Valeriu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat "Camera Înregistrării de Stat” şi Andrei Şeremet, solicitând încasarea pagubei morale în mărime de 400 000 lei, începînd cu 02 februarie 2009 și a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la data de 06 decembrie 2011 reclamantul Macarevici Valeriu a înaintat o cerere de concretizare a pretenţiilor împotriva Întreprinderii de Stat "Camera Înregistrării de Stat” şi Şeremet Andrei, prin care a solicitat de a decide de către instanţa de judecată modul de dezminţire a informaţiei răspândite de către reclamaţi, care i-au lezat onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională; în scopul reparării prejudiciului moral cauzat a solicitat încasarea în beneficiul său o despăgubire bănească a cîte 200 000 lei fiecare de la Întreprinderea de Stat "Camera Înregistrării de Stat” şi Andrei Şeremet; încasarea de la reclamaţi toate cheltuielile de judecată pe care le-a suportat (f.d. 98-99, 117-118).

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza ordinului 5-p din 31 ianuarie 2009 a fost numit în funcţia de vicepreşedinte prestări-servicii al Întreprinderii de Stat ”Camera Înregistrării de Stat”, pe perioada 02 februarie 2009-11 noiembrie 2009. Mai indică că, aflându-se în concediul de boală, administraţia Întreprinderii de Stat ”Camera Înregistrării de Stat”, în persoana preşedintelui Andrei Şeremet, a dat indicaţii verbale câtorva persoane necunoscute să afişeze pe uşa biroului său o foaie de hârtie cu inscripţia: ”AGITATOR”, dar anterior acestui fapt a fost smulsă cu tot cu tencuială de pe peretele din preajma biroului său inscripţia: “Vicepreşedinte prestări- servicii”. Consideră reclamantul, că a fost etichetat neîntemeiat cu un calificativ zeflemitor, ceea ce nu corespunde adevărului, lezându-i demnitatea, onoarea şi reputaţia profesională.

Această informaţie de pe uşa biroului său de serviciu a fost supusă publicului timp de 24 ore, cu scopul de a-l defaima. La fel, a indicat că administraţia, cu exces de zel, în mod neîntemeiat şi ilegal a orientat sistema video de supraveghere din coridorul Întreprinderii de Stat "Camera Înregistrării de Stat” în direcţia biroului său de serviciu, ceea ce nu este reglementat de careva acte normative. Astfel, permanent, în mod ilegal a fost supus supravegherii video de către administrația Întreprinderii de Stat "Camera Înregistrării de Stat” în persoana pîrîtului Șeremet Andrei, iar un careva regulament ce ar reglementa procedura de aplicare şi utilizare a sistemei de supraveghere video în adresa colaboratorilor Întreprinderii de Stat ”Camera Înregistrării de Stat” lipseşte.

Consideră că, administraţia a comis în adresa sa şi alte acţiuni ilegale, care cad sub incidenţa prevederilor art.16 din Codul Civil al Republicii Moldova şi prevederilor Codului Muncii al Republicii Moldova. Prin acţiunile sale reclamaţii ilegal i-au lezat dreptul său civil privind respectul onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale la locul său de muncă, în familie şi implicit în societate. Astfel, prin acţiunile întreprinse de reclamaţi i s-au cauzat suferinţe psihice ce s-au manifestat prin frustrare, înjosire şi umilinţă în faţa colectivului de muncă şi societate, ceea ce constituie un prejudiciu moral considerabil cauzat în adresa sa. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 decembrie 2013 cererea reclamantului Macarevici Valeriu, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.168, 171-176 vol.II).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 mai 2014 a fost respins apelul declarat de Macarevici Valeriu, fiind menținută fără modificări hotărîrea instanței de fond (f.d.228-232 vol.II). La 31 iulie 2014, recurentul Valeriu Macarevici și reprezentantul acestuia, avocatul Vladimir Guzun a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 mai 2014, solicitând casarea deciziei instanței de apel, a hotărîrii instanței de fond, pronunțînd o hotărîre nouă prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurentul a indicat că, prima instanță și instanța de apel nu au aplicat norma materială care trebuia aplicată, au interpretat eronat normele de drept material, precum și a apreciat arbitrar probele anexate la materialele dosarului.

Suplimentar a invocat, că instanța de apel în mod eronat, a interpretat prevederile art.16 Cod Civil al Republicii Moldova, respingînd acțiunea reclamantului/recurent pe motiv că nu a fost constatată răspîndirea de către pîrîți a informației ponegritoare și ofensatoare în adresa lui Macarevici Valeriu, dat fiind că acest fapt reiese din declarațiile reclamantului/recurent, precum și a martorilor, cărora instanța de apel le-a dat o apreciere greșită. La data de 18 septembrie 2014 intimații Întreprinderea de Stat ”Camera Înregistrării de Stat” și Șeremet Andrei au depus referință solicitînd declararea recursului înaintat de Macarevici Valeriu ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat și care nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2) Codul de Procedură civilă.

Atît prima instanță, cît și instanța de apel corect au apreciat probele administrate în cauză, corect au stabilit circumstanțele faptice ale raportului litigios și au făcut concluzii în corespundere cu prevederile normelor de drept material. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Valeriu Macarevici și reprezentantul acestuia, avocatul Vladimir Guzun poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Valeriu Macarevici și reprezentantul acestuia, avocatul Vladimir Guzun în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Valeriu Macarevici și reprezentantul acestuia, avocatul Vladimir Guzun se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari