2rh-245/14 — Constatarea nulităţii ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: N. Mazur dosar nr. 2rh-245/14 instanţa de apel: Gh. Creţu, A. Doga, A. Pahopol instanţa de recurs: S. Novac, V. Ignat, I. Vîlcov ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Vera Macinskaia Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinînd cererea de revizuire formulată de către Macarevici Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Macarevici Valeriu împotriva Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” cu privire la constatarea nulităţii ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 08 noiembrie 2012, prin care recursul declarat de către Macarevici Valeriu împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2012, s-a considerat inadmisibil, c o n s t a t ă: La data de 03 februarie 2010, reclamantul Macarevici Valeriu s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune împotriva Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” cu privire la constatarea nulităţii ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că conform ordinului 5p din 31 ianuarie 2009, în temeiul cap IV pct. 12 din Regulamentul Camerei Înregistrării de Stat aprobat prin ordinul nr. 30 din 06 septembrie 2005, în coordonare cu Aparatul Guvernului şi la decizia Ministerului Dezvoltării Informaţionale a fost numit în funcţie de vicepreşedinte prestări-servicii a Camerei Înregistrării de Stat. La 11 noiembrie 2009, a aflat că este eliberat din funcţie, conform ordinului nr. 47-P, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) Codul muncii, absenţă fără motive întemeiate de la locul de muncă mai mult de 4 ore consecutive în timpul zilei de muncă. Consideră reclamantul că ordinul a fost emis cu încălcarea prevederilor Codului muncii, deoarece el nu a lipsit nemotivat de la serviciu la 30 octombrie 2009. În ziua respectivă, reclamantul se afla la serviciu, fiind după concediul medical cu durata de 10 zile.

În birou era foarte frig, deoarece la momentul dat, 1 biroul în care activa, nu era conectat la reţelele termice. Suferind din cauza frigului, în jurul orei 12.00, i-a comunicat colegului său Ion Izvoreanu vicepreşedinte logistică, că se simte rău şi probabil după amiază va pleca acasă. Indică reclamantul că după ora 12.00, s-a adresat medicului de familie, între ora 12.00-13.00 s-a aflat la policlinica Asociaţiei Curativ Teritoriale şi de Recuperare de pe lîngă Aparatul Guvernului, unde i s-a acordat ajutor medical. Menţionează reclamantul că durata zilei de muncă este de la 08.00-16.00, ora mesei fiind de 30 minute. În asemenea împrejurări consideră reclamantul că nu putea lipsi mai mult de 4 ore de la muncă.

Consideră reclamantul că ordinul de concediere este ilegal şi solicită anularea acestuia, restabilirea sa în funcţie, cu achitarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi repararea prejudiciului moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17 iunie 2011 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2012 a fost respinsă cererea de apel declarată de Macarevici Valeriu, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 17 iunie 2011. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 08 noiembrie 2012 recursul declarat de către Macarevici Valeriu împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2012, s-a considerat inadmisibil.

La data de 11 iunie 2014, Macarevici Valeriu a depus o cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iunie 2012, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 17 iunie 2011, cu reexaminarea pricinii şi emiterea unei noi hotărîri privind recunoaşterea nulităţii ordinului ÎS „Camera Înregistrării de Stat” nr. 147-P din 11 noiembrie 2009 „Cu privire la concediere” şi contractului individual de muncă nr. 3/09 din 02 februarie 2009, cu restabilirea imediată a subsemnatului în funcţia de vicepreşedinte, începînd cu data de 11 noiembrie 2009, încasarea din contul ÎS „Camera Înregistrării de Stat” în beneficiul revizuentului a salariului pentru toată perioada lipsei forţate de la serviciu, în mărimea salariului mediu lunar de 7043,35 lei, a compensaţiei băneşti în sumă de 500 000 lei pentru repararea prejudiciului moral cauzat, precum şi cheltuielile pentru asistenţa juridică în mărime de 5 000 lei.

În motivarea cererii, revizuentul a indicat drept temei pentru revizuirea formulată art. 449 lit. b) CPC. În acest context, a menţionat că instanţele de judecată nu au ţinut cont de faptul că revizuentul Macarevici Valeriu a fost angajat prin transfer de la Ministerul Dezvoltării Informaţionale din funcţia de şef al Direcţiei reglementări tehnice şi standardizare a Direcţiei generale dezvoltarea societăţii informaţionale în funcţia de vicepreşedinte al ÎS „Camera Înregistrării de Stat” conform ordinului nr. 5p din 31 ianuarie 2009 „Cu privire la numirea în funcţie”. De asemenea, pentru transferul în funcţia respectivă, conform scrisorii nr. 01/73 din 16 ianuarie 2009, Ministerul Dezvoltării Informaţionale a solicitat de la Guvernul RM acordul numirii revizuentului în funcţia de vicepreşedinte al ÎS „Camera Înregistrării de Stat”.

2 În asemenea circumstanţe, consideră revizuentul că sancţionarea inclusiv concedierea sa urma să fie efectuată de către – Ministerul Justiţiei, în calitate de nou fondator al ÎS „Camera Înregistrării de Stat” din data de 29 octombrie 2009. Prin urmare, preşedintele ÎS „Camera Înregistrării de Stat” a încălcat flagrant prevederile art. 206 alin. (1) lit. d) Codul muncii din Codul muncii, precum şi prevederile pct.pct.8-9 din Regulamentul Ministerului Justiţiei, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 129 din 15 februarie 2000. Revizuentul Macarevici Valeriu a menţionat că la stadia examinării în fond a prezentului litigiu nu a cunoscut despre circumstanţele indicate mai sus în susţinerea cererii de revizuire.

A aflat despre acestea din urmă abia în luna aprilie anul 2014 conform documentelor solicitate de la arhiva Cancelariei de Stat al Republicii Moldova. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art. 451, alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă.

Din dispoziţiile legale sus-arătate, urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care după emiterea hotărîrii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor enunţate, este de înţeles că circumstanţele sau faptele date existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate prin prezentarea unor probe concludente şi pertinente, să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanţei de judecată, care nu au fost cunoscute revizuentului anterior, dar existau pînă la momentul pronunţării hotărîrii şi să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă. Avînd ca temei de revizuire a hotărîrii judecătoreşti prevederile articolului menţionat, revizuentul Macarevici Valeriu a adus critici asupra fondului cauzei.

În acest context, cu referire la actele anexate la materialele dosarului, a menţionat că instanţele de judecată nu au dat aprecierea corespunzătoare faptului că revizuentul Macarevici Valeriu a fost angajat prin transfer de la Ministerul Dezvoltării Informaţionale din funcţia de şef al Direcţiei reglementări tehnice şi standardizare a Direcţiei generale dezvoltarea societăţii informaţionale în funcţia 3 de vicepreşedinte al ÎS „Camera Înregistrării de Stat” conform ordinului nr. 5p din 31 ianuarie 2009 „Cu privire la numirea în funcţie”. Iar, pentru transferul în funcţia respectivă, conform scrisorii nr. 01/73 din 16 ianuarie 2009, Ministerul Dezvoltării Informaţionale a solicitat de la Guvernul RM acordul numirii revizuentului în funcţia de vicepreşedinte al ÎS „Camera Înregistrării de Stat”.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră însă, că, cele invocate de către revizuentul Macarevici Valeriu, nu pot constitui temei de revizuire în sensul normei enunţate. În acest context, instanţa de revizuire remarcă că înscrierile din carnetul de muncă al revizuentului care atestă transferul acestuia din urmă conform ordinului Ministerului Dezvoltării Informaţionale nr. 5p din 31 ianuarie 2009 la ÎS „Camera Înregistrării de Stat”, precum şi scrisoarea nr. 01/73 din 16 ianuarie 2009, prin care Ministerul Dezvoltării Informaţionale a solicitat de la Guvernul RM acordul numirii revizuentului în funcţia de vicepreşedinte al ÎS „Camera Înregistrării de Stat”, nu pot fi considerate ca circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii, care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior.

Or, acestea au fost anexate la actele cauzei în cadrul examinării în fond a respectivei pricini civile, fiindu-le dată apreciere de către instanţele de judecată, (f.d. 210-215, 223, vol.II). Totodată, instanţa de revizuire consideră necesar a menţiona că dispoziţia art. 449 lit. b) CPC reglementează în mod imperativ despre prezentarea unor probe concludente şi pertinente, care să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, adică să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărîrii) instanţei de judecată şi care să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă. Elemente de fapt, ca modalitate a probării circumstanţelor, vor constitui, în conformitate cu art. 117 alin. (2) CPC, explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, depoziţiile martorilor, înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, concluziile experţilor.

În acest sens, se menţionează că, potrivit art. 451 alin. (1) CPC, se indică direct temeiul de declarare a revizuirii prevăzut de art. 449 CPC, iar la cererea de revizuire se anexează, în mod obligatoriu, probele ce le confirmă. Se relevă faptul că obiect al probaţiei, la examinarea cererilor de revizuire, pot fi circumstanţele importante, atît în sens material, cît şi în sens procesual. Este important, la caz, de remarcat că unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata).

Sub acest aspect, se va menţiona şi faptul că, admiterea cererii de revizuire în împrejurările reţinute va constitui incontestabil o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice (Popov (2) contra Moldovei, E. Duca contra Moldovei ş.a), prin urmare aceasta urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă. 4 În susţinerea opiniei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către Macarevici Valeriu împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 08 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Macarevici Valeriu împotriva Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” cu privire la constatarea nulităţii ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, repararea prejudiciului material şi moral. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Vera Macinskaia Oleg Sternioală Svetlana Novac 5