2ra-411/17 — anularea ordinului de concediere și restabilirea la serviciu

Dosarul nr. 2ra-411/17 prima instanță - (judecătoria Centru mun. Chișinău) G. Bivol instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol Î N C H E I E R E 01 martie 2017 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecători Valentina Clevadî Galina Stratulat Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Pelin Valeriu în interesele lui Zaporoșcenco Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Zaporoșcenco Ion împotriva Întreprinderii de Stat „Camera înregistrării de Stat” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcția deținută și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de Zaporoșcenco Ion și s-a menținut hotărîrea judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 23 mai 2016, c o n s t a t ă : La 15 iulie 2013, Zaporoșcenco Ion s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Camera înregistrării de Stat”, solicitând anularea ordinului Întreprinderii de Stata „Camera înregistrării de Stat” nr.114-p din 29 aprilie 2013 privind concedierea din funcție și încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă. În motivare a acțiunii a indicat că a activat la Întreprinderea de Stat „Camera Înregistrării de Stat” în calitate de specialist principal în secția logistică. La 29 aprilie 2013 prin Ordinul Șefului ÎS „Camera înregistrării de Stat” nr. 114-p a fost concediat din funcția deținută, conform art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate.

Menționează că cu ordinul dat, nu este de acord, deoarece nici o reducere de fapt nu a fost, el nu a fost prevenit cu 2 luni înainte de concediere, nu i s-a propus în scris altă funcție.

La 09 iunie 2014, Zaporoșcenco Ion a depus cerere de chemare în judecată (suplimentară), prin solicitând anularea hotărîrii Consiliului de Administrație al Camerei înregistrării de Stat, expusă în procesul-verbal nr.l din 09 ianuarie 2013 în 1 partea reducerii funcției de specialist principal în Secția Logistică a Întreprinderii de Stat „Camera înregistrării de Stat”, - anularea ordinul Întreprinderii de Stat „Camera înregistrării de Stat” nr.22-p din 21 ianuarie 2013 cu privire la preavizarea lui Zaporoșcenco Ion în legătură cu reducerea statelor de personal și componența numerică; - anularea ordinul Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” nr.l44-p din 29 aprilie 2013 cu privire la concedierea lui Zaporoșcenco Ion ; - restabilirea lui Zaporoșcenco Ion în funcția deținută anterior de specialist principal în secția Logistică a Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat”; - încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” în beneficiul lui Zaporoșcenco Ion salariul pentru perioada lipsei forțate de la serviciu din 29 aprilie 2013 pînă la data emiterii hotărârii; - încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” în beneficiul lui Zaporoșcenco Ion trei salarii medii cu titlu de prejudiciu moral;

- încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” în beneficiul lui Zaporoșcenco Ion cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 5000 lei. În motivarea cererii a invocat că prin procesul-verbal nr.1 din 09 ianuarie 2013 al Consiliului de Administrație al Întreprinderii de Stat „Camera înregistrării de Stat”, s-a decis de a reduce unele funcții, printre care și funcția de specialist principal în secția Logistică. Prin Ordinul nr. 22-p din 21 ianuarie 2013, cu privire la preavizarea în legătură cu reducerea statelor de personal și componența numerică, Zaporoșcenco Ion a fost preavizat referitor la reducerea funcției deținute. Ulterior, prin ordinul nr. 114-p din 29 aprilie 2013, Ion Zaporoșcenco a fost concediat din funcția deținută, conform art. 86 al.

(1) lit. c) Codul muncii, în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate. Susține că ordinul de preavizare nr.22-p a fost emis la 21 ianuarie 2013, iar ordinul nr. 114-p privind concedierea lui Ion Zaporoșcenco a fost emis la 29 aprilie 2013, prin s-a încălcat legislația, și nu s-a ținut cont de prevederile art. 88 alin.(2) Codul muncii, care statuează că în cazul în care, după expirarea termenului de preavizare de 2 luni, nu a fost emis ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) de concediere a salariatului, această procedură nu poate fi repetată în cadrul aceluiași an calendaristic. Și mai mult, deoarece reducerea statelor de personal și componența numerică nu a fost reală, adică nu a avut loc în realitate, fiind astfel neîntemeiată, de aici rezultă că și preavizul privind reducerea statelor este neîntemeiat și ilegal.

Prin urmare și concedierea este ilegală. Invocă reclamantul că, la emiterea ordinului de preavizare angajatorul nu a ținut cont de prevederile art. 183 din Codul muncii și anume după emiterea ordinului inițial cu privire la reducerea numărului de personal, nu a adus la cunoștință ordinul cu privire la preavizarea, sub semnătură, cu 2 luni înainte de lichidarea unității ori de reducerea numărului sau a statelor de personal, nu a propus în scris salariatului preavizat loc de muncă (funcție) în cadrul unității respective și nu a redus în primul rând locurile vacante.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor din 26 mai 2015 Zaporoșcenco Ion a solicitat anularea hotărîrii Consiliului de Administrație al Camerei înregistrării de Stat, expusă în procesul-verbal nr.l din 09 ianuarie 2013 în partea reducerii funcției 2 de specialist principal în Secția Logistică a Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat”, - anularea ordinul Întreprinderii de Stat „Camera înregistrării de Stat” nr.22-p din 21 ianuarie 2013 cu privire la preavizarea lui Zaporoșcenco Ion în legătură cu reducerea statelor de personal și componența numerică; - anularea ordinul Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” nr.l44-p din 29 aprilie 2013 cu privire la concedierea lui Zaporoșcenco Ion ; - să fie încasată în loc de restabilirea lui Ion Zaporoșcenco în funcția deținută anterior de specialist principal în Secția Logistică ai IS „Camera Înregistrării de Stat” compensația bănească în sumă de 10 (zece) salarii; - încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” în beneficiul lui Zaporoșcenco Ion salariul pentru perioada lipsei forțate de la serviciu din 29 aprilie 2013 pînă la data emiterii hotărârii; - încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” în beneficiul lui Zaporoșcenco Ion zece salarii medii cu titlu de prejudiciu moral;

- încasarea din contul Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” în beneficiul lui Zaporoșcenco Ion cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 5000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 15 iulie 2015, cererea de chemare în judecată depusă de Zaporoșcenco Ion s-a respins ca neîntemeiată și depusă cu omiterea termenului de prescripție. Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 20 iulie 2015 Zaporoșcenco Ion a depus apel, solicitând, admiterea apelului, casarea hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 15 iulie 2015 și transmiterea cauzei la rejudecare. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2016 pricina a fost ridicată de la examinare, fiind remisă în prima instanță pentru emiterea unei hotărîri suplimentare.

Prin hotărîrea suplimentară a judecătoriei Centru din 23 mai 2016 a fost înlocuit în textul dispozitivului hotărîrii din 15 iulie 2015 sintagma „restabilirea în funcție” cu sintagma „încasarea compensației bănești în locul restabilirii în funcție”. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, s-a respins apelul declarat de Zaporoșcenco Ion și s-a menținut hotărîrea judecătorie Centru mun. Chișinău din 15 iulie 2015 și hotărârea suplimentară din 23 mai 2016. La 05 ianuarie 2017, avocatul Pelin Valeriu în interesele lui Zaporoșcenco Ion, a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 15 iulie 2015, hotărârii suplimentară din 23 mai 2016 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, solicitând casarea acestora și emiterea unei noi decizii de admitere a pretențiilor înaintate.

În motivare, a indicat că nu este de acord cu soluția instanțelor ierarhic inferioare, fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanțelor de drept și de fapt, concluziile primei instanțe expuse în hotărâre sânt în contradicție cu circumstanțele pricinii. Susține că hotărârile instanțelor investite cu judecarea fondului relevă o insuficientă analiză a probatoriului administrat în cauză ce a condus la reținerea unei situații de fapt inexacte. Prin referința depusă la 22 februarie 2017 Întreprinderea de Stat „Camera Înregistrării de Stat” a indicat că motivele recursului nu se încadrează în prevederile art. 3 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă. A pledat pentru inadmisibilitatea recursului.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 15 noiembrie 2016. Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei intergrale a fost expediată părților la 25 noiembrie 2016 (f.d. 163 Vol II), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia de către părți. Potrivit prevederilor art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Cererea de recurs a fost depusă la 05 ianuarie 2017, respectiv recursul se consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. c) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare. Instanța de recurs reține, că cererea de recurs în prezentul litigiu este depusă și semnată de către avocatul Pelin Valeriu în interesele recurentului Zaporoșcenco Ion. Potrivit art.8 alin.1) din Codul de procedură civilă, părțile, alți participanți la proces au dreptul să fie asistați în judecată de către un avocat ales ori desemnat de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat sau de un alt reprezentant, în cazurile prevăzute de prezentul cod.

Conform art.75 alin.1) din Codul de procedură civilă, în proces civil, persoanele fizice își pot apăra interesele personal, prin avocat sau avocat stagiar. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea avocat. Conform prevederilor art.80 alin.7) din Codul de procedură civilă, împuternicirile date avocatului se atestă printr-un mandat eliberat de reprezentat și certificat de avocat. Conform pct. 2 și 6 din Hotărîrea nr.158 din 28 februarie 2013 cu privire la aprobarea formularului și modului de utilizare a mandatului avocatului și al avocatului stagiar, formularul mandatului avocatului și al avocatului stagiar sînt documente de strictă evidență, care confirmă împuternicirile acestora în instanța de judecată.

Formularul mandatului avocatului conține următoarele elemente obligatorii: 1) pe recto se inserează: a) numărul și seria; b) denumirea biroului asociat de avocați; c) denumirea cabinetului avocatului; d) datele de contact; e) denumirea “MANDAT”; f) numele și prenumele avocatului; g) numărul licenței și data eliberării; h) numărul contractului de asistență juridică și data semnării; i) numărul deciziei coordonatorului Oficiului 4 Teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat și data semnării; j) semnătura avocatului, certificată prin ștampilă; 2) pe verso se inserează: a) împuternicirile avocatului; a1) numele și prenumele clientului; b) semnătura clientului sau, după caz, a avocatului.

Conform pct. 8 din Hotărîrea nr.158 din 28 februarie 2013 cu privire la aprobarea formularului și modului de utilizare a mandatului avocatului și al avocatului stagiar, împuternicirile avocatului și ale avocatului stagiar în procesul civil, stabilite conform art.81 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, urmează a fi consemnate pe versoul mandatului sau, după caz, în procura întocmită la cererea clientului, în modul stabilit de lege. Dacă se întocmește o procură, avocatul sau avocatul stagiar va nota pe versoul mandatului textul “Conform procurii anexate” și va semna versoul mandatului în locul clientului. Împuternicirile avocatului sau ale avocatului stagiar stabilite în procură sînt valabile doar dacă aceasta se prezintă împreună cu mandatul.

În conformitate cu art.81 din Codul de procedură civilă, împuternicirea de reprezentare în judecată acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele reprezentatului toate actele procedurale, cu excepția dreptului de a semna cererea și de a o depune în judecată, de a strămuta pricina la o judecată arbitrală, de a renunța total sau parțial la pretențiile din acțiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenții, de a modifica temeiul sau obiectul acțiunii, de a o recunoaște, de a încheia tranzacții, de a intenta acțiune reconvențională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărîrea judecătorească, de a-i schimba modul de executare, de a amîna sau eșalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărîrii judecătorești, drept care trebuie menționat expres, sub sancțiunea nulității, în procura eliberată reprezentantului persoanei juridice sau în mandatul eliberat avocatului.

Depunând cererea de recurs avocatul a indicat că mandatul avocațial și procura care atestă împuternicirile sale sunt anexate la materialele dosarului. Colegiul reține că, pe verso mandatului avocațial anexat la materialele dosarului, este indicat textul „conform procurii”, iar la semnătura clientului a contrasemnat avocatul Pelin Valeriu (f.d.3 Vol.I). Prin procura eliberată de Zaporoșcenco Ion, avocatului Pelin Valeriu, ultimul l-a împuternicit să-i reprezinte drepturile și interesele în fața organelor de stat și administrative. Dispunând de împuternicirile necesare avocatul Pelin Valeriu, la 12 iulie 2013 a eliberat mandatul avocațial nr.0255191, pentru apărarea intereselor lui Zaporoșcenco Ion în prezentul litigiu.

Conform art.252 alin.(1) din Codul civil procura este înscrisul întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau mai multor reprezentanți. Conform art.254 alin.(1) din Codul civil procura se eliberează pe un termen de cel mult 3 ani. Dacă termenul nu este indicat în procură, ea este valabilă timp de un an de la data întocmirii. Potrivit textului procurii, procura este valabilă pe un termen de trei ani. Din materialele dosarului rezultă că avocatul Pelin Valeriu a dispus de procură care atestă împuternicirile acordate de Zaporoșcenco Ion, însă termenul de acordarea 5 împuternicirilor, au fost valabile pe un termen de trei ani, începând cu 25 iunie 2013- până la 24 iunie 2016. Conform art.255 alin.(1) lit. a) din Codul civil valabilitatea procurii încetează în cazul expirării termenului.

Astfel, la data depunerii cererii de recurs în interesele lui Zaporoșcenco Ion, avocatul Pelin Valeriu nu mai deținea împuterniciri, valabilitatea procurii încetând din momentul expirării termenului. Conform art.80 alin.(4) din Codul de procedură civilă valabilitatea procurii care confirmă împuternicirile reprezentantului în instanță de judecată încetează în temeiul art.255 din Codul civil. Prin urmare, avocatul Pelin Valeriu depunând cerere de recurs din numele lui Zaporoșcenco Ion, nu este în drept să-l declare, dat fiind faptul că valabilitatea procurii a expirat, la 24 iunie 2016. În circumstanțele relevate și în contextul normelor de drept enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de avocatul Pelin Valeriu în interesele lui Zaporoșcenco Ion urmează a fi declarat inadmisibil în temeiul art. 433 lit. c) din codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.440 alin.1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nicio referire la fondul recursului. Astfel, din motivul că avocatul Pelin Valeriu a depus cererea de recurs în interesele lui Zaporoșcenco Ion în lipsa împuternicirilor, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. c), art. 440 Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de avocatul Pelin Valeriu în interesele lui Zaporoșcenco Ion, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, Valentina Clevadî judecători Galina Stratulat Dumitru Mardari 6