3ra-411/17 — privins stabilirea si plata alocatiei nominale de stat pentru merite deosebite fata de stat

Dosarul nr. 2ra-411/17

prima instanță - (judecătoria Centru mun. Chișinău) D. Șușchevici

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) I. Cimpoi, A. Minciuna, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecători Valentina Clevadî

Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională

de Asigurări Sociale,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Bostănică Mihail

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenit accesoriu Ministerul Apărării

privind recunoașterea ilegală a răspunsului, obligarea stabilirii și plata alocației

nominale de stat pentru merite deosebite față de stat și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea

judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 iunie 2016,

c o n s t a t ă :

La 16 mai 2016 Bostănică Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale solicitând recunoașterea ca fiind ilegal

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.B-414/16 din 25 aprilie 2016,

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale la stabilirea și plata alocației nominale

de stat pentru merite deosebite față de stat, începând cu 01 mai 2006 în mărime de 500

lei lunar, încasarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei și încasarea cheltuielilor

de asistență juridică în mărime de 7500 lei.

În motivarea pretențiilor formulate a reiterat că, în baza ordinului nr.12 din 24

ianuarie 1983 a fost concediat din cadrul Ministerului Apărării și trecut în rezerva

forțelor armate, cu dreptul de a primi pensiei de invaliditate de gradul I, invalid de

război, ca urmare a participării la acțiuni de luptă pe timp de pace.

Menționează că, în perioada 10 iunie 1981-21 iulie 1982 a fost participant la

acțiunilor militare din Afganistan, pentru care a fost decorat cu distincția de stat a fostei

URSS- Ordinul „Steaua Roșie” cu nr.3663459. Potrivit art.7 alin.2) lit. f) din Legea

Republicii Moldova nr.190 din 08 mai 2003 cu privire la veterani, este considerat ca

fiind veteran de război.

Potrivit hotărârii Parlamentului nr.533 din 13 iulie 1995 cu privire la drepturile

cetățenilor Republicii Moldova decorați cu distincții de stat ale fostei URSS, distincția

1

de stat al fostei URSS Ordinul „Steaua Roșie2 conform importanței se echivalează cu

distincția de stat al Republicii Moldova-Ordinul „Ștefan cel Mare”.

Indică reclamantul că conform lit.d) pct.4 al Regulamentului cu privire la modul de

stabilire și plată a alocațiilor nominale de stat pentru merite deosebite fată de stat

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1413 din 27 noiembrie 2003, alocația nominală se

stabilește în următoarele cuantumuri: persoanelor decorate cu ordinele „Ordinul

Republicii”, „Ștefan cel Mare” sau „Slava Muncii” de clasele I, II sau III sau

persoanelor care dețin titlul de Erou al Muncii Socialiste - 500 lei.

Astfel, în temeiul acestor prevederi, la 29 martie 2016 s-a adresat către Casa

Națională de Asigurări Sociale cu o cerere prin care a solicitat stabilirea și plata

alocației nominale de stat pentru merite deosebite față de stat, începînd cu data

pensionării, în mărime de 500 lei lunar.

La 25 aprilie 2016 prin răspunsul primit de la Casa Națională de Asigurări Sociale

cu nr B-414/16 i s-a comunicat că temei legitim de a-i stabili alocația nominală în

cuantum de 500 lei lunar pentru ordinul „Steaua Roșie”, nu este.

De asemenea suplimentar informează că, la 29 martie 2016 cu aceiași solicitare s-a

dresat și către Ministerul Apărării.

La 06 aprilie 2016 a primit răspunsul cu nr.43/359, prin care i s-a comunicat că

cererea a fost remisă după competență la Casa Națională de Asigurări Sociale și că nu

este beneficiar de pensie pe linia Ministerului Apărării și din acest motiv urmează să se

adreseze la locul unde primește în prezent pensia.

Ca consecință, a refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale de a satisface

cerințele înaintate, consideră că i se încalcă dreptul său de a primi alocația nominală de

stat pentru merite deosebite față de stat prevăzute de prevederile art. 22 alin. (1) lit. d) al

Legii cu privire la veterani nr.190-XV din 08 mai 2003: „persoanelor decorate cu

ordinele „Ordinul Republicii”, „Ștefan cel Mare” și „Slava Muncii” de clasele I, II și III

și persoanelor care dețin titlul de Erou al Muncii Socialiste - 500 de lei”.

Consideră reclamantul că prevederilor legale, nu există vreun temei de refuz

privind calcularea și achitarea alocației nominale de stat pentru merite deosebite față de

stat și nici o interdicție stabilită prin lege care să prevadă careva condiții sau cerințe

speciale de acordare a alocației, fiind stipulat în mod expres persoanele care au dreptul

de a beneficia de aceste alocații.

Totodată, neacordarea alocației menționate încalcă dreptul subsemnatului ca

cetățean al Republicii Moldova drept ce este stipulat în art. 47 alin. alin. (1) și (2) din

Constituția Republicii Moldova.

Consideră că, prin acțiunile ilegale ale pîrîtului i-a fost lezat dreptul la proprietate

garantat de art. 46 din Constituția Republicii Moldova, ceea ce constituie și o violare a

prevederilor 6§ 1, art. 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților

Fundamentale ale Omului, cît și art. 1 al Protocolului adițional la Convenție, îmbinat cu

art. 14 al Convenției.

Relevă că, beneficiază de dreptul de a dispune de alocația nominală de stat pentru

merite deosebite față de stat, iar refuzul de a achita alocația solicitată îi încalcă direct

dreptul la viață și integritate fizică și psihică, precum și dreptul la un nivel de trai

decent.

Refuzul de acordare a alocației i-a cauzat și un prejudiciu moral manifestat prin

suferințe psihice, sentimentele de neajutorare, complexul de inferioritate, de rușine,

insatisfacție de lipsirea de posibilitatea de a primi alocația care pe drept este a facilita

2

viața persoanelor ce și-au dedicat viața intereselor supreme ale statului și a statalității

acestuia.

Aceste sentimente sunt generate de faptul că, drepturile sale sunt tratate într-un alt

mod decît drepturile altor veterani care beneficiază de asemenea alocații și care de fapt

sunt puși în aceiași situație, ceia ce îl face să se simtă inferior combatanților săi.

Prin hotărîrea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 iunie 2016 acțiunea

înaintată de Bostănică Mihail a fost admisă parțial.

A fost recunoscut ilegal răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr.B-414/16 din 25 aprilie 2016. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să-i

achite lui Mihail Bostănică diferența alocației nominale lunară de stat pentru merite

deosebite față de stat începînd cu 01 mai 2006 în sumă de 450 lei lunar și să-i achite lui

Mihail Bostănică alocația nominală de stat pentru merite deosebite față de stat în

mărime de 500 lei lunar. A fost încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale

în beneficiul lui Mihail Bostănică cheltuielile de asistență juridică în mărime de 7500

lei. Pretențiile reclamantului cu privire la repararea prejudiciului moral au fost respinse

ca fiind neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 23 iunie 2016 Casa Națională

de Asigurări Sociale a declarat apel solicitând, admiterea apelului, casarea hotărîrii

judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 iunie 2016 și emiterea unei noi decizii de

respingere a pretențiilor înaintate de Bostănică Mihail.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea judecătorie

Centru mun. Chișinău din 20 iunie 2016.

La 15 februarie 2017, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva hotărârii judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 iunie 2016 și a deciziei

Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2016, solicitând casarea hotărârilor instanțelor

ierarhic inferioare și emiterea unei noi decizii de respingere a pretențiilor înaintate de

Bostănică Mihail.

În motivarea recursului a indicat că acțiunea înaintată de Bostănică Mihail nu cade

sub incidența art.22 alin.1) lit.d) din Legea cu privire la veterani, iar Casa Națională de

Asigurări Sociale corect i-a stabilit indemnizația lunară în mărime de 50 lei, pentru

merite deosebite față de stat.

Susține că hotărârea Parlamentului nr.533-XIII din 13 iulie 1995 cu privire la

drepturile cetățenilor Republicii Moldova decorați cu distincții de stat ale fostei URSS

care prevede că persoanelor decorate cu ordinul fostei URSS „Steaua Roșie” se

echivalează cu Ordinul „Ștefan cel Mare”, nu are nici o relevanță la caz.

De asemenea recurentul indică că cheltuielile de judecată încasarea de instanțele

ierarhic inferioare în cuantum de 7500 lei sunt exagerate și nerezonabile din motivul că

avocatul a reprezentat interesele intimatului doar în cazul a trei ședințe de judecată și

prezenta cerere nu constituie un obiect al unui litigiu complex.

Consideră recurentul că instanța de apel incorect a apreciat normele materiale.

Recurentul a depus cerere de recurs în temeiul art. 432, alin. (2), lit. c) Codul de

procedură civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au

fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească a interpretat în

mod eronat legea.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că,

Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 24 noiembrie 2016.

3

Potrivit scrisorii de comunicare copia deciziei a fost expediată părților la 09

decembrie 2016 (f.d.129), iar la materialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia

de către părți.

Potrivit prevederilor art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cererea de recurs a fost depusă la 15 februarie 2017, respectiv recursul se

consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

4

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Valentina Clevadî

judecători Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5