3ra-1319/14 — Privind obligarea emiterii actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1319/14 Prima instanţă: Judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud: M.Avornic) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău(jud:D.Manole, Eu.Fistican, N.Traciuc)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale(în continuare CNAS) împotriva deciziei din 24 iunie 2014 a Curţii de Apel Chișinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Plămădeală Mihail împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind recalcularea îndemnizației, obligarea efectuării recalculului c o n s t a t ă : La data de 24.02.2014 Plămădeală Mihail a depus în instanța de judecată cerere împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind recalcularea îndemnizației, obligarea efectuării recalculului.

În motivarea acțiunii a indicat că, începînd cu anul 1970 a activat în funcție de judecător în diferite instanțe ale țării. Din anul 1986 a fost numit judecător în cadrul Curții Supreme de Justiție. Prin hotărîrea Parlamentului nr.115-XVII din data de 04.05.2007 a fost acceptată demisia sa din funcția de judecător conform prevederilor art.26 al statutului judecătorului. În temeiul legii nr.544-XII din data de 20.07.1995 cu privire la statul judecătorului, după demisie i-a fost stabilită îndemnizația lunară viageră. Conform legii menționate, pensiile și îndemnizațiile lunare viagere se recalculau de către plătitor de sinestătător fără cererea solicitantului. La data de 17.02.2014, indică reclamantul, s-a adresat CNAS pentru efectuarea recalculului îndemnizației lunare viagere în temeiul art.26 al Legii cu privire la statutul judecătorului și legea nr.328 din data de 23.12.2013.

Răspuns la cererea menționată nu a primit. A mai indicat reclamantul că, a activat în funcție de judecător din decembrie 1970 pînă în mai 2007, ultimii 20 ani fiind judecător la Curtea Supremă de Justiție. Prin urmare, indică reclamantul, urmează să beneficieze de o indemnizație lunară viageră de 95% din cuantumul de 0,5 salarii medii pe economie, care constituie 4225 lei, iar CNAS ilegal și neîntemeiat a calculat îndemnizația de care dispune în prezent. 1 Prin hotărîrea din data de 18.03.2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău, cererea a fost admisă. Prin decizia din data de 24.07.2014 a Curții de Apel Chișinău, apelul CNAS a fost respins și menținută hotărîrea din data de 18.03.2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău.

La data de 13.08.2014, CNAS a depus recurs împotriva deciziei din data de 24.07.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că, instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și a aplicat eronat normele de drept material și procedural. A indicat recurentul că art.26 al Legii privind statutul judecătorului, stabilește că judecătorul demisionat are dreptul la pensie pentru vechime în muncă sau la o indemnizație lunară viageră în condițiile legii. Dacă judecătorul demisionat are o vechime în muncă în funcție de judecător de cel puțin 20 ani, acesta beneficiază de o indemnizație lunară viageră de 80%; de la 25-30 ani de 85%m de la 30-35 ani- 90%, de la 35-40 ani – 95% și de la 40 ani și mai mult – 100% față de salariu mediu plătit în funcția respectivă de judecător, ținîndu-se cont de indexarea salariului.

Astfel, reiterează recurentul că la indemnizația viageră, spre deosebire de pensia pentru vechime în muncă, pot beneficia judecătorii demisionați, care corespund condițiilor stipulate în art.26, alin.(5)al Legii privind statutul judecătorilor, iar la calcularea îndemnizației viagere urmează a fi aplicate prevederile legii cu privire la statutul judecătorului, iar intimatul s-a adresat cu cerere privind recalcularea îndemnizației lunare viagere în legătură cu adoptarea legii nr.37 din data de 07.03.2013 pentru modificarea și completarea legii nr.355-XVI din data de 23.12.2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. 2 Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC.

În speţă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. În temeiul celor relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei din 24 iunie 2014 a Curţii de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3