3ra-1293/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1293/14 prima instanţă: M. Muruianu instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavrilița ÎNCHEIERE 08 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandru Țurcan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Alexandru Ţurcan către Ministerul Culturii al RM privind recunoaşterea nulităţii actului administrativ şi restabilirea dreptului violat, adoptată împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 iunie 2014, prin care cererea de apel depusă de Alexandru Țurcan a fost respinsă, fiind menținută hotărîrea instanței de fond, c o n s t a t ă: La data de 06 august 2013 reclamantul Alexandru Ţurcan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Culturii al RM, solicitînd recunoaşterea nulităţii actului administrativ şi restabilirea dreptului violat.

În motivarea acţiunii reclamantul Alexandru Ţurcan a indicat că, la 14 mai 2013, în calitate de proprietar al imobilului amplasat în mun. Chişinău, str. A. Puşkin nr. 20 a depus la Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice pe lîngă Ministerul Culturii o cerere privind avizarea intervenţiei pentru reconstrucţia şi supraetajarea imobilului respectiv, cu anexarea schiţelor de proiect în trei variante. Prin Decizia Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice pronunţată în cadrul şedinţei din 06 iunie 2013 schiţa de proiect pentru edificarea imobilului a fost respinsă, pe motivul că, proiectul contravine statutului de monument protejat în centrul istoric al Chişinăului, fiind formulată recomandarea restaurării bunului cu valorificarea opţională a spaţiului cuprins de parametrii volumetrici ai acoperişului istoric.

Susţine că, la data de 04 iulie 2013 a înaintat o cerere prealabilă Ministerului Culturii, Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice, solicitînd revocarea actului administrativ din 06 iunie 2013, cu avizarea intervenţiei la edificarea reconstrucţiei şi supraetajării imobilului. La data de 05 august 2013, prin nota Ministerului Culturii nr. 10-09/2179 cererea prealabilă a fost respinsă ca nefondată, indicîndu-se că imobilul din str. A. Puşkin nr. 20 este parte integrantă a monumentului de categorie naţională „nucleul istoric al Chişinăului”, înscris în Registrul Monumentelor RM, cu nr. 308 şi de categorie locală cu nr. 672 din Registrul monumentelor de importanţă naţională şi municipală. Invocă că, calitatea de monument a edificiului nu este consemnată în registre publice, iar la momentul procurării edificiului de către reclamant, registrul monumentelor nu a fost accesibil public, iar în acea perioadă nu se emiteau certificate de urbanism informative.

A menționat că în contractul de vînzare-cumpărare nr.2785 din 20 mai 2006, prin care dînsul a cumpărat imobilul dat, nu este indicat nici o menţiune privind statutul bunului imobil procurat ca fiind monument de importanţă naţională sau locală, condiţie care conform art. 14 din Legea nr. 1530-XII din 22 iunie 1993 este obligatorie, or, casa din str. A. Puşkin nr. 20 nu reprezintă nici măcar un monument local ocrotit de stat, deoarece astfel de monumente se includ în lista registrului monumentelor, iar imobilul dat nu figurează printre monumentele locale ocrotite de stat.

Reclamantul a indicat că, potrivit concluziilor expuse în Raportul Centrului Republican de Cercetări şi Reglementări în Construcţii privind starea tehnică a clădirii, schema constructivă a casei nu corespunde cerinţelor normative, iar calitatea lucrărilor executate nu corespund normativelor tehnice în construcţii, structura de rezistenţă fiind sub limita cerinţelor esenţiale ale construcţiilor, beneficiarului fiindu-i recomandat demolarea construcţiei cu edificarea în scopuri individuale a unei construcţii moderne.

Susţine că, în multe alte cazuri Ministerul Culturii a avizat pozitiv intervenţii în supraetajări de monumente istorice, iar conform practicii judiciare stabilite, anume faţadele clădirilor dar nu clădirile în întregime prezintă importanţă istorică, iar refuzul contestat, în contextul existenţei avizelor pozitive în situaţii similare anterioare, reprezintă o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice protejat de CEDO, iar Ministerul Culturii nu are temei pentru a dicta proprietarilor edificarea de mansardare şi a refuza supraetajarea imobilelor din centrul istoric, fiind doar o verigă obligatorie a lanţului de autorizare în construcţii, care are rolul de a emite avize, cu dreptul de a înainta cerinţe sau formula recomandări rezonabile, dar nicidecum cu atribuţii de a interzice valorificarea dreptului de proprietate.

Reclamantul a mai indicat că, cererea prealabilă nu a fost examinată în fond, deoarece prin nota Ministerului Culturii al RM, potrivit căreia solicitarea de a construi în locul imobilului o clădire nouă nu are nimic cu conservarea şi restaurarea monumentului, deoarece din materialele prezentate este evident vorba de o construcţie nouă, care implică demolarea monumentului. Astfel, reclamantul solicită anularea deciziei Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice din 06 iunie 2013, materializată prin fişa de avizare la procesul-verbal nr. 12 din 06 iunie 2013 şi aprobată de Ministerul Culturii la 03 iulie 2013 privind respingerea schiţei de proiect pentru edificarea imobilului din str. A. Puşkin nr. 20, mun.

Chişinău şi obligarea Ministerului Culturii, Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice la examinarea în fond a cererii din data de 14 mai 2013, cu avizarea intervenţiei în baza schiţelor de proiect la edificarea reconstrucţiei şi supraetajării imobilului proprietate privată, amplasat în mun. Chişinău, str. A. Puşkin nr. 20. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 15 ianuarie 2014 s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Ţurcan către Ministerul Culturii al RM cu privire la recunoaşterea nulităţii actului administrativ şi restabilirea dreptului violat (f.d.117, 121-124). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de Alexandru Ţurcan, fiind menținută fără modificări hotărîrea instanței de fond (f.d.157-164).

La 12 august 2014, recurentul Alexandru Ţurcan a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 10 iunie 2014, solicitând casarea deciziei instanței de apel, a hotărîrii instanței de fond, pronunțînd o hotărîre nouă prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurentul a indicat că, prima instanță și instanța de apel nu au aplicat norma materială care trebuia aplicată, au interpretat eronat normele de drept material, precum și a apreciat arbitrar probele anexate la materialele dosarului. Suplimentar a invocat, că atît prima instanță, cît și instanța de apel nu au aplicat Ordinul nr.99 din 09 aprilie 2010 cu privire la aprobarea Regulamentului Consiliului Național al Monumentelor Istorice și Monumentelor For Publice.

Or, potrivit art. 17 din Ordinul nr. 99 în cazul unui aviz negativ, acesta trebuie să facă referire la deficiențele soluțiilor propuse și după caz, să propună condițiile și respectiv recomandările ce se impun. Avizul Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice nu a specificat absolut deloc în ce mod schițele de proiect ale recurentului contravin statutului de monument invocat de Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice al imobilului. Simpla constatare precum că imobilul are statut de monument nu este o referire la deficiențele soluțiilor propuse. Atît prima instanță cît și in stanța de apel au interpretat în mod eronat Legea privind ocrotirea monumentelor nr. 1530 din 22 iunie 1993, atunci cînd au calificat statutul imobilului ca fiind monument de importanță națională.

Afirmă, că imobilul nu are statut de monument inclus în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat. Totodată, este posibil ca imobilul să facă parte din monumentul ”Nucleul istoric al Chișinăului”. Monumentul ”Nucleul istoric al Chișinăului” este definit prin referire la un perimetru compus din mai multe străzi din municipiul Chișinău, statut de monument are complexul de bunuri imobile ca o totalitate de bunuri. Este evident că nu absolut orice construcție sau clădire amplasată în acest perimetru este automat un monument protejat de stat și beneficiază de aceleași nivel de protecție ca și un obiect înscris separat în Registrul monumentelor ocrotite de stat. Or, nu toate construcțiile amplasate în acest perimetru au fost ridicate în perioada indicată (jum.

II sec XV – încep. sec. XX) și, nu toate prezintă valoare artistică sau istorică. În al doilea rînd, indică recurentul că, dacă Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice stabilea că imobilul este monument istoric, această constatare nu reprezintă ”deficiență” în baza art. 17 din Ordinul 99 pentru refuzul avizării reconstrucției. Prin urmare, indică recurentul că instanța de apel arbitrar a apreciat probele anexate la dosar, fără a ajunge la o claritate privind numărul de schițe depuse de recurent, ceea ce reprezintă un aspect esențial al poziției recurentului - or, nici Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice nu a tras atenția, în examinarea sa superficială asupra faptului că recurentul a anexat trei schițe distincte, și Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice urma să se pronunțe privind fiecare din acestea și să indice așa cum era obligat conform art. 17 din Ordinul nr.99 asupra deficiențelor constatate pentru neavizarea fiecăreia din acestea.

La 02 octombrie 2014 intimatul Ministerul Culturii al RM a depus referință la recursul declarat de Țurcan Alexandru, solicitînd declararea acestuia ca inadmisibil, dat fiind faptul că nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă al RM, iar toate pretențiile invocate de către Țurcan Alexandru au un caracter declarativ, recursul fiind neîntemeiat. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Analizând modul în care recurentul şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de recurentul Alexandru Țurcan poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de recurentul Alexandru Țurcan în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Alexandru Țurcan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari