2ra-2985/14 — Privind încasarea sumei

Dosarul nr. 2ra-2985/14 : Instanţa de fond judecătoria Orhei (judecător: T. Troianovschi) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (judecători: M. Anton, A. Panov, T. Pelin)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 08 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Președinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ludmila Morari împotriva deciziei din data de 06 februarie 2014 a Curții de Apel Chişinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a ÎM „Doicimoldor” SRL împotriva lui Morari Ludmila şi Cijevschi Irina privind încasarea prejudiciului material, c o n s t a t ă : Î.M „Doicimoldor” S.R.L în calitate de reclamant s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Morari Ludmila şi Cijevschi Irina privind încasarea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii Î.M „Doicimoldor” S.R.L a indicat că pîrîtele Morari Ludmila şi Cijevschi Irina sunt angajate în funcţie de vânzătoare la magazinul „Decor-1”, ce aparține Î.M „Doicimoldor” S.R.L. Respectiv, între angajator şi salariate la data de 12 iunie 2008 au fost încheiate contracte colective de răspundere materială. Mai indică reclamantul că în rezultatul efectuării inventarierii din data de 29 iunie 2009 s-a constatat un neajuns în sumă de 90671,61 lei. Pe parcursul examinării pricinii la data de 26 decembrie 2011 Î.M „Doicimoldor” S.R.L a depus mai multe cereri de modificare a pretențiilor, ca final solicitînd instanței de judecată încasarea în mod solidar din contul pîrîtelor Morari Ludmila şi Cijevschi Irina în beneficiul Î.M „Doicimoldor” S.R.L a prejudiciului cauzat în sumă de 90671,61 lei, a dobânzii de întârziere în cuantum de 27280,95 lei şi a cheltuielilor de judecată, inclusiv a taxei de stat în sumă de 1360 lei.

Prin hotărârea din 20 martie 2012 a Judecătoriei Orhei acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea din contul pîrîtelor Morari Ludmila şi Cijevschi Irina în beneficiul Î.M „Doicimoldor” S.R.L a prejudiciului cauzat prin neajunsuri a câte 1/2 cotă-parte fiecare din suma de 90672 lei şi a cheltuielilor judiciare - taxa de stat în sumă de 1360 lei. În rest pretențiile au fost respinse. Prin decizia din data de 06 februarie 2014 a Curții de Apel Chişinău, a fost respins apelul declarat de Morari Ludmila cu menţinerea hotărîrii din 20 martie 2012 a judecătoriei Orhei. La data de 11 august 2014 avocatul recurentei Morari Ludmila – Sergiu Brînză a depus recurs împotriva deciziei din data de 06 februarie 2014 a Curții de Apel Chişinău.

În motivarea recursului s-a indicat că, instanţa de apel a aplicat eronat normele dreptului procedural şi material, examinînd superficial şi neprofesional cauza civilă, adoptînd o soluţie vădit contrar legii prin care recurentei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi îngrădit accesul la justiţie. Mai indică avocatul recurentei că cu decizia instanţei de apel a făcut cunoştinţă abia la data de 11 iunie 2014 cînd a înaintat o cerere şi a primit copia deciziei în cancelaria judecătoriei Orhei, prin ce solicită să se reţină faptul înaintării recursului în interiorul termenului legal. Analizînd modul în care avocatul recurentei şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul avocatului recurentei privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material și procedural, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Totodată colegiul constată că recursul depus de către avocatul recurentei conține expunerea Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție și a prevederilor Codului de Procedură Civilă, fără a indica vreun temei în baza căruia se solicită casarea hotărîrilor judecătorești.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul recurentei Morari Ludmila – Sergiu Brînză, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de avocatul recurentei Morari Ludmila – Sergiu Brînză împotriva deciziei din data de 06 februarie 2014 a Curții de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală