3ra-1245/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1245/14 prima instanţă: V. Nichitenco instanţa de apel: G. Druguş, S. Vrabii, S. Leu ÎNCHEIERE 02 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Plăcintă Victor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Plăcintă Victor împotriva Primăriei or.

Căuşeni, Consiliul Orăşenesc Căuşeni, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru şi Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni, cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 15 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Negru Olesea şi menţinută hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 05 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La data de 06 august 2010 Liliana Leanca, în interesele lui Plăcintă Victor a depus cerere de chemare în judecată către Primăria or. Căuşeni, Consiliul Orăşenesc Căuşeni, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni, intervenient accesoriu Cuşnir Petru privind contestarea actelor administrative.

În motivarea cererii a indicat că, la data de 05 noiembrie 2009 Plăcintă Victor a primit certificatul de moştenitor testamentar, a fost recunoscut moştenitor al averii lăsate de către Plăcintă Clavdia în baza testamentului nr.678 din 17 februarie 2005. Precizează că averea succesorală, constă din imobilul situat în or. Căuşeni, str. C. Stamati, 6 şi anume casa de locuit şi 69, 38 % din terenul pentru construcţii, cu suprafaţa de 0,1009 ha, înscris în Registrul Bunurilor Imobile, ţinut de Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni, filiala ÎS „Cadastru”, cu nr. cadastral 2701207003, înregistrat pe numele decedatei, cu titlu de proprietate, în baza dispoziţiei primăriei or. Căuşeni nr. 02/1-7-382 din 20 mai 2002, înscris în registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri al primăriei Căuşeni la nr.4930, fapt confirmat prin extrasul din Registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri al Primăriei Căuşeni nr.02/1- 24- 1493 din 15 octombrie 2009, eliberat de primarul or.

Căuşeni. Mai indică că este convins cu certitudine că, Plăcinta Clavdia deţinea cu drept de proprietate nu 69, 38% din terenul cu suprafaţa de 0, 1009 ha ci tot acest teren în întregime, astfel a fost foarte mirat de cele indicate în certificatul de moştenitor testamentar. Notarul i-a comunicat, că toate datele indicate în certificate au fost obţinute din certificatul eliberat de Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni din 04 noiembrie 2009. Menţionează că făcând cunoştinţă cu certificatul eliberat de către OCT Căuşeni şi consultând avocatul a aflat, că de fapt în anul 2002 lui Plăcintă Clavdia i-a fost transmis în proprietate privată S-0,1009 ha de pământ, iar mai apoi prin diferite manipulări ilegale acest lot a fost divizat în două părţi, fiind înregistrat după Plăcintă Clavdia 69, 38 %, iar 30,62 % au fost transmise în proprietate administraţiei publice locale.

Ce act legal a fost pus în baza acestora modificări din certificatul nominalizat nu este clar deoarece este indicat doar ca temei de înscriere „Alt act Legea RM nr.91- XVI din – 04 mai 2007”. Consideră că, Plăcintă Clavdia a fost lipsită de proprietatea sa privată - doar prin inscripţia „Alt act” pe când Constituţia RM, Legislaţia Civilă RM art. 316 CC expres prevede că, proprietatea este inviolabilă, iar proprietarul nu poate fi silit a ceda proprietar. sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Potrivit cererii, se menţionează că, modificările nefavorabile pentru proprietara Plăcintă Clavdia au fost efectuate după decesul ei (decesul a survenit la data 19 aprilie 2009, iar modificările s-au efectuat la data de 02 noiembrie 2009) deci după expirarea a şapte luni de zile de la deces.

Ulterior Consiliul orăşenesc Căuşeni dorind cât de cât să legalizeze faptele ilegale ale Organului Cadastral Căuşeni emite Decizia nr. 5/7 din 20 mai 2010 prin care dispune să se modifice hotarele terenului ce i-au fost transmis în proprietate invocând ca temei că, planul cadastral n-a fost amplasat corect, iar mai târziu, la data de 22 iunie 2010 a fost emisă şi Decizia nr.6/18 prin care partea de lot ce a fost ilegal luată de la Plăcintă Clavdia au transmis-o in proprietate privată lui Cuşnir Petru. Menţionează reclamantul că, despre toate actele administrative contestate, a aflat la data de 01 iulie 2010 după ce a făcut cunoştinţă cu ele. Consideră deciziile sus indicate ilegale şi neîntemeiate şi pasibile de anulat.

La data de 10 iulie 2010 s-a adresat cu o cerere prealabilă către reclamanţi solicitând ca Consiliul orăşenesc Căuşeni şi Primăria să anuleze Deciziile sale nr.5/7 din 20 mai 2010 şi nr. 6/18 din 22 iunie 2010 ca fiind ilegale, iar Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni, filiala Î.S. „Cadastru „ să aducă situaţia în privinţa înregistrării dreptului de proprietate asupra terenului, cu suprafaţa de 0,1009 ha, înregistrat cu nr.2701207003 din str. C. Stamati, 6, or. Căuşeni la poziţia existentă la data de 27 august 2002 făcând corectările respective în Registrul bunurilor imobile însă până în prezent n-a primit nici un răspuns Precizează că la data de 10 iulie 2010 s-a adresat cu o cerere prealabilă către Consiliul or.

Căuşeni, Primăria or. Căuşeni şi Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni, Filiala Î.S. “Cadastru” solicitând ca Consiliul orăşenesc Căuşeni şi Primăria or. Căuşeni să anuleze deciziile sale nr. 5/7 din 20 mai 2010 şi nr. 6/18 din 22 iunie 2010 ca fiind ilegale, iar Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni, Filiala Î.S. “Cadastru” să înregistreze dreptul de proprietate asupra terenului, cu suprafaţa de 0,1009 ha, înregistrat cu nr. 2701207003 din str. C. Stamati, 6, or. Căuşeni la poziţia existentă la data de 27 august 2002 făcând corectările respective în registrul bunurilor imobile, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns.

Solicită, anularea deciziilor nr. 5/7 din 20 mai 2010 şi nr. 6/18 din 22 iunie 2010, ca fiind ilegale şi obligarea Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni, Filiala Î.S. “Cadastru” să înregistreze dreptul de proprietate asupra terenului, cu suprafaţa de 0,1009 ha, înregistrat cu nr. 2701207003 din str. C. Stamati, 6, or. Căuşeni la poziţia existentă la data de 27 august 2002 făcând corectările respective în registrul bunurilor imobile. Prin hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 05 decembrie 2013 s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată înaintată de Plăcintă Victor împotriva Primăriei or. Căuşeni, Consiliului orăşenesc Căuşeni privind contestarea actelor administrative, deciziilor nr. 5/7 din 20 mai 2010 “ Cu privire la modificarea hotarelor unor terenuri ” şi nr. 6/18 din 22 iunie 2010 “ Cu privire la cererea unor cetăţeni”.

Prin Încheierea judecătoriei Căuşeni din 05 decembrie 2013 s-a dispus scoaterea de pe rol a capătului de cerere înaintat de către Plăcintă Victor împotriva Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru Oficiul Cadastral Teritorial Căuşeni privind contestarea actului administrativ. Nefiind de acord cu hotărârea respectivă, la data de 24 decembrie 2013 reprezentantul lui Plăcintă Victor, Negru Olesea a declarat apel solicitând casarea hotărârii judecătoriei Căuşeni din 05 decembrie 2013 şi a încheierii judecătoriei Căuşeni din 05 decembrie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 15 mai 2014, apelul declarat de Negru Olesea a fost respins şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Căuşeni din 05 decembrie 2013. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel la data de 07 august 2014 Plăcintă Victor a înaintat recurs.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată. În special, invocă recurentul, că nu este de acord cu hotărârea adoptată deoarece circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii, pe care prima instanţă apoi şi instanţa de apel le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente iar concluziile instanţei sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, normele de drept material şi unele norme de drept procedural au fost încălcate şi aplicate eronat. Concomitent susţine recurentul că circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii pe care prima instanţă le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente iar concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele ierarhic inferioare apreciind corect normele de drept material.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt declarative şi irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîrilor pronunţate anterior. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţele judecătoreşti s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Plăcintă Victor ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Plăcintă Victor se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari