- Dosarul nr.
- 2ra-2859/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 1 octombrie 2014
- Părțile
- Macari Anastasia vs Macari Ivan, Macari Natalia, interv. accesoriu CCL nr. 24
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-2859/14 — Instalarea în apartament
prima instanţă – G. Moscalciuc dosarul nr. 2ra-2859/14 instanţa de apel – V. Pruteanu, I. Cimpoi, A. Minciuna ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anastasia Macari, reprezentată de către avocatul Valentin Guțu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anastasiei Macari împotriva lui Ivan Macari și Nataliei Macari cu privire la instalarea în apartament, stabilirea modului de folosință a apartamentului, înlăturarea impedimentelor în folosirea spațiului locativ și perfectarea vizei de reședință împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Anastasia Macari şi menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.
Chișinău din 27 martie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă constată: La 15 mai 2013 Anastasia Macari, reprezentată de către avocatul Valentin Guțu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ivan Macari și Nataliei Macari cu privire la instalarea în apartament, stabilirea modului de folosință a apartamentului, înlăturarea impedimentelor în folosirea spațiului locativ și perfectarea vizei de reședință. În motivarea acţiunii a indicat că la 28 octombrie 1992 Ion (Ivan) Macari şi Svetlana Marin (Macari) au înregistrat căsătoria la Primăria sat. Hirişeni, r-nul Teleneşti. Menționează că prin decizia Preturii sect. Buiucani, mun. Chişinău nr. 11/2.2 din 30 noiembrie 1993, în baza deciziei Primăriei or.
Chişinău nr. 10/2 din 05 aprilie 1993 „Cu privire la formarea cooperativei de construcţie a locuinţelor nr. 244 pentru participanţii la acţiunile militare din raioanele de est a RM” şi Protocolului şedinţei comisiei orăşeneşti pentru protecţia socială a persoanelor participante la acţiunile militare din 22 iunie 1993, s-a decis să fie incluşi în CCL-244 combatanţii din sectorul Buiucani. La pct. 2.1 al deciziei este indicat şi tatăl ei - Ion (Ivan) Macari, colaborator la secţia de poliţie nr. 4, domiciliat pe str. Titulescu, 4, ap.15 cu soţia, pentru un apartament cu două odăi. Susține că la 26 septembrie 1995 părinţii au divorţat, după divorţ locuind vreo doi ani în acelaşi imobil, apoi s-au separat.
1 Remarcă că Pretura sectorului Buiucani, examinând actele prezentate, procesul- verbal nr. 9 din 17 august 2001 al Adunării Generale ale membrilor CCL-244 şi în conformitate cu art. 114, 118, 122 ale Codului locativ, decizia Consiliului municipal Chişinău nr. 4/39 din 01 decembrie 1999 „Cu privire la delegarea unor atribuţii Primăriei mun. Chişinău şi preturilor de sector, prin decizia nr. 10/2.19 din 02 octombrie 2001, a decis să fie incluşi în membrii CCL-244 şi înregistrate apartamentele după următorii solicitanţi: pct. 2.15 - Ion Macari cu fiica, apartamentul nr. 49 amplasat pe adresa: str. L. Deleanu, 7/3, compus din 2 odăi cu suprafaţa locativă de 32,8 m.p., totală - 53,8 m.p., în prezent domiciliază pe str. Ion Neculce, 9, ap. 38. Mai indică că conform deciziei Preturii sect.
Buiucani ea împreună cu tatăl ei au fost incluşi în membri ai CCL-244 şi ulterior tatălui său i-a fost eliberat pe acest apartament bonul de repartiţie, în care dânsa a fost indicată ca membră a familiei lui Ion (Ivan) Macari. Relatează că la acel moment mama ei era plecată peste hotare la lucru, dar ea locuia la bunica, tatăl ei doar o lua la el în zilele de odihnă. Când a terminat clasa a patra mama a luat-o cu ea peste hotare în Portugalia pentru a-și continua acolo studiile. Menționează că în luna iunie 2013 ea termină şcoala şi revine în Republica Moldova pentru a-și continua studiile la o facultate din Republica Moldova. Invocă că în legătură cu aceasta s-a adresat către tatăl ei cu solicitarea să o instaleze cu traiul în apartamentul lor nr. 49 din str. Deleanu 7/3, mun.
Chişinău, unde el la moment locuieşte cu noua sa familie şi să-i facă viză de domiciliu în acest apartament ca să-și poată perfecta buletinul de identitate, la care tatăl categoric a refuzat s-o primească în apartament şi să-i perfecteze viza de domiciliu. Își întemeiază cererea de chemare în judecată pe prevederile pct. 50 din Statutul model al CCL, art. art. 10, 28, 47, 50, 55, 56, 57, 63 alin. (2), 88, 89, 114, 121 Codul cu privire la locuinţe. Solicită instalarea în apartamentul nr. 49 din str. Liviu Deleanu 7/3, mun. Chişinău, stabilirea modului de folosinţă a apartamentului în litigiu atribuindu-i ei odaia mică, iar baia, veceul, bucătăria şi antreul să fie atribuite în folosinţă comună, a-l obliga pe Ivan (Ion) Macari şi pe soţia lui Natalia Macari să nu-i pună piedici în folosirea spaţiului locativ, a-i obliga pe Ivan (Ion) Macari şi Natalia Macari să-i perfecteze viza de domiciliu în apartamentul nr. 49 din str. L. Deleanu 7/3, mun.
Chişinău și încasarea în beneficiul ei de la pârâţi, în mod solidar a cheltuielilor de judecată care se compun din taxa de stat în sumă de 400 lei, cheltuieli aferente în sumă de 190 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei, iar în total suma de 3590 lei. Prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20 decembrie 2013 a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu Cooperativa de Construcție a Locuințelor nr. 244. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 27 martie 2014 a fost respinsă acțiunea. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de Anastasia Macari și menținută hotărârea primei instanțe.
La 10 iulie 2014 Anastasia Macari, reprezentată de către avocatul Valentin Guțu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, 2 casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, pronunțând o nouă hotărâre de admiterea integrală a acțiunii. La fel, a solicitat încasarea de la intimați în mod solidar în beneficiul ei a cheltuielilor de judecată pe care la va suporta pe parcursul examinării acestei cauze. La 04 august 2014 Anastasia Macari, reprezentată de către avocatul Valentin Guțu a depus recurs suplimentar împotriva deciziei instanţei de apel, în motivarea căruia a invocat dezacordul cu hotărârile judecătorești, considerându-le neîntemeiate.
Afirmă că instanţele de judecată au comis încălcarea eronată a normelor de drept material, şi anume nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea. Menționează că în pct. 20 al hotărârii primei instanţe, cât şi în pct. 20 al deciziei instanţei de apel greşit a fost indicat că după desfacerea căsătoriei, în anul 1996 Ivan Macari a privatizat de unul singur odaia cu nr. 15 din str. Titulescu 4, mun. Chişinău, fapt ce se combate prin certificatul nr. 07-06/296 din 06 mai 2014 şi prin scrisoarea Direcţiei generale economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău nr. 06-09/471 din 15 mai 2013, anexată la materialele pricinii, prin care se confirmă faptul că în conformitate cu hotărârea nr. 133 din 04 aprilie 1996 a Comisiei pentru privatizarea fondului de locuinţe, apartamentul nr. 15 din str. N. Titulescu, nr. 4, mun.
Chişinău a fost privatizat de către Ivan Macari şi Anastasia Macari. Deci, ea a participat la privatizarea acestui apartament, fiindcă după divorţul părinţilor a fost stabilită cu traiul la tatăl ei. Referitor la afirmaţiile expuse în pct. 22 al hotărârii şi respectiv a deciziei instanţei de apel susține că apartamentul nr. 15 din str. Titulescu, nr. 4, mun. Chişinău a fost înstrăinat doar de Ivan Macari, acesta fiind confirmat în şedinţa de judecată şi de martorul Varvara Marin. Consideră că înscrisurile prezentate în acest sens de către Ivan Macari nu pot servi ca probe, deoarece ele nu dovedesc cele relatate de ultimul.
Invocă dezacordul şi cu afirmaţiile expuse în pct. 28 din hotărâre şi din decizie, remarcând că este evident faptul că ea fiind minoră şi elevă, iar mai apoi studentă nu avea surse din care să achite serviciile comunale şi cotizaţiile de participare în CCL- 244. Indică că conform art. 55 din Codul cu privire la locuinţe, în calitatea ei de fiică, se consideră membră a familiei tatălui ei indiferent de faptul dacă locuiește sau nu împreună cu el. Afirmă că ea vrea să locuiască împreună cu intimatul, dar el nu doreşte aceasta. La acest capitol menţionează că în cererea de apel a făcut trimitere la prevederile art. 424 Cod civil. Titularul dreptului de abitaţie are dreptul să locuiască în locuinţa unei alte persoane împreună cu soţul şi copiii săi chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitaţia.
Consideră că odată cu includerea dânsei în bonul de repartiţie a apartamentului în litigiu, eliberat tatălui ei a fost instituit dreptul acesteia de abitaţie şi ea are dreptul să locuiască în acest bun imobil indiferent dacă tatăl ei devine proprietar sau nu, invocând că contrar prevederilor alin. (5) art. 373 CPC, instanţa de apel nu s-a expus împotriva acestui motiv invocat în cererea de apel. 3 Nu susţine afirmaţia instanţei de apel expusă în decizie, precum că ea a pierdut dreptul la spaţiul locativ în litigiu, deoarece nu există în acest sens o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă. Menționează că conform prevederilor art. 63 al Codului cu privire la locuinţe, în cazul când chiriaşul ori membrii familiei lipsesc temporar, încăperea de locuit li se menţine timp de şase luni.
Încăperea de locuit se menţine pentru chiriaş ori pentru membrul familie lui un timp mai îndelungat în cazul plecării temporare de la locul de trai permanent în virtutea condiţiilor şi a caracterului muncii (echipajele de nave, lucrătorii echipelor, expediţiilor geologice, de prospecţiuni ş. a. m. d.) sau în legătură cu studiile (studenţii, aspiranţii ş. a. m. d.) - în decursul întregii perioade de îndeplinire a lucrării respective sau de studii. Astfel, consideră că spaţiul locativ din apartamentul în litigiu se păstrează după dânsa pe tot parcursul lipsei ei în legătură cu efectuarea studiilor peste hotarele ţării, unde cu fiind minoră nu a plecat din propria iniţiativa, ci din motiv că aşa au hotărât părinţii ei.
Remarcă că fiind minoră, la acel moment ea nu avea surse pentru achitarea cotizațiilor de participare în CCL-244 ca să devină şi ea coproprietară a acestui apartament. Afirmă că la moment este de acord să-i restituie intimatului 50% din suma achitată de el pentru costul apartamentului în litigiu cu condiţia ca şi ea să devină coproprietara acestui apartament. Susține că nu este de acord nici cu afirmaţia instanţei de apel expusă în pct. 48 al deciziei prin care se pune la îndoială dreptul ei la spaţiul locativ din imobilul în litigiu pe motiv că nu a prezentat careva probe în acest sens, întrebând dacă oare bonul de repartiţie nu-i acordă acest drept. Invocă că intimatul fiind şi reprezentantul legal al ei intenţionat a lipsit-o de acest drept constituţional.
Consideră că afirmațiile instanţei de judecată contravin prevederilor art. 50 alin. (1) Cod cu privire la locuinţe, care prevede că ordinul de repartiţie este unicul temei pentru instalare în încăperea de locuit repartizată. Prin referința din 05 septembrie 2014 Ivan Macari și Natalia Macari au solicitat respingerea recursului declarat de Anastasia Macari ca fiind inadmisibil și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care 4 acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Anastasia Macari, reprezentată de către avocatul Valentin Guțu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Anastasia Macari, reprezentată de către avocatul Valentin Guțu, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Anastasia Macari, reprezentată de către avocatul Valentin Guțu ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Anastasia Macari, reprezentată de către avocatul Valentin Guțu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5