2ra-2842/14 — Stabilirea modului de folosire a imobilului, instalarea în imobil, înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului, obligarea restituirii bunurilor personale şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: Gh. Balan dosarul nr. 2ra-2842/14 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Andrei Odobescu în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Odobescu împotriva Ecaterinei Cernelev cu privire la stabilirea modului de folosire a imobilului, instalarea în imobil, înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului, obligarea restituirii bunurilor personale şi repararea prejudiciului moral şi la cererea reconvenţională a Ecaterinei Cernelev împotriva lui Andrei Odobescu şi Direcţiei generale economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului municipal Chişinău cu privire la anularea hotărârii de transmitere în proprietate privată a locuinţei de stat şi a contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată şi obligarea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Andrei Odobescu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 21 noiembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 29 octombrie 2009, Andrei Odobesco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ecaterinei Cernelev cu privire la stabilirea modului de folosire a imobilului, înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului, obligarea restituirii bunurilor personale şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că în rezultatul privatizării apartamentului nr. 164 din bd. Dacia,30/1, mun. Chişinău împreună cu mătuşa sa, Ecaterina Cernelev, ei au devenit coproprietarii acestui apartament. Menţionează că în luna august 2009, din motive necunoscute, pârâta i-a sustras cheile şi l-a dat afară din apartamentul enunţat, fiind nevoit să înnopteze pe la rude.

Susţine că în apartament i-au rămas bunurile personale şi, anume, două cojoace din piele în valoare 350 Euro şi 150 Euro, două perechi de cizme în valoare de 1000 lei 1 şi 250 lei, un lănţişor cu cruce din aur cu greutate de 15 grame şi cheile de la apartament, pe care pârâta refuză să i le restituie, astfel, provocându-i prejudicii morale. Solicită stabilirea modului de folosire a apartamentului nr. 164 din bd. Dacia, 30/1, mun. Chişinău, înlăturarea obstacolelor create de către pârâtă în folosirea apartamentului menţionat, obligarea pârâtei să-i restituie bunurile personale şi, anume, două cojoace din piele în valoare 350 Euro şi 150 Euro, două perechi de cizme în valoare de 1000 lei şi 250 lei, un lănţişor cu cruce din aur cu greutate de 15 grame şi cheile de la apartament şi încasarea de la pârâtă a sumei de 50000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată.

La 25 februarie 2010, Andrei Odobescu a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând instalarea sa în apartamentul nr. 164 din bd. Dacia, 30/1, mun. Chişinău, cu atribuirea în folosinţă a ½ cotă-parte din acest apartament şi obligarea pârâtei să nu-i creeze obstacole în exercitarea dreptului de proprietate asupra ½ cotă- parte din apartament. La 22 martie 2010, Ecaterina Cernelev a depus cerere reconvenţională împotriva lui Andrei Odobesco şi Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ a Consiliului mun. Chişinău, solicitând anularea hotărârii Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr. 58 din 18 ianuarie 2008 şi a contractului de vânzare- cumpărare, transmitere-primire a locuinţei nominalizate în proprietate privată din 25 februarie 2008 şi obligarea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei nr. 164 din bd.

Dacia, 30/1, mun. Chişinău în proprietate privată după Ecaterina Cernelev în conformitate cu decizia nr. 74 din 17 august 1995 a Comisiei Agenţiei Teritoriale Chişinău pentru privatizare. La 17 iulie 2013 Ecaterina Cernelev, reprezentată de Natalia Creciun a depus cerere reconvenţională concretizată împotriva lui Andrei Odobesco şi Direcţiei generale economie, reforme şi relaţii patrimoniale a Consiliului mun. Chişinău Direcţia privatizare a fondului de locuinţe, solicitând anularea hotărârii Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr. 58 din 18 ianuarie 2008 şi a contractului de vânzare- cumpărare, transmitere-primire a locuinţei nr. 164 din bd. Dacia, 30/1, mun. Chişinău în proprietate privată din 25 februarie 2008 pe numele Ecaterinei Cernelev şi Andrei Odobescu şi obligarea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei nr. 164 din bd.

Dacia, 30/1, mun. Chişinău în proprietate privată după Ecaterina Cernelev în conformitate cu decizia nr. 74 din 17 august 1995 a Comisiei Agenţiei Teritoriale Chişinău pentru privatizare. În motivarea cererii reconvenţionale concretizată a indicat că în baza hotărârii Comisiei pentru privatizarea fondului de locuinţe din mun. Chişinău nr. 74 din 17 august 1995, împreună cu fostul soţ Ivan Cernelev, au privatizat apartamentul nr. 164 din bd. Dacia, 30/1, mun. Chişinău. Menţionează că în anul 1997, Ivan Cernelev a părăsit apartamentul, a format o nouă familie şi a schimbat locul de trai, iar ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 23 aprilie 1999 Ivan Cernelev a fost declarat cu dreptul pierdut la spaţiu locativ în apartamentul nr. 164 din bd.

Dacia, 30/1, mun. Chişinău. La 19 ianuarie 2000, căsătoria cu Ivan Cernelev a fost desfăcută. 2 Susţine că la 19 februarie 2001, în legătură cu faptul că Ivan Cernelev a părăsit apartamentul, ea s-a adresat la Agenţia teritorială Chişinău pentru privatizare, solicitând reexaminarea cererii de privatizare a apartamentului şi excluderea lui Ivan Cernelev din lista persoanelor, care au participat la privatizarea apartamentului. Afirmă că la 21 februarie 2001, fără a fi înştiinţată, Comisia permanentă a Agenţiei teritoriale Chişinău pentru privatizare a reexaminat documentele pentru privatizarea apartamentului menţionat şi prin pct. 10 al hotărârii nr. 1 a anulat decizia Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ din mun.

Chişinău nr.74 din 17 august 1995. Ulterior, la 28 februarie 2001, aceeaşi Comisie a anulat pct. 10 din hotărârea nr. 1 din 21 februarie 2001 şi a adoptat o nouă hotărâre în baza hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 23 aprilie 1999, astfel, anulând decizia Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ din mun. Chişinău nr.74 din 17 august 1995 şi excluzând din privatizarea apartamentului enunţat pe Ivan Cernelev. Invocă că ea s-a adresat de mai multe ori la Agenţia teritorială Chişinău pentru privatizare pentru a primi documentele pentru privatizarea apartamentului, însă de fiecare dată i-a fost comunicat că apartamentul este privatizat pe numele său.

Indică că mai târziu, prin intermediul cunoscutului său Constantin Galaico, a încercat să primească actele modificate de privatizare pe apartamentul în cauză, însă acesta, fără a o pune la curent despre acţiunile întreprinse, după ce dânsa i-a perfectat viză de reşedinţă în apartamentul indicat nepotului său Andrei Odobesco, având procuri de la ambii, în baza hotărârii Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr. 58 din 18 ianuarie 2008, a mai privatizat o dată apartamentul. Susţine că iniţial Andrei Odobesco i-a promis că-i va dona cota-parte din apartamentul, ce i-a revenit lui în rezultatul privatizări şi nu este necesar de a anula contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 25 februarie 2008, însă ulterior a refuzat, adresându-se în judecată cu cerere privind partajarea apartamentului pe motiv că este proprietar al ½ cotă-parte din apartament în baza contractului enunţat.

Menţionează că prin hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr. 58 din 18 ianuarie 2008 şi contractul de vânzare-cumpărare, transmitere- primire a locuinţei în proprietate privată din 25 februarie 2008 i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 164 din bd. Dacia,30/1, mun. Chişinău, privatizat de ea prin hotărârea Comisiei pentru privatizare a fondului de locuinţe mun. Chişinău nr. 74 din 17 august 1995. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 noiembrie 2013 a fost respinsă acţiunea iniţială, admisă integral acţiunea reconvenţională, au fost recunoscute nule hotărârea Comisiei municipale de privatizare a fondului locativ nr. 58 din 18 ianuarie 2008 şi contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată autentificat la 25 februarie 2008, la nr. 690, de către notarul Corina Zara în privinţa apartamentului nr. 164 din bd.

Dacia, 30/1, mun. Chişinău şi obligată Comisia municipală de privatizare a fondului locativ să perfecteze contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei nr. 164 din bd. Dacia, 30/1, mun. Chişinău în proprietate privată după Ecaterina Cernelev în conformitate cu hotărârea Comisiei pentru privatizare a fondului de locuinţe mun. Chişinău nr. 74 din 17 august 1995. 3 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către Andrei Odobescu şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 21 iulie 2014, Andrei Odobescu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel şi hotărârii primei instanțe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale.

Afirmă că decizia recurată a recepţionat-o la 26 mai 2014, considerând că recursul este depus în termen. În motivarea recursului a indicat că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt neîntemeiate, nemotivate şi ilegale, deoarece aprecierea probelor de către instanţele judecătoreşti a fost una arbitrară, fapt ce a dus la încălcarea dreptului său la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Menţionează că instanţele judecătoreşti au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi au interpretat în mod eronat normele de drept material. Susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor argumentelor invocate de către el în cererea de apel.

Afirmă că concluziile instanţelor judecătoreşti, expuse în hotărâri, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Invocă că instanţele judecătoreşti au constatat că apartamentul nr. 164 din bd. Dacia, 30/1, mun. Chişinău a fost privatizat de două ori, însă aceste concluzii sunt arbitrare şi în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Remarcă că locuinţa se consideră privatizată doar în urma încheierii cu Comisia - Agenţia a contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată, iar acest contract este unicul temei de înscriere a dreptului de proprietate în Registrul bunurilor imobile.

Menţionează că intimata a privatizat apartamentul în litigiu doar în anul 2008 prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată din 25 februarie 2008, iar dreptul de proprietate al intimatei asupra apartamentului în litigiu a fost înscris în Registrul bunurilor imobile în baza contractului menţionat. Mai invocă că prima instanţă a concluzionat în contradictoriu cu circumstanţele pricinii precum că Constantin Galaico, în calitate de mandatar, nu a avut dreptul de a privatiza apartamentul în litigiu din numele Ecaterinei Cernelev şi al lui Andrei Odobescu, iar instanţa de apel a susţinut în mod tacit această concluzie, fapt care este vădit arbitrar.

Or, la materialele dosarului au fost anexate procurile eliberate pe numele lui Constantin Galaico, din care rezultă că ultimul a fost investit cu dreptul de a privatiza apartamentul în litigiu. Susţine că Comisia Agenţiei teritoriale pentru privatizare nu a avut obiecţii la procurile eliberate pe numele lui Constantin Galaico, atunci când s-a prezentat pachetul pentru privatizarea apartamentului. Afirmă că prima instanţă a interpretat eronat prevederile art. art. 220 şi 231 din Codul civil, atunci când a anulat actele juridice în litigiu, iar instanţa de apel neîntemeiat şi nemotivat a menţinut această încălcare a primei instanţe, fapt care de asemenea este 4 vădit inadmisibil. Or, instanţele judecătoreşti nu au indicat în hotărârile contestate în ce constă încălcarea acestor norme imperative.

Prin referinţa din 18 septembrie 2014 Ecaterina Cernelev a solicitat respingerea recursului declarat de Andrei Odobescu ca neîntemeiat, inadmisibil şi menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 05 mai 2014 şi în mod repetat la 19 mai 2014, fapt ce se confirmă prin copiile scrisorilor de însoţire anexate (f. d. 103, 104), iar recurentul susţine că a recepţionat-o la 26 mai 2014. Alte date la materialele dosarului lipsesc. Prin urmare, la caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 iulie 2014, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Andrei Odobescu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 5 Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Andrei Odobescu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Andrei Odobescu ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Andrei Odobescu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 6