2ra-2263/14 — Recunoașterea nulității contractului de vînzare cumpărare

Prima instanţă: L. Lupaşco Dosarul nr.2ra-2263/14 Instanţa de apel: D.Manole, N.Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 03 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Nicolae Clima Judecători Ion Druţă Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Glava Vladimir împotriva hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 14 iunie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, adoptă în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Glava Vladimir împotriva Anei Gorobeţ, Glava Viorel, Igor Cemortan şi Direcţia Generală Economie,Reforme şi Relaţii Patrimoniale a Consiliului mun.

Chişinău privind recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare, transmitere-predare a locuinţei în proprietate privată, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra spaţiului locativ, instalarea în apartament şi înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil, a c o n s t a t a t : La 16 august 2010, Glava Vladimir s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Anei Gorobeţ, Glava Viorel, Igor Cemortan şi Direcţia Generală Economie, Reforme şi Relaţii Patrimoniale a Consiliului mun. Chişinău în care a solicitat recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr.44766 din 04 mai 1995, transmitere-predare a locuinţei în proprietate privată, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.148 din str. Miron Costin 16, mun.

Chişinău, instalarea în apartament şi înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil. În motivarea pretenţiilor s-a reiterat că prin decizia Comitetului Executiv mun. Chişinău din 12 februarie 1980, familiei lui Glava Vladimir, i-a fost atribuit pentru folosinţă apartamentul nr.148 din str. Miron Costin 16, mun. Chişinău. În apartament a locuit pînă în anul 2009 cînd a din cauza unui conflict apărut în familie a fost alungat de acasă. Susţine că după desfacerea căsătoriei cu Gorobeţ Ana soţi locuiau împreună şi duceau o gospodărie comună, iar Glava Vladimir asigura financiar achitarea serviciilor comunale. A încercat să soluţioneze împreună cu membrii familiei neînţelegerile cu privire la spaţiul locativ, însă toate tentativele au eşuat.

Glava Viorel, Gorobeţ Ana şi Cemortan Igor i-au comunicat că, în anul 1995 au privatizat apartamentul nr. 148 din str. Miron Costin 16, mun. Chişinău. Consideră Glava Vladimir că, prin acţiunile întreprinse i-au fost încălcate grav 1 drepturile sale, acesta fiind nevoit să se adreseze în instanţa de judecată pentru a solicita anularea privatizării apartamentului. În anul 1995 a plecat pentru cîteva luni în Federaţia Rusă, iar Glava Viorel, Gorobeţ Ana şi Cemortan Igor în lipsa sa, fară a-1 informa au privatizat apartamentul litigios, iar după întoarcere, nu a cunoscut despre faptul privatizării apartamentului. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîscani mun. Chişinău din 14 iunie 2012, acţiunea înaintată de către Glava Vladimir privind recunoaşterea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare, transmitere predare a locuinţei în proprietate privată, a apartamentului nr. 148 din str. Miron Costin 16, mun.

Chişinău, a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie extinctivă. Acţiunea lui Glava Vladimir privind recunoaşterea dreptului de folosinţă asupra spaţiului locativ, instalarea în apartament şi înlăturarea obstacolelor în folosirea bunului imobil, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014 s-a respins apelul declarat de Glava Vladimir şi s-a menţinut hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 14 iunie 2013. La 07 mai 2014, Glava Vladimir a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 14 iunie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 februarie 2014, solicitând casarea acestora, cu emiterea unei noi decizii prin care pretenţiile înaintate de Glava Vladimir să fie admise.

În motivarea recursului recurentul a invocat că nu este de acord cu soluţiile emise de instanţele ierarhic inferioare. Consideră că soluţiile emise de instanţele ierarhic inferioare sunt neîntemeiate şi incorecte. Circumstanţele importante pentru soluţionarea cauzei în fond nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, iar circumstanţele constate în cadrul examinării pricinii nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente, concluziile fiiind în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Instanţele investite cu judecarea fondului nu au analizat corect circumstanţele pricinii şi probele prezentate şi au aplicat greşit normele de drept material şi procesual. Invocă că probele prezentate de recurent nu au fost apreciate cuvenit şi au fost respinse neîntemeiat, nu a fost examinate în şedinţa de judecată probele care confirmă că Glava Vladimir a locuit în apartamentul litigios împreună cu soţia şi copii şi au dus o gospodărie comună.

Temei pentru admiterea acţiunii a fost şi declaraţiile martorilor care fiind audiaţi în şedinţa de judecată au confirmat că la moment a rămas fără un loc de trai permanent. La data de 08 august 2014 avocatul Beiu Irina în interesele intimaţilor Glava Viorel, Gorobeţ Ana şi Cemortan Igor au depus referinţă, prin care au solicitat declararea inadmisibilităţii recursului, reiterînd asupra faptului, că motivele invocate de recurent în cererea de recurs nu-și găsesc confirmare, ceea ce denotă faptul că sunt formale și nu pot pune la îndoială legalitatea și temeinicia hotărîrilor contestate. Recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 07 mai 2014 este depus în termen. În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială 2 sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă.

Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudenţa sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.

Colegiu civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului, asupra căror deja instanţa de apel s-a pronunţat veridic. 3 Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Glava Vladimir nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Cod de Procedură Civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Glava Vladimir se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Dumitru Mardari 4