3rh-119/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – E. Tverdohleb dosarul nr. 3rh-119/14 instanţa de apel – T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu instanţa de recurs –A. Cobăneanu, V. Macinskaia, D. Mardari ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu examinând cererea de revizuire depusă de către Vladimir Şevciuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Stan împotriva Consiliului orăşenesc Briceni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, prin care recursul lui Vladimir Şevciuc a fost considerat inadmisibil constată: La 29 martie 2011, Maria Stan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc Briceni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 14 decembrie 2007, prin decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 4/11, i s-a permis cumpărarea terenului cu suprafaţa de 0,0049 ha aferent construcţiilor din str. Ferarilor, 1, or. Briceni. Totodată, a fost întocmit borderoul de calcul al preţului de vânzare-cumpărare a terenului aferent, fiind stabilit preţul normativ de vânzare a acestuia de 4426 lei. Afirmă că la 01 aprilie 2008, între dânsa pe de o parte şi Primăria or. Briceni, în persoana Primarului, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de vânzare- cumpărare a terenului cu suprafaţa de 0,0049 ha, nr. cadastral 1401106389, la preţui de 5976 lei. Menţionează că contractul dat a fost autentificat notarial la data de 01 aprilie 2008 şi înregistrat cu nr. 3125, iar ulterior, la 04 aprilie 2008, acesta a fost înregistrat la OCT Briceni.

Relatează că în pofida argumentelor expuse, la 17 decembrie 2010, prin decizia nr. 9/22, Consiliul orăşenesc Briceni a decis anularea subpunctului 1.5.al pct. 1 din decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 4/11 din 14 decembrie 2007 ”Cu privire la vinderea terenurilor”, iar totodată în p. 2 al deciziei nr. 9/22 din 17 decembrie 2010 i s-a propus rezilierea benevolă a contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent nr. 3125 din 01 aprilie 2008. Susţine că a înaintat o cerere prealabilă către Consiliul orăşenesc Briceni, însă la şedinţa din 12 martie 2011, Consiliul examinând cererea sa a respins-o cu menţinerea în vigoare a deciziei nr. 9/22 din 17 decembrie 2010. Solicită anularea integrală a deciziei Consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/22 din 17 decembrie 2010 şi deciziei Consiliului orăşenesc Briceni nr. 1/9 din 12 martie 2011. Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 12 iulie 2011 acţiunea a fost admisă, anulată în tot decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/22 din 17 decembrie 2010 cu privire la „anularea subpunctului 1.5 al pct. 1 din decizia Consiliului orăşenesc Briceni 4/11 din 14 decembrie 2007 cu privire la vinderea terenurilor”şi pct. 3 al deciziei nr.1/9 din 12 martie 2011 cu textul „a lăsa în vigoare decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/22 din 17.12.2010 cu privire la recursul procurorului raionului Briceni nr. 5702 din 19 noiembrie 1010,

urmare a cererii prealabile a d-nei Stan Maria referitor la abrogarea deciziei susnumite” ca ilegale în fond şi emise contrar prevederilor legii, cu aducerea părţilor în poziţia iniţială de până la 17 decembrie 2010. Prin încheierea Judecătoriei Briceni din 29 iunie 2012, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Vladimir Şevciuc împotriva hotărârii Judecătoriei Briceni din 12 iulie 2011. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2012 a fost admis recursul declarat de Vladimir Şevciuc, casată integral încheierea Judecătoriei Briceni din 29 iunie 2012 cu soluţionarea problemei în fond prin decizie, fiind admisă cererea de revizuire a lui Vladimir Şevciuc, anulată hotărârea Judecătoriei Briceni din 12 iulie 2011 cu restituirea pricinii la rejudecare în Judecătoria Briceni în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 30 mai 2013, acţiunea a fost admisă, anulată decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/22 din 17 decembrie 2010 cu privire la anularea subpct. 1.5 p. 1 decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 4/11 din 14 decembrie 2007 „ Cu privire la vânzarea terenurilor de pământ”, şi anume Mariei Stan - terenul sub construcţie pe str. Ferarilor, 1, cu suprafaţa de 0,0049 ha, ca fiind ilegală şi anulată şi decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 1/9 din 12 martie 2011 „Privind repartizarea terenurilor de pământ”, examinând cererea prealabilă a Mariei Stan cu privire la anularea deciziei Consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/22 din 17 decembrie 2010, privind lăsarea în vigoare a deciziei Consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/22 din 17 decembrie 2010 „După protestul procurorului raionului Briceni nr. 5702 din 09 noiembrie 2012”, ca fiind ilegală.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 03 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Vladimir Şevciuc şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014 recursul lui Vladimir Şevciuc a fost considerat inadmisibil. La 07 iulie 2014, Vladimir Şevciuc a depus cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire, cu casarea integrală a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014. În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC, menţionând că luând cunoştinţă cu extrasul din Registrul bunurilor imobile nr. 1401106.389 şi a constatat că acesta a fost deschis la 22 octombrie 2007 şi că suprafaţa terenului cu acest număr cadastral nu este de 0,0049 cum a fost afirmat pe perioada litigiului, dar de 0,0068 ha.

Totodată, indică că la 01 noiembrie 2007 Maria Stan a cumpărat de la ÎI ”Sitari Dmitri” teren cu suprafaţa de 0,0019 ha cu nr. cadastral 1401106.389, astfel, menţionează că nu este clar cum Maria Stan a procurat concomitent şi de la întreprinderea individuală şi de la primărie teren cu acelaşi număr cadastral. Mai declară că ulterior, Maria Stan a construit magazinul şi a solicitat teren aferent, luând în consideraţie că pe terenul cu nr. cadastral 14001106.389 dânsul avea contract de arendă valabil la momentul efectuării tranzacţiei dintre Primăria or. Briceni şi Maria Stan prin care sa vândut terenul aferent cu suprafaţa de 0,0049 or, această suprafaţă nu a fost formată conform legii cu privire la bunurile imobile, cu atât mai mult a fost încălcată procedura prealabilă vânzării terenului aferent, deoarece în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1428 din 16 decembrie 2008 pentru aprobarea regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente.

Este de opinia că la prezentarea cererii şi a documentelor indicate mai sus, primarul era obligat să le înregistreze şi în termen de 30 zile din data depunerii cererii să înştiinţeze în scris proprietarii terenurilor adiacente despre stabilirea hotarelor comune ale terenului aferent în legătură cu privatizarea lui, însă acest lucru nu s-a efectuat deşi ar fi fost necesar de reziliat contractul de arendă în acest caz, fapt are la fel a încălcat prevederile contractuale. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. La caz, se constată că în susţinerea cererii de revizuire Vladimir Şevciuc invocă ca temei de revizuire a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, prevederile art. 449 lit. b) CPC cu anexarea extrasului din Registrul bunurilor imobile nr. 1401106.389. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Cu referire la prevederile citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că temeiul invocat de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în cele prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, deoarece ultimul nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării pricinii a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale pentru soluţionarea pricinii, inclusiv şi pentru obţinerea actului prezentat ca temei de depunere a cererii de revizuire, condiţie care, de altfel, direct este impusă prin lege. Alte argumente invocate de către revizuent de asemenea nu pot constitui temei de admitere a cererii de revizuire, or acesta oferă împrejurări ce ţin de fondul cauzei, asupra căror instanţa de recurs s-a pronunţat dându-le apreciere corespunzătoare.

Or, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuentul Vladimir Şevciuc, în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei prevăzut la art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci din contra a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Din considerentele menţionate şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Vladimir Şevciuc împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014 prin care recursul lui Vladimir Şevciuc a fost considerat inadmisibil. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Ala Cobăneanu