3rh-140/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă A. Pahopol dosarul nr.3rh-140/13 instanţa de recurs S. Novac, V. Clevadî, S. Moldovan ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii Iulia Oprea, Ion Corolevschi Nicolae Clima, Sveatoslav Moldovan examinând cererea de revizuire depusă de către Viorel Ipati, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Direcţiei teritorială control administrativ Chişinău împotriva Consiliului municipal Chişinău şi intervenientului accesoriu societatea comercială „Improiectcons” societate cu răspundere limitată cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 noiembrie 2010, prin care au fost admise recursurile declarate de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat şi Ministerul Afacerilor Interne, casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2010 şi emisă o nouă hotărîre de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 12 iulie 2007 Direcţia teritorială control administrativ Chişinău a Ministerului Administraţiei Publice Locale a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Municipal Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Reclamantul, Direcţia teritorială control administrativ Chişinău, în motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că Consiliul municipal Chişinău prin punctul 3 al deciziei nr.67/19 din 15 martie 2007 a acceptat vânzarea terenului de pământ cu suprafaţa 1,187 ha amplasat pe strada Pietrarilor,1/3, la preţul liber de 1500000 lei. Efectuând controlul legalităţii, Direcţia teritorială control administrativ Chişinău a constatat că decizia nr.67/19 din 15 martie 2007 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.77 Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală şi art.4 alin.(9) legea nr.1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, care prevăd că vânzarea terenurilor se face prin licitaţie publică.

La 18 mai 2007 Direcţia teritorială control administrativ Chişinău a solicitat organului emitent anularea deciziei nr.67/19 din 15 martie 2007 şi prin răspunsul Primăriei municipiului Chişinău din 1 iunie 2007 a fost informată că materialele vor fi examinate la una din şedinţele apropiate ale Consiliului municipal Chişinău. 1 Consideră că decizia Consiliului municipal Chişinău nr.67/19 din 15 martie 2007 este ilegală şi cere anularea acesteia. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 19 octombrie 2007 a fost admis demersul reprezentantului Direcţiei teritoriale control administrativ Chişinău şi societatea comercială „Improiectcons” societate cu răspundere limitată s-a antrenat în proces în calitate de intervenient accesoriu.

La 8 februarie 2008 Ministerul Afacerilor Interne a depus cerere cu privire la antrenarea în proces în calitate de intervenient accesoriu. În motivarea cererii de antrenare în proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Afacerilor Interne a indicat că Preşedintele Republicii Moldova prin decretul nr.174-III din 1 august 2001 a aprobat structura, dislocarea, efectivul trupelor de carabinieri (trupele interne) ale Ministerului Afacerilor Interne şi terenul în litigiu a fost atribuit trupelor de carabinieri (unitatea militară 1006). Consideră decizia Consiliului municipal Chişinău nr.67/19 din 15 martie 2007 ilegală, deoarece a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.5 Legea nr.981 din 11 mai 2000, art.13 Legea cu privire la apărarea naţională nr.345-XV din 25 iulie 2003 şi art.55 Codul funciar, care stabilesc că terenurile destinate trupelor de interne sunt proprietate publică a statului, nu pot fi sechestrate şi trecute în proprietate privată.

Modul de repartizare şi utilizare a acestora este stabilit de Guvern, iar Consiliul municipal Chişinău nu a fost în drept să accepte vânzarea terenurilor aferente. Cere Ministerul Afacerilor Interne, admiterea în proces în calitate de intervenient accesoriu şi anularea deciziei Consiliului municipal Chişinău nr.67/19 din 15 martie 2007. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 3 martie 2008 cererea a fost admisă şi Ministerul Afacerilor Interne s-a antrenat în proces în calitate de intervenient accesoriu. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2009 acţiunea a fost admisă. Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 8 iulie 2009 a admis recursurile declarate de către Consiliul municipal Chişinău şi societatea comercială „Improiectcons” societate cu răspundere limitată, a casat hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 30 martie 2009 şi a restituit pricina spre rejudecare în primă instanţă.

Structura Guvernului Republicii Moldova a fost modificată prin Legea nr.21-XVIII din 18 septembrie 2009. Prin punctul 1 al Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.597 din 21 octombrie 2009 competenţele Ministerului Administraţiei Publice Locale ce ţin de relaţiile Guvernului cu autorităţile administraţiei publice locale au fost transferate Cancelariei de Stat. La 4 decembrie 2009 reprezentantul Ministerului Administraţiei Publice Locale a depus cerere cu privire la suspendarea procesului până la preluarea definitivă a competenţelor de către Cancelaria de Stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 7 decembrie 2009 cererea reprezentantului Ministerului Administraţiei Publice Locale a fost admisă şi procesul s-a suspendat.

2 Prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.845 din 18 decembrie 2009 a fost aprobat Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat. Potrivit punctului 1 al Regulamentului menţionat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat se organizează şi funcţionează ca subdiviziune desconcentrată a Cancelariei de Stat, menit să îndeplinească prerogativele acordate prin Legea nr.435-XVI din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă, Legea nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală, Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.657 din 6 noiembrie 2009, prezentul Regulament şi alte acte legislative şi normative.

Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 15 martie 2010 a reluat procesul cu participarea ulterioară în proces a Cancelariei de Stat, reprezentantul căreia în şedinţa de judecată a susţinut cererea de chemare în judecată şi a cerut admiterea acesteia. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2010 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 25 noiembrie 2010 a admis recursurile declarate de Oficiul Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat şi Ministerul Afacerilor Interne, a casat hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2010 şi a emis o nouă hotărîre prin care a admis acţiunea.

A anulat decizia Consiliului municipal Chişinău nr.67/19 din 15 martie 2007. La 28 septembrie 2012 societatea comercială „Improiectcons” societate cu răspundere limitată a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 noiembrie 2008, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs, rejudecarea recursului cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 21 noiembrie 2012 cererea de revizuire depusă de societatea comercială „Improiectcons” societate cu răspundere limitată a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. La 14 martie 2013 Viorel Ipati a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 noiembrie 2010, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs, rejudecarea recursului şi trimiterea pricinii spre rejudecare.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013 cererea de revizuire depusă de Viorel Ipati a fost respinsă ca fiind inadmisibilă. La 26 iunie 2013 Viorel Ipati a mai depus o cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 noiembrie 2010, solicitînd admiterea cererii, casarea deciziei instanţei de recurs şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea cererii de revizuire Viorel Ipati a invocat prevederile art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă anexînd Acordul de desfacere parţială a contractului din 12.10.2004 şi hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2010. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele considerente.

3 Temeiurile declarării revizuirii sînt prevăzute limitativ de art.449 Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 451 alin. (1) Codul de procedură civilă, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Articolul 452 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă prevede că instanţa examinează cererea de revizuire în şedinţă publică în conformitate cu normele de examinare a cererii de chemare în judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cererii de revizuire. Articolul 452 alin. (3) Codul de procedură civilă care prevede comunicarea participanţilor la proces a locului, datei şi orei şedinţei de judecată nu a fost modificat.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001 privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior. Coroborînd prevederile art. 452 alin. (1) Codul de procedură civilă cu art. 444 acelaşi Cod, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează soluţii diferite privitor la citarea şi participarea părţilor la judecarea recursurilor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie examinează cererea de revizuire în lipsa participanţilor.

În conformitate cu art.449 lit. b) Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Aşadar, una din condiţiile esenţiale pentru admiterea cererii de revizuire pe temeiul prevăzut de 449 lit. b) Codul de procedură civilă este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Acordul din 23 septembrie 2010 de desfacere parţială a contractului din 12 octombrie 2004 şi copia hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2010 nu servesc temei de admitere a cererii de revizuire din următoarele motive. Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 iunie 2010 a fost obiesct de examinare la Curtea Supremă de Justiţie în ordine de recurs. Nu este stabilit că acordul din 23 septembrie 2010 de desfacere parţială a contractului din 12 octombrie 2004 a fost reţinut de către una dintre părţi, iar o condiţie obligatorie pentru revizuire este ca înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decît cea pronunţată.

4 Înscrisurile anexate nu influenţează nici într-un fel soluţia dată de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau înscrisuri noi pot servi drept temei de revizuire, ci doar acela care sunt esenţiale pentru judecarea justă a cauzei. Mai mult ca atît, hotărîrea atacată prin intermediul revizuirii nu poate fi criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acestei hotărîri, dar numai în baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţă la data pronunţării. Astfel, pe calea revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente ce au format obiectul judecăţii finalizată cu pronunţarea hotărîrii a cărei revizuire se solicită.

Argumentele invocate de Viorel Ipati în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă, şi nu constituie motiv legal de retractare a deciziei contestate, din care motiv cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă. Or, admiterea cererii de revizuire ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Dreptului Omului în cazul Popov (nr. 2) contra Moldovei.

În cauza specificată CEDO aminteşte că „casarea unei hotărâri irevocabile este un act instantaneu, care nu creează o situaţie continuă, chiar dacă ea determină redeschiderea procedurilor”. În acelaşi timp, Curtea susţine că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, aşa precum este garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca, atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie . Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului re judecata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătoreşti.

Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că argumentele invocate de către Viorel Ipati poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la 5 concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Viorel Ipati ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art.269-270, art.453 alin.(1) lit.a), Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Viorel Ipati împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 25 noiembrie 2010, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Direcţiei teritorială control administrativ Chişinău împotriva Consiliului municipal Chişinău şi intervenientului accesoriu societatea comercială „Improiectcons” societate cu răspundere limitată cu privire la contestarea actului administrativ. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, /semnătura/ Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii /semnătura/ Iulia Oprea /semnătura/ Ion Corolevschi /semnătura/ Nicolae Clima /semnătura/ Sveatoslav Moldovan Copia corespunde originalului Judecător Sveatoslav Moldovan 6