3ra-497/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – E. Tverdohleb dosarul nr. 3ra-497/14 instanţa de apel – T. Duca, S. Procopciuc, A. Albu ÎNCHEIERE 16 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vladimir Şevciuc în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Stan împotriva Consiliului orăşenesc Briceni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 03 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Vladimir Şevciuc şi menţinută hotărârea Judecătoriei Briceni din 30 mai 2013, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 29 martie 2011, Maria Stan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orăşenesc Briceni cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 14 decembrie 2007, prin decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 4/11, i s-a permis cumpărarea terenului cu S: 0,0049 ha - pământ aferent construcţiilor din str. Ferarilor, 1, or. Briceni. Totodată, a fost întocmit borderoul de calcul al preţului de vânzare-cumpărare a terenului aferent, fiind stabilit preţul normativ de vânzare a acestui teren la preţul de 4426 lei. Afirmă că la 01 aprilie 2008, între dânsa pe de o parte şi Primăria or. Briceni, în persoana Primarului or. Briceni, V. Gnatiuc, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a terenului cu S: 0,0049 ha, nr. cadastral 1401106389, la preţui de 5976 lei. Menţionează că contractul dat a fost autentificat notarial la data de 01 aprilie 2008 şi înregistrat cu nr. 3125, iar ulterior, la 04 aprilie 2008, Contractul nominalizat a fost înregistrat la OCT Briceni.

Consideră că este proprietara terenului nominalizat.

Relatează că în pofida argumentelor expuse, la 17 decembrie 2010, prin decizia nr. 9/22 Consiliul orăşenesc Briceni a decis anularea subpunctului 1.5.al pct. 1 din decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 4/11 din 14 decembrie 2007 ”cu privire la vinderea terenurilor”, iar totodată în p. 2 al deciziei nr. 9/22 din 17 decembrie 2010 i s-a propus rezilierea benevolă a contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent nr. 3125 din 01 aprilie 2008. 1 Susţine că a înaintat o cerere prealabilă către Consiliul orăşenesc Briceni, însă la şedinţa din 12 martie 2011, Consiliul examinând cererea sa a respins-o cu menţinerea în vigoare a deciziei nr. 9/22 din 17 decembrie 2010. Solicită anularea integrală a deciziei Consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/22 din 17 decembrie 2010 şi deciziei Consiliului orăşenesc Briceni nr. 1/9 din 12 martie 2011. Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 12 iulie 2011 acţiunea a fost admisă, anulată în tot decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/22 din 17 decembrie 2010 cu privire la „anularea subpunctului 1.5 al pct. 1 din decizia Consiliului orăşenesc Briceni 4/11 din 14 decembrie 2007 cu privire la vinderea terenurilor”şi pct. 3 al deciziei nr.1/9 din 12 martie 2011 cu textul „a lăsa în vigoare decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/22 din 17.12.2010 cu privire la recursul procurorului raionului Briceni nr. 5702 din 19 noiembrie 1010,

urmare a cererii prealabile a d-nei Stan Maria referitor la abrogarea deciziei susnumite” ca ilegale în fond şi emise contrar prevederilor legii, cu aducerea părţilor în poziţia iniţială de până la 17 decembrie 2010. Prin încheierea Judecătoriei Briceni din 29 iunie 2012, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Vladimir Şevciuc împotriva hotărârii Judecătoriei Briceni din 12 iulie 2011. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 noiembrie 2012 a fost admis recursul declarat de Vladimir Şevciuc, casată integral încheierea Judecătoriei Briceni din 29 iunie 2012 cu soluţionarea problemei în fond prin decizie, fiind admisă cererea de revizuire a lui Vladimir Şevciuc, anulată hotărârea Judecătoriei Briceni din 12 iulie 2011 cu restituirea pricinii la rejudecare în Judecătoria Briceni în alt complet de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 30 mai 2013, acţiunea a fost admisă, anulată decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/22 din 17 decembrie 2010 cu privire la anularea subpct. 1.5 p. 1 decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 4/11 din 14 decembrie 2007 „ Cu privire la vânzarea terenurilor de pământ”, şi anume Mariei Stan - terenul sub construcţie pe str. Ferarilor, 1, cu suprafaţa de 0,0049 ha, ca fiind ilegală şi anulată şi decizia Consiliului orăşenesc Briceni nr. 1/9 din 12 martie 2011 „Privind repartizarea terenurilor de pământ”, examinând cererea prealabilă a Mariei Stan cu privire la anularea deciziei Consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/22 din 17 decembrie 2010, privind lăsarea în vigoare a deciziei Consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/22 din 17 decembrie 2010 „După protestul procurorului raionului Briceni nr. 5702 din 09 noiembrie 2012”, ca fiind ilegală.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 03 decembrie 2013 a fost respins apelul declarat de Vladimir Şevciuc şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 27 ianuarie 2014, Vladimir Şevciuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, ca ilegale şi nefondate cu pronunţarea unei noi hotărâri. În motivarea cererii de recurs a invocat dezacordul cu hotărârile instanţelor judecătoreşti inferioare. Menţionează că la 21 martie 2006 a încheiat un contract de arendă cu administraţia pieţei din or. Briceni, unde întreţine o gheretă de comercializare, iar Maria Stan alături are construit un magazin.

2 Afirmă că prin decizia nr 4/1 din 14 decembrie 2007, Consiliul orăşenesc a decis vinderea terenului aferent construcţiei private cu suprafaţa de 0, 0049 ha Mariei Stan, ulterior aflând că acesta l-a acţionat în judecată ca pârât, solicitând înlăturarea obstacolelor în utilizarea terenului cu suprafaţa de 0, 0049 ha. Susţine că pe terenul care a fost vândut Mariei Stan, se află şi ghereta sa, astfel s-a adresat către Procuratura Briceni în vederea controlului legalităţii actelor care au stat la baza comercializării terenului menţionat. În rezultat acestea fiind anulate. Consideră că acţiunea înaintată de Maria Stan este una neîntemeiată. Cu referire la art. 65 alin. (4) al Legii privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale nr. 317 din 18 iulie 2003 susţine că abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are întotdeauna caracter definitiv.

Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial. Consideră că prin prisma normei enunţate, nu putea fi repus în vigoare subpunctul 1.5 al punctului 1 din Decizia cu nr. 4/1 din 14 decembrie 2007 prin abrogarea sau declararea nulă a deciziei consiliului orăşenesc Briceni nr. 9/2 din 17 decembrie 2010 prin care au fost abrogate subpunctul 1.5 al punctului 1 din decizia cu nr.4/1 din 14 decembrie 2007. Afirmă că instanţa de apel nu s-a expus asupra acestei norme legale. Totodată invocă că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că contractul de arendă încheiat cu dânsul nu a fost reziliat, în acest sens fiind încălcate prevederile art. 733 Cod civil.

La fel, Curtea de Apel Bălţi nu a ţinut cont nici de faptul că Maria Stan cunoştea despre existenţa contractului de arendă încheiat de el asupra aceluiaşi teren, astfel consideră că contractul de vânzare-cumpărare poartă un caracter dolosiv. Cu referire la prevederile art. 5 al Legii nr. 91 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor, susţine că terenurile ocupate de pieţe fac parte din terenurile domeniului public al satului, oraşului. Iar cu referire la art. 2 alin. (1) al aceleiaşi Legi, invocă că terenurile din domeniul public sânt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Totodată conform alin. (2) actele juridice încheiate cu încălcarea alin. (1) sânt lovite de nulitate absolută.

Remarcă că terenul litigios cu numărul cadastral 1401106389 cu suprafaţa de 0,0049 a fost vândut ca teren aferent, iar în conformitate cu hotărârea Guvernului 1428 din 16 decembrie 2008 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la vânzarea- cumpărarea terenurilor aferente stabileşte la pct. 2 condiţiile şi modul de vânzare- cumpărare a terenurilor aferente din domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv a construcţiilor nefinalizate, precum şi a terenurilor aferente imobilelor private, înfiinţate în afara procesului de privatizare, a terenurilor cu destinaţie agricolă aferente construcţiilor private atribuite în calitate de cotă-parte valorică din patrimoniul întreprinderilor agricole (staţii şi garaje de maşini şi tractoare, arii de păstrare şi prelucrare a cerealelor, încăperi frigorifice pentru păstrarea fructelor şi legumelor, puncte de altoire a viţei de vie şi a pomilor fructiferi, sere, staţii de purificare a reziduurilor animaliere, depozite, ateliere de reparaţii, de prelucrare a materiei prime, ferme zootehnice etc.), folosite în scopul producţiei agricole şi agroindustriale (în continuare - terenuri aferente).

Indică că Regulamentul menţionat nu se aplică terenurilor din domeniul public. 3 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 02 ianuarie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 246). Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursulîn termen, la 27 ianuarie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vladimir Şevciucnu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vladimir Şevciuc, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vladimir Şevciucca inadmisibil. 4 În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Vladimir Şevciuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5