3ra-1448/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – N. Chirtoagă dosarul nr. 3ra-1448/13 instanţa de apel – E. Ababei, G. Polivenco, N. Matveeva DECIZIE 27 septembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Maria Puzanovscaia în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Puzanovscaia împotriva Primăriei oraşului Briceni cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 14 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Maria Puzanovscaia şi menţinută hotărârea Judecătoriei Briceni din 28 iunie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 26 februarie 2010, Maria Puzanovscaia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or.

Briceni cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în anul 1972 a cumpărat gospodăria din str. S. Lazo, nr. 4, or. Briceni. Menţionează că în anul 2000 Primăria or. Briceni i-a eliberată Titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 1401104054. Afirmă că configuraţia sectorului de teren arătat în titlu se deosebeşte de configuraţia sectorului pe care o deţin conform adeverinţei nr. 137 din anul 1972. Conform adeverinţei hotarele cu vecinii sunt pe o linie dreaptă, în titlu hotarele cu vecinii sunt pe linii frânte şi cu alte dimensiuni. La drum hotarul este strămutat spre vecinul din stânga. Susţine că a aflat despre conţinutul titlului în anul 2009. Drept urmare, la 30 decembrie 2009 s-a adresat cu o cerere prealabilă către Primăria or.

Briceni, iar la 27 ianuarie 2010 Primăria a expediat răspunsul, fiind recepţionat de către reclamantă la 04 februarie 2010. Mai indică că prin cererea prealabilă a solicitat modificarea schemei din titlu care ar trebui să corespundă dimensiunilor arătate în schema terenului la cumpărare şi anume partea din faţă 17,80 m, lăţimea la sfârşitul saraiului 18,20 m. 1 Însă, prin răspunsul din 27 ianuarie 2010, Primăria i-a trimis o schemă fără ca să înlăture încălcările comise în titlu şi anume stabilirea hotarelor dintre gospodăria ei cu vecinii care trebuie să fie pe o linie dreaptă, după cum este arătat în schema din adeverinţă.

Solicită obligarea Primăriei să înlăture încălcările comise în titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 1401104054 prin restabilirea hotarelor cu vecinii pe o linie dreaptă, având ca bază lăţimea terenului 17,80 m şi 18,20 m. Prin încheierea Judecătoriei Briceni din 15 noiembrie 2011 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Mihail Dadu. Prin hotărârea Judecătoriei Briceni din 28 iunie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 14 martie 2013 a fost respins apelul declarat de către Maria Puzanovscaia şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 01 iulie 2013, Maria Puzanovscaia a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărâri.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material. Susţine că instanţa de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, şi anume prevederile art. 14 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, care prevede termenul de 30 de zile pentru adresarea către autoritatea publică care l-a emis cu o cerere prealabilă prin care să solicite revocarea lui în tot sau în parte. Afirmă că instanţa greşit a constatat că reclamanta a încălcat termenul de prescripţie de atacare şi anulare a titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. Indică că în dosar este actul Primăriei or.

Briceni din 07 decembrie 2009, care a fost adus la cunoştinţă ei prin scrisoarea din 09 decembrie 2009, prin care se confirmă că în rezultatul controlului şi al măsurărilor efectuate de către Comisia Primăriei s-a constatat că există divergenţe dintre dimensiunile în natură ale terenului şi dimensiunile indicate în schema din titlul eliberat reclamantei precum şi faţă de dimensiunile indicate în paşaportul tehnic al imobilului. Susţine că ea a aflat despre aceste divergenţe din scrisoarea Primăriei din 09 decembrie 2009 şi din această dată începe să curgă termenul de atac de 30 de zile în interiorul căruia dânsa la 30 decembrie 2009 s-a adresat cu o cerere prealabilă la Primărie, prin care a solicitat înlăturarea încălcărilor comise în schema din titlu.

La 27 ianuarie 2010 ea primit răspunsul Primăriei care nu a înlăturat încălcările şi ulterior în termen s-a adresat în instanţa de judecată. La fel, invocă că greşit instanţa a concluzionat că reclamanta cunoştea despre divergenţe dintre dimensiunile în natură ale terenului şi dimensiunile indicate în schema din titlul încă în anul 2006, când s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Eduard Bucatca privire la înlăturarea obstacolelor. Menţionează că cerinţele privind înlăturarea obstacolelor se deosebesc esenţial de cerinţa cu privire la corectarea erorilor din titlu, întrucât au obiecte diferite. În 2 rezultatul măsurărilor efectuate de Comisia Primăriei la 07 decembrie 2009 aduse la cunoştinţă ei prin scrisoarea din 09 decembrie 2009 s-au stabilit cu certitudine divergenţele.

Consideră că instanţele de judecat părtinitor au dispus respingerea pretenţiilor ei pentru ca primăria să nu suporte cheltuielile de judecare a cauzei pentru încălcările admise. Prin decizia instanţei de apel a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 al Convenţiei, prin faptul că instanţa a apreciat eronat încălcarea termenului de prescripţie de către reclamantă şi astfel i-a îngrădit dreptul de a se adresa unui tribunal pentru ca ultimul să se pronunţe asupra drepturilor şi obligaţiilor sale civile. În consecinţă este încălcat art. 1 Protocol 1 al Convenţiei, care prevede că dreptul de proprietate este inviolabil. Insistă că instanţa a aplicat injust termenul de prescripţie în detrimentul şi în dezechilibru faţă de interesul ei de a proteja dreptul său de proprietate încălcat prin actul Primăriei.

De asemenea, indică că instanţa a examinat litigiul pe o perioadă lungă de timp creând aparenţa că ar asculta argumentele reclamantei, ar analiza probele prezentate, însă prin decizia sa nu a dat o apreciere probelor şi circumstanţelor invocate de către părţi, ceea ce a dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil şi conform art. 432 alin. (4) CPC constituie un temei de declarare a recursului . Consideră că instanţa de apel la fel ca prima instanţă eronat au respins acţiunea pe motiv de încălcare a termenului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 07 mai 2013 (f. d. 194), fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire, fiind recepţionată de către Maria Puzanovscaia la 10 mai 2013 (f.d 197). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 01 iulie 2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricina spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Actele cauzei denotă că Maria Puzanovscaia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei oraşului Briceni, cu privire la obligarea Primăriei de a înlătura încălcările comise în titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 1401104054 prin restabilirea hotarelor cu vecinii pe o linie dreaptă, având ca bază lăţimea terenului 17,80 m şi 18,20 m. 3 Respingând cererea de chemare în judecată nominalizată, prima instanţă, cu referire la prevederile art. 14 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, a conchis că aceasta s-a adresat tardiv în instanţa de judecată, în acest sens reținând că Maria Puzanovscaia a omis termenul de adresare cu cerere prealabilă către autoritatea publică, soluţia dată fiind reţinută şi de către instanţa de apel.

Instanţa de recurs constată, însă, că soluţia în speţă a fost dată de către instanţele ierarhic inferioare fără a fi elucidate pe deplin circumstanţele cauzei, fără a fi dată aprecierea cuvenită materialului probator anexat la dosar, în raport cu prevederile legale aplicabile speţei. Astfel, conform art. 14 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea menţionată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.

În interpretare corectă a prevederilor legale enunţate este de înţeles că termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ curge, fie de la data comunicării răspunsului la cererea prealabilă, fie de la data expirării termenului de 30 de zile în care autorităţile indicate erau obligate să examineze cererea prealabilă. La caz se constată că organul administraţiei publice locale nu a examinat în fond cererea prealabilă depusă de către Maria Puzanovscaia, dar nici nu a respins-o ca tardivă, expediind doar, în adresa ultimei, schemele măsurărilor efectuate în gospodăria ei. Prin urmare, este cert că în cazul în care autoritatea publică sau persoana asimilată acesteia nu a examinat cererea persoanei care se consideră lezată într-un drept al său recunoscut de lege în termenul stabilit de lege, persoana dată este în drept să se adreseze nemijlocit în instanţa de contencios administrativ.

Iar nesoluţionarea în termen a cererii prealabile şi neacordarea răspunsului la aceasta nu constituie drept motiv de a considera că petiţionarii nu au fost repuşi în termenul de prescripţie, în caz dacă cererea prealabilă a fost depusă cu omiterea termenului prevăzut de norma menţionată. Or, neacordarea răspunsului la cererea prealabilă, echivalează cu respingerea acesteia în fond, ca urmarea, neinvocarea directă de către organul sesizat, a tardivităţii cererii prealabile, presupune repunerea acesteia în termen. 4 În susţinerea opiniei date vine şi practica stabilă a Curţii Supreme de Justiţie a RM. În această ordine de idei, se constată a fi lipsită de suport legal concluzia primei instanţe cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată în legătură cu depunerea tardivă a cererii prealabile.

Ca consecinţă, se reţine că examinarea cauzei în prima instanţă a avut loc cu încălcarea normelor de drept material, prin urmare Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral hotărârea primei instanţe şi de a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs. Mai mult, în rejudecare instanţa de apel, prin concretizarea cerinţelor Mariei Puzanovscaia, urmează să verifice şi să stabilească, prin prisma art. 3 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, dacă obiectul acţiunii în speţa dată constituie obiect al acţiunii în contenciosul administrativ sau al acţiunii în procedura contencioasă (generală).

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Maria Puzanovscaia. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 14 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Puzanovscaia împotriva Primăriei oraşului Briceni cu privire la contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi Ala Cobăneanu 5