3ra-1124/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – N. Podlisnic dosarul nr. 3ra-1124/14 instanţa de apel – I. Grosu, A. Corcenco, D, Corolevschi ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mariana Copacinschi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Marianei Copacinschi împotriva Primăriei satului Moara de Piatră raionul Drochia cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Mariana Copacinschi și menținută hotărârea Judecătoriei Drochia din 22 ianuarie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 05 decembrie 2013 Mariana Copacinschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei sat.

Moara de Piatră r-nul Drochia cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că la 25 octombrie 2013 a înaintat în adresa Primăriei sat. Moara de Piatră, r-nul Drochia o cerere solicitând eliberarea unui certificat prin care s-ar fi confirmat faptul exploatării de către ÎM „WeTrade Agro” SC în anul 2013, prin cultivarea sfeclei de zahăr, a lotului de teren cu numărul cadastral 3624102.236 cu suprafaţa 0,7319 ha ce îi aparţine cu drept de proprietate privată (fapt atestat prin avizul recomandat nr. 50265/1). Menționează că la 04 noiembrie 2013 a recepţionat din partea Primăriei răspunsul nr. 165 din 30 octombrie 2013, prin care Primăria de fapt recunoaşte faptul ocupării lotului ce îi aparţine reclamantei, fără a i se elibera certificatul cu conţinutul respectiv şi forma stabilită.

Afirmă că în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) al Legii cu privire la petiţionare nr. 190 din 19 iulie 2003, petiţionarul care consideră că drepturile sale sunt lezate şi nu sunt de acord cu deciziile organului sau persoanei oficiale care a examinat petiţia, au dreptul de a se adresa în instanţa de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei. Solicită obligarea Primăriei sat. Moara de Piatră, r-nul Drochia să-i elibereze certificatul solicitat prin cererea din 23 octombrie 2013 în modul şi forma stabilită. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 22 ianuarie 2014 a fost respinsă acțiunea. 1 Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 aprilie 2014 a fost respins apelul declarat de către Mariana Copacinschi și menținută hotărârea primei instanțe.

La 10 iulie 2014 Mariana Copacinschi a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea. Afirmă că copia deciziei integrale a instanţei de apel a recepţionat-o la domiciliu la 09 mai 2014. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărârilor ierarhic inferioare, considerând că concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, normele de drept material şi drept procedural fiind aplicate eronat. Susține că instanţele au interpretat eronat legea, emiţând în context hotărâri nefondate şi contradictorii circumstanţelor cauzei.

Invocă că la examinarea cauzei nici prima instanță şi nici instanţa de apel nu s- au expus şi nu au dat o apreciere juridică corespunzătoare tuturor probelor prezentate, astfel admiţând o încălcare a principiului contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în proces, principiu expus în art. 26 CPC. Consideră că concluziile primei instanţe şi instanţei de apel au un caracter declarativ în partea aplicării normelor materiale, ca fiind aplicate în speţă, instanţele operând cu fraze generale, fără ca să se expună asupra circumstanţelor concrete ale cauzei şi probelor administrate în cadrul judecării pricinii, ori hotărârea instanţei de judecată trebuie să fie certă, completă, clară şi convingătoare, iar circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează a fi expuse într-o strictă consecutivitate logică.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentei la 06 mai 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 9398 (f. d. 71), iar recurenta susţine că a recepţionat-o la 09 mai 2014. Astfel, la caz se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 10 iulie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). 2 Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Mariana Copacinschi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Mariana Copacinschi, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Mariana Copacinschi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Mariana Copacinschi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 3