3ra-1058/14 — Contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – I. Rusu dosarul nr. 3ra-1058/14 instanţa de apel – I. Grosu, A. Corcenco, D, Corolevschi ÎNCHEIERE 24 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Adrian Copacinschi şi Mariana Copacinschi în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Marianei Copacinschi şi Adrian Copacinschi împotriva Primăriei satului Moara de Piatră raionul Drochia şi Comisiei de examinare a plantaţiilor multianuale cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Primăria satului Moara de Piatră raionul Drochia, casată hotărârea Judecătoriei Drochia din 24 ianuarie 2014 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 13 iunie 2013 Mariana Copacinschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei sat.

Moara de Piatră r-nul Drochia şi Comisiei de examinare a plantaţiilor multianuale cu privire la contestarea actului administrativ şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 02 aprilie 2013, prin răspunsul nr. 34 din 26 martie 2013, a primit de la Primăria sat. Moara de Piatră, r-nul Drochia copia actului de defrişare a plantaţiilor perene din 15 februarie 2012 în baza căruia au fost defrişate 32,78 ha de livadă din teritoriul sat. Moara de Piatră, r-nul Drochia, inclusiv lotul de teren ce îi aparţine cu drept de proprietate privată. Menţionează că fiind în dezacord cu acţiunile Primăriei sat. Moara de Piatră r-nul Drochia, la 04 aprilie 2013 a înaintat în adresa Primăriei sat.

Moara de Piatră r-nul Drochia şi Comisiei de examinare a plantaţiilor multianuale cereri prealabile prin care a fost solicitat anularea actului de defrişare a plantaţiilor perene din 15 februarie 2012, ca ilegal, ce se confirmă prin avizele poştale nr. 46599 din 04 aprilie 2013 şi nr. 46545 din 04 aprilie 2013. Afirmă că la 07 mai 2013 Primăria sat. Moara de Piatră r-nul Drochia şi Comisia de examinare a plantaţiilor multianuale i-au expediat răspunsurile nr. 63 şi nr. 64 din 03 mai 2013 prin care cererile prealabile au fost respinse, fiind recepţionate de ea la 11 mai 2013. 1 Consideră actul de defrişare din 15 februarie 2012 ca ilegal şi pasibil de a fi anulat.

Indică că în baza pct. 4 al Regulamentului „Cu privire la modul de casare şi defrişare a plantaţiilor perene” aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 705 din 20 octombrie 1995, determinarea inutilizabilităţii plantaţiilor perene se efectuează de către o comisie desemnată de organul agricol raional sau de primăria cu participarea specialiştilor de la comitetele executive raionale şi primăriilor şi a reprezentanţilor deţinătorilor de terenuri. Conform pct. 9 al Regulamentului nr. 705 din 20 octombrie 1995, defrişarea plantaţiilor perene, considerate inutilizabilele, se efectuează numai după adoptarea hotărârii Guvernului Republicii Moldova privind scoaterea lor de la balansa fondurilor fixe. Invocă că defrişarea livezii a avut loc cu încălcarea prevederilor legale în lunile ianuarie – februarie 2010, adică până la adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 36 din 13 ianuarie 2012, fără întocmirea cărorva acte.

Susţine că faptul menţionat va fi confirmat în şedinţă de către inginer pentru relaţii funciare la acel moment şi membru al comisiei de casare a plantaţiilor multianuale, I. Burdeniuc. Cu referire la prevederile pct.10 al Regulamentului nr. 705 din 20 octombrie 1995, care stipulează că actul defrişării plantaţiilor perene de modelul indicat în anexa nr. 2 la prezentul Regulament se întocmeşte în 3 exemplare şi se prezintă câte un exemplar inclusiv deţinătorului de teren, afirmă că deşi dânsei i s-a defrişat suprafaţa de livadă, ca proprietară careva acte în urma defrişării ea nu a primit.

Remarcă că comisia de casare care a întocmit actul de defrişare din 15 februarie 2012 a fost creată în baza dispoziţiei nr. 14 din 10 mai 2010. Conform respectivei dispoziţii în componenţa acesteia au fost incluşi Primarul V. Bejenaru, inginerul pentru relaţii funciare I. Burdeniuc, directorul SRL „Regilon Agro” SC care nu are nici o atribuţie la livada ce îi aparţine dânsei şi consilierii P. Copacinschi şi N. Bejenaru. Menţionează că după cum reiese din conţinutul actului de defrişare din 15 februarie 2012 acesta a fost semnat de către persoane care nu sunt membrii comisiei respective, precum este E. Grumeza, iar membrul I. Burdeniuc nici nu se regăseşte în actul dat. Indică că în conformitate cu prevederile art. 1404 alin. (1) şi alin. (2) Cod civil, prejudiciul cauzat printr-un act administrativ ilegal sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri de către o persoană cu funcţie de răspundere din cadrul ei se repară integral de autoritatea publică.

Persoanele fizice au dreptul să ceară repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile indicate la alin. (1). Solicită anularea integrală a actului de defrişare a plantaţiilor perene din 15 februarie 2012 şi repararea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei. Prin încheierea Judecătoriei Drochia din 13 decembrie 2013 a fost atras în proces Adrian Copacinschi în calitate de coreclamant. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 24 ianuarie 2014 a fost admisă parţial acţiunea, anulat actul de defrişare a plantaţiilor perene din 15 februarie 2012, ce aparţin cu drept de 3624110.096, 3624105.204, 3624105.203, încasat de la Primăria sat. Moara de Piatră r-nul Drochia în beneficiul Marianei Copacinschi prejudiciul moral cauzat în mărime de 1000 lei şi încasat de la Primăria sat.

Moara de Piatră r-nul Drochia în beneficiul lui Adrian Copacinschi prejudiciul moral cauzat în mărime de 1000 lei. 2 Prin încheierea Judecătoriei Drochia din 10 februarie 2014 a fost completată omisiunea în partea dispozitivă a hotărârii Judecătoriei Drochia din 24 ianuarie 2014 sintagma: „De anulat actul de defrişare a plantaţiilor perene din 15.02.2012” cu sintagma: „De anulat actul de defrişare a plantaţiilor perene din 15.02.2012, în partea ce ţin de terenurile ce aparţin cu drept de proprietate” în continuare după text. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 17 aprilie 2014 a fost admis apelul declarat de Primăria sat. Moara de Piatră r-nul Drochia, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care a fost respinsă acţiunea.

Totodată, a fost încasat de la Mariana Copacinschi şi Adrian Copacinschi, în mod solidar în beneficiul Primăriei sat. Moara de Piatră r-nul Drochia, cheltuielile de judecată în sumă de 413,90 lei. La 08 iulie 2014 Mariana Copacinschi şi Adrian Copacinschi au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Afirmă că copia deciziei integrale a instanţei de apel au recepţionat-o la domiciliu la 07 mai 2014, ce se confirmă prin scrisoarea de însoţire nr. 9398 din 06 mai 2014 şi coletele poştale recomandate nr. 21000/27 şi nr. 21000/15 din 06 mai 2014. În motivarea recursului au invocat ilegalitatea deciziei recurate, susţinând că depoziţiile martorului I. Burdeniuc combat totalmente concluziile instanţei de apel invocate în pct. pct. 35, 36, 37 a deciziei din 17 aprilie 2014, iar prima instanţă corect şi just a administrat probele administrate pe cazul dat.

Relatează că actul de defrişare din 15 februarie 2012 a fost întocmit în baza actului de casare a plantaţiilor multianuale din 21 aprilie 2010 întocmit de Comisia de examinare a plantaţiilor multianuale create prin dispoziţia Primarului sat. Moara de Piatră r-nul Drochia nr. 14 din 22 mai 2010, adică în baza unui act de casare întocmit de către o comisie inexistentă la momentul întocmirii acestuia. Consideră absurdă şi nefondată concluzia instanţei de apel invocată în pct. 43 al deciziei recurate precum că actul de defrişare a plantaţiilor perene inutilizabile nu are statutul unui act administrativ şi ca urmare acesta nu poate servi drept obiect al acţiunilor de contencios administrativ. Comisia care a întocmit actul de defrişare din 15 februarie 2012 a fost creată prin dispoziţia Primarului V. Bejenaru nr. 14 din 22 mai 2010, Primarul fiind şi preşedinte al comisiei respective.

Astfel, concluzia dată vine în contradicţie cu prevederile art. 1 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, care are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept. Menţionează că conform prevederilor art. 26 alin. (1) lit. lit. a, b al Legii contenciosului administrativ, actul administrativ contestat poate fi anulat de instanţa de contencios administrativ, în cazul în care este ilegal ca fiind emis contrar prevederilor legale sau cu încălcarea competenţei. Invocă că decizia recurată este nefondată şi ilegală şi în partea dispunerii încasării cheltuielilor de judecată în mărime de 413,90 lei dintre care 153,90 lei procurarea motorinei pentru deplasare şi 260 lei salariul pentru o zi de lucru.

Prin urmare, instanţa de apel a dispus încasarea cheltuielilor în sumă de 153,90 lei în baza foii de parcurs pentru autoturisme seria BR nr. 163924 pentru deplasarea la şedinţă cu automobilul de model Skoda „Superb” RM G 015. 3 Indică că conform informaţiei ÎS „Registru” nr. 01/1453 din 05 iunie 2014 după Primăria sat. Moara de Piatră, r-nul Drochia nu sunt înregistrate unităţi de transport, iar mijlocul de transport Skoda „Superb” care figurează pe foaia de parcurs nr. 163924 seria BR este înmatriculat după Baza Auto a Cancelariei de Stat RM. Consideră că instanţa de recurs nu a avut nici un temei pentru încasarea cheltuielilor de judecată, iar demersul primăriei în acest sens constituie nu altceva decât o îmbogăţire fără justă cauză.

Invocă că decizia instanţei de apel este ilegală, contrară legii şi necesită de a fi casată integral din motivul că concluziile instanţei de apel expuse în hotărâre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, normele de drept material şi drept procedural fiind aplicate eronat. Instanţa de apel a interpretat eronat legea, emiţând în context hotărâre nefondată şi contradictorie circumstanţelor cauzei. De asemenea, afirmă că la examinarea apelului instanţa de apel nu s-a expus şi nu a dat o apreciere juridică corespunzătoare tuturor probelor prezentate negând depoziţiile martorului I. Burdeniuc, astfel admiţând o încălcare a principiului contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în proces expus în art. 26 CPC.

Consideră că concluziile instanţei de apel au un caracter declarativ în partea aplicării normelor materiale, ca fiind considerate aplicate în speţă fără a se expune asupra circumstanţelor concrete ale cauzei şi probelor administrate în cadrul judecării pricinii, or hotărârea instanţei de judecată trebuie să fie certă, completă, clară, convingătoare şi concretă, iar circumstanţele şi probele constatate în cauză urmează fi expuse într-o strictă consecutivitate logică. Prin referinţa din 25 iulie 2014 Primarul sat. Moara de Piatră r-nul Drochia, reprezentantul Consiliului sătesc, preşedintele Comisiei de examinare a plantaţiilor multianuale - Valentina Bejenaru a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 17 aprilie 2014. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurenţilor la 06 mai 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 9398 (f. d. 120), iar recurenţii susţin că au recepţionat-o la 07 mai 2014, ce se confirmă prin copia plicului anexat la cererea de recurs (f. d. 129-130). Astfel, la caz se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 08 iulie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 4 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Adrian Copacinschi şi Mariana Copacinschi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Adrian Copacinschi şi Mariana Copacinschi, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Adrian Copacinschi şi Mariana Copacinschi ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Adrian Copacinschi şi Mariana Copacinschi se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5