2rc-618/14 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Pahopol 2rc-618/14 DECIZIE 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând recursurile declarate de Ecaterina Buruiană şi Vasile Buruiană în pricina civilă la cererea introductivă a Întreprinderii Mixte ,,Fame-CV Construction” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Melconic”, împotriva încheierilor Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2014, prin care au fost respinse cererile creditorilor Ecaterinei Buruiană şi Vasile Buruiană cu privire la separarea bunurilor din masa debitoare a Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Melconic”, în proces de insolvabilitate constată: La 22 septembrie 2009 ÎM ,,Fame-CV Construction” SRL în proces de insolvabilitate a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL ,,Melconic”, fiind invocată incapacitatea de plată a debitorului de a-şi onora obligaţiunile pecuniare.

Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 25 septembrie 2009 cererea introductivă a fost admisă spre examinare, fiind dispusă aplicarea măsurilor de asigurare, în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea insolvabilităţii. În calitate de administrator provizoriu a fost desemnat ÎI „Irina Selevestru”. Prin hotărârea Curţii de Apel Economice din 18 februarie 2010 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL „Melconic” şi în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate a fost desemnat ÎI „Irina Selevestru”.

La 27 ianuarie 2014 Ecaterina Buruiană, reprezentată de Ion Buruiană a depus în instanţa de insolvabilitate cerere de separare a bunului din masa debitoare solicitând stabilirea (confirmarea) calităţii de proprietar asupra echivalentului în lei moldoveneşti a sumei de 43000 euro şi a 5000 lei; separarea echivalentului în lei moldoveneşti a sumei de 43000 euro şi a 5000 lei din masa debitoare a SRL „Melconic” în proces de insolvabilitate, din mijloacele băneşti 4948279 lei aflate în contul debitorului SRL „Melconic” IDNO 1003600110996; restituirea echivalentului în lei moldoveneşti a sumei de 43000 euro şi a 5000 lei; precum şi ridicării tuturor interdicţiilor asupra mijloacelor băneşti menţionate.

1 În motivarea cererii a fost menţionat că la 15 ianuarie 2014, a adresat o cerere similară de separare a bunului din masa debitoare, în baza art. 48 al Legii insolvabilităţii, administratorului insolvabilităţii ÎI „Irina Selevestru”. Totodată, indică că la 11 noiembrie 2005 a fost încheiat un contract între SRL „Melconic” şi Ecaterina Buruiană despre coparticiparea la finanţarea construcţiei imobilului şi transmiterea în proprietate a locuinţei nr. 3 din str. Drumul Crucii 94, mun. Chişinău. Susţine că Ecaterina Buruiană şi-a onorat integral şi în termenii stabiliţi obligaţiile contractuale şi a achitat 43000 euro, iar SRL „Melconic” era obligată să finalizeze construcţia şi să transmită în proprietate locuinţa nr. 3 din str. Drumul Crucii 94, mun.

Chişinău. Declară că SRL „Melconic” nici nu a început construcţia imobilului menţionat, neexecutându-şi astfel obligaţiile sale contractuale, iar dânsa în asemenea circumstanţe a fost nevoită să se adreseze cu acţiune în instanţa de judecată în vederea rezoluţiunii contractului, care prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 07 aprilie 2008, a fost rezoluţionat, hotărâre care a devenit definitivă şi irevocabilă, fiind eliberat şi titlu executoriu. Explică că prin hotărârea instanţei de judecată din 07 aprilie 2008 a fost dispusă restituirea prestaţiilor executate, adică remiterea materială a sumei de 43000 euro şi transferul dreptului de proprietate asupra acestuia. Indică că la momentul intentării procesului de insolvabilitate suma de 43000 euro nu făcea parte din patrimoniul SRL „Melconic” de aceia nu putea fi inclusă în masa debitoare.

Consideră că SRL „Melconic” avea obligaţia de a restitui această sumă, deoarece nu există nici un temei contractual sau legal ca această sumă să rămână în posesia sa. Afirmă că în aceste condiţii SRL „Melconic” a devenit un posesor nelegitim şi nu are decât o detenţiune precară asupra sumei menţionate, fiind obligată de a o restitui imediat şi necondiţionat. Făcând referire la prevederile Legii insolvabilităţii, invocă că din masa debitoare fac parte doar bunurile, inclusiv mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, sau dobândite şi recuperate pe parcursul acestuia.

La fel, consideră necesar de a face referire şi la art. 48 din Legea insolvabilităţii, care prevede că persoana care, în baza unui drept real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare nu este creditor chirografar. Este de opinia că administratorul urma să includă în inventar şi suma de 43000 euro cu menţiunea că această sumă nu aparţine SRL „Melconic”. De asemenea, mai relatează că la momentul depunerii cererii de intentare a procesului de insolvabilitate erau intentate procedurile de executare a hotărârii de judecată a Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 07 aprilie 2008, iar materialele au fost transmise spre executare administratorului provizoriu ÎI „Irina Selevestru” de către executorul judecătoresc Anatol Chiosa.

Consideră că fiindu-i stabilit dreptul de proprietate asupra sumei de 43000 euro, a fost creat un drept de preferinţă în sensul că trebuia să-i fie restituit bunul 2 înaintea altor creditori (inclusiv garantaţi) şi fără a veni în concurenţă cu acestea şi un drept de urmărire. Indică că actualmente Ecaterina Buruiană deţine dreptul de proprietate fără atributele de bază a acesteia, adică nu posedă, nu foloseşte şi nu poate dispune de proprietatea sa.

La 27 ianuarie 2014 Vasile Buruiană fiind reprezentat de Ion Buruiană, de asemenea a înaintat cerere de separare a bunului din masa debitoare, solicitând stabilirea (confirmarea) calităţii de proprietar asupra echivalentului în lei moldoveneşti a sumei de 196020 euro; separarea echivalentului în lei moldoveneşti a sumei de 196020 euro din masa debitoare a SRL „Melconic” în proces de insolvabilitate, din mijloacele băneşti 4948279 lei, aflate în contul debitorului SRL „Melconic” IDNO 1003600110996; restituirea imediată a echivalentului în lei moldoveneşti a sumei de 196020 euro; ridicarea tuturor interdicţiilor asupra mijloacelor băneşti menţionate. În motivarea cererii date, a fost menţionat că la 15 ianuarie 2014, cerere similară cu privire la separarea bunului din masa debitoare, a fost adresată şi administratorului insolvabilităţii ÎI „Irina Selevestru”.

De asemenea în contextul cererii sus menţionate a fost invocat faptul că la 08 noiembrie 2005 între SRL „Melconic” şi Vasile Buruiană a fost încheiat un contract cu nr. 8/12/2005 despre coparticiparea la finanţarea construcţiei imobilului şi transmiterea în proprietate a locuinţei nr. 4 din str. Drumul Crucii, mun. Chişinău. Declară că Vasile buruiană şi-a onorat integral în termenii stabiliţi obligaţiunile contractuale şi a achitat preţul contractual, iar SRL „Melconic” era obligat să finalizeze construcţia şi să transmită în proprietate locuinţa nr. 4 din str. Drumul Crucii 94, mun. Chişinău, însă SRL „Melconic” nici nu a început construcţia imobilului menţionat, adică nu a început executarea obligaţiunilor contractuale, fapt care a l-a determinat pe Vasile Buruiană să se adreseze în instanţa de judecată în vederea rezoluţiunii contractului.

Indică că prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 07 mai 2008 a fost revoluţionat contractul din 08 noiembrie 2005 cu privire la coparticiparea la finisarea construcţiei imobilului şi transmiterea în proprietate a locuinţei nr. 4 din str. Drumul Crucii 94, mun. Chişinău şi restituirea prestaţiei contractuale, iar restituirea despăgubirilor a fost respinsă. Menţionează că această hotărâre a fost contestată cu apel şi prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 noiembrie 2008, a fost menţinută hotărârea primei instanţe în partea rezoluţiunii contractului, obligând SRL „Melconic” să restituie prin echivalent a sumei de 196020 euro, decizie care a devenit definitivă şi irevocabilă, fiind eliberat şi titlu executoriu.

Explică că prin rezoluţiunea contractului, Vasile Buruiană a redobândit dreptul de proprietate asupra sumei de 196020 euro, iar SRL „Melconic” se consideră că nu a avut dreptul de proprietate asupra sumei de bani în cauză. Susţine că la momentul intentării procesului de insolvabilitate suma de 196020 euro nu făcea parte din patrimoniul SRL „Melconic”, de aceia nu putea fi inclusă în masa debitoare, iar SRL „Melconic” avea obligaţia de a restitui această sumă deoarece nu există nici un temei contractual sau legal ca această sumă să rămână în posesia sa. 3 Mai mult, consideră că SRL „Melconic” a devenit un posesor nelegitim şi nu are decât o detenţiune precară asupra sumei menţionate, fiind obligată să o restituie imediat şi necondiţionat.

Afirmă că obligaţia de înregistrare corectă a creanţelor conform tipului şi rangului acestora şi a drepturilor de preferinţă a creditorilor, prevăzut de art. 143 al Legii insolvabilităţii îi revine administratorului, iar administratorul în conformitate cu art. 108 al Legii insolvabilităţii trebuie să întocmească un inventar al tuturor bunurilor corporale şi incorporale care aparţin masei debitoare. Indică că în inventar trebuia să figureze şi suma de 196020 euro cu menţiunea că această sumă nu aparţine lui SRL „Melconic”. Relatează că la momentul depunerii cererii de intentare a procesului de insolvabilitate erau intentate procedurile de executare a deciziei din 18 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Chişinău, iar materialele au fost transmise spre executare administratorului provizoriu ÎI „Irina Selevestru” de către executorul judecătoresc Anatol Chiosa.

Consideră că odată ce a fost stabilit dreptul de proprietate a lui Vasile Buruiană asupra sumei de 196020 euro, s-a creat un drept de preferinţă, în sensul că trebuie să-i fie restituit bunul înaintea altor creditori şi fără a veni în concurenţă cu aceştia precum şi un drept de urmărire. Menţionează că actualmente Vasile Buruiană deţine dreptul de proprietate fără atributele de bază a acestuia şi anume nu posedă, nu foloseşte şi nu poate dispune de proprietatea sa. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2014 a fost respinsă cererea creditorului Ecaterina Buruiană privind separarea bunului din masa debitoare a SRL „Melconic” în proces de insolvabilitate. De asemenea, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2014 a fost respinsă cererea lui Vasile Buruiană privind separarea bunului din masa debitoare a SRL Melconic”, în proces de insolvabilitate.

La 08 mai 2014 Ecaterina Buruiană a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2014, prin care a fost respinsă cererea Ecaterinei Buruiană cu privire la separarea bunului din masa debitoare a SRL „Melconic” în proces de insolvabilitate, solicitând repunerea în termen de depunere a cererii de recurs şi casarea încheierii recurate cu pronunţarea unei hotărâri de admitere a cererii de separare a bunului din masa debitoare înaintate de Ecaterina Buruiană. În motivarea cererii de recurs recurenta şi-a exprimat dezacordul cu încheierea Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2014, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Invocă că personal dânsa nu a fost citată pentru şedinţa de judecată din 31 martie 2014, iar instanţa a examinat cererea în absenţa dânsei cu încălcarea art. 102-105 CPC, fiind astfel încălcat art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Menţionează că instanţa de judecată a soluţionat litigiul în fond şi trebuia să pronunţe o hotărâre şi nu o încheiere. Explică că nici un articol din Legea insolvabilităţii nu prevede careva interdicţii că persoana care are calitatea de creditor chirografar, în baza titlului executoriu nu poate depune o cerere de separare a bunului din masa debitoare, ba 4 din contra, art. 48 din legea respectivă prevede că dacă persoana în baza unui drept real poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare nu este creditor chirografar. Indică că personal dânsa a demonstrat că dispune de dreptul de proprietate, însă instanţa nu a dat nici o apreciere acestui fapt şi nici nu s-a pronunţat din ce cauză nu sunt aplicabile articolele din Codul civil invocate în susţinerea cererii sale, deşi era obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de drept şi de fapt.

Consideră că instanţa de judecată în mod eronat a aplicat şi interpretat art. 48 din Legea insolvabilităţii invocând faptul că Ecaterina Buruiană nu a prezentat o confirmare a existenţei unei garanţii reale instituită anterior intentării procedurii de insolvabilitate faţă de creditorii SRL „Melconic” la data de 18 februarie 2010. Susţine că art. 48 din Legea insolvabilităţii, nu condiţionează separarea bunurilor din masa creditoare de existenţa unei garanţii reale, iar dreptul de proprietate nu trebuie confundat cu garanţia reală.

Precizează că încheierea Curţii de Apel Chişinău nu i-a fost adusă la cunoştinţă, adică nu i-a fost expediată la domiciliu, iar despre încheierea respectivă a aflat la data de 24 aprilie 2014 de la avocatul Ion Rusu, care a recepţionat-o la 18 aprilie 2014. În temeiul art. 116 CPC, solicită recurenta repunerea în termen pentru depunerea cererii de recurs, deoarece termenul a fost omis din motive întemeiate, invocând că nu a fost citată la şedinţa de judecată din 31 martie 2014, iar instanţa de judecată şi avocatul nu au informat-o despre încheierea dată, dânsa aflând abia la 24 aprilie 2014 despre încheiere adoptată, dată când avocatul a renunţat de a-i reprezenta interesele.

Tot la 08 mai 2014, Vasile Buruiană a depus cerere de recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2014 prin care a fost respinsă cererea acestuia cu privire la separarea bunului din masa debitoare a SRL „Melconic”, solicitând repunerea în termen a cererii de recurs şi casarea încheierii recurate cu pronunţarea unei noi hotărâri de admitere a cererii de separare a bunului din masa debitoare înaintate de Vasile Buruiană. În motivarea cererii de recurs recurentul şi-a exprimat dezacordul cu încheierea Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2014, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Invocă că personal dânsul nu a fost citat pentru şedinţa de judecată din 31 martie 2014, iar instanţa a examinat cererea în absenţa dânsei cu încălcarea art. 102-105 CPC, fiind astfel încălcat art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Menţionează că instanţa de judecată a soluţionat litigiul în fond şi trebuia să pronunţe o hotărâre şi nu o încheiere. Explică că nici într-un articol din Legea insolvabilităţii nu există careva interdicţii precum că persoana care are calitatea de creditor chirografar, în baza titlului executoriu nu poate depune o cerere de separare a bunului din masa debitoare, ba din contra, art. 48 din legea respectivă prevede că dacă persoana în baza unui drept real poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare nu este creditor chirografar. Indică că personal dânsul a demonstrat că dispune de dreptul de proprietate, însă instanţa nu a dat nici o apreciere asupra acestui fapt şi nici nu s-a pronunţat din 5 ce cauză nu sunt aplicabile articolele din Codul civil invocate în susţinerea cererii sale, deşi era obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de drept şi de fapt.

Consideră că instanţa de judecată în mod eronat a aplicat şi interpretat art. 48 din Legea insolvabilităţii invocând faptul că Vasile Buruiană nu a prezentat o confirmare a existenţei unei garanţii reale instituită anterior intentării procedurii de insolvabilitate faţă de creditorii SRL „Melconic” la data de 18 februarie 2010. Susţine că art. 48 din Legea insolvabilităţii, nu condiţionează separarea bunurilor din masa creditoare de existenţa unei garanţii reale, iar dreptul de proprietate nu trebuie confundat cu garanţia reală.

Precizează că încheierea Curţii de Apel Chişinău nu i-a fost adusă la cunoştinţă, adică nu i-a fost expediată la domiciliu, iar despre încheierea respectivă a aflat la data de 24 aprilie 2014 de la avocatul Ion Rusu, care a recepţionat-o la 18 aprilie 2014. În temeiul art. 116 CPC, solicită recurentul repunerea în termen pentru depunerea cererii de recurs, deoarece termenul a fost omis din motive întemeiate, invocând că nu a fost citat în cadrul şedinţei de judecată din 31 martie 2014, iar instanţa de judecată şi avocatul nu l-au informat despre încheierea dată, dânsul aflând abia la 24 aprilie 2014 despre încheiere adoptată, dată când avocatul a renunţat de a-i reprezenta interesele. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursurile ca fiind depuse cu omiterea termenului de declarare a acestora din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

După cum denotă actele cauzei, încheierile Curţii de Apel Chişinău, contestate cu recurs de către Ecaterina Buruiană şi Vasile Buruiană au fost emise şi pronunţate la 31 martie 2014. La fel, se constată că acestea au fost recepţionate în copii de către reprezentatului recurenţilor avocatul Ion Rusu la 18 aprilie 2014, fapt confirmat prin semnătura acestui (f. d. 246 vol. 1) şi, care nu este negat, de altfel, nici de recurenţi. Cu toate acestea recursurile împotriva încheierilor menţionate au fost depuse numai la 08 mai 2014 respectiv, în afara termenului legal de 15 zile, prevăzut de art. 425 CPC. În conformitate cu art. 116 alin. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă.

Iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că la cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. 6 La caz, instanţa de recurs constată că recurenţii Ecaterina Buruiană şi Vasile Buruiană, solicitând repunerea recursurilor în termen, nu au invocat nici un motiv, în sensul normei citate, care ar justifica neîndeplinirea actului de procedură în termen şi care ar constitui temei pentru repunerea recursurilor în termen. Or, afirmaţiile recurenţilor precum că termenul a fost omis din motivul că nu au fost citaţi în cadrul şedinţei de judecată din 31 martie 2014, precum şi faptului că instanţa de judecată nu i-a informat despre încheierile date, aflând despre acestea numai la 24 aprilie 2014, cânt avocatul a renunţat de a le reprezenta interesele în instanţa de judecată, nu justifică depunerea tardivă a recursului, în sensul art. 116 CPC.

Astfel, se va reţine că depunerea recursului în afara termenului de prescripţie datorită renunţării avocatului de a reprezenta interesele în instanţa de judecată nu poate fi acceptată ca fiind compatibilă cu principiul egalităţii armelor. Aceasta deoarece la data recepţionării copiei încheierilor contestate, adică 18 aprilie 2014, avocatul Ion Russu acţiona în temeiul mandatelor nr. 0251382 şi nr. 0251384 din 14 martie 2014 (f. d. 245 vol. 1), dispunând de toate drepturile părţii în proces, inclusiv şi de a contesta hotărârile judecătoreşti, iar prevederile art. 75 alin. (4) CPC indică că actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi.

Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii. Prin urmare, renunţarea reprezentantului recurenţilor la împuternicirile acordate prin mandat nu întrerupe curgerea termenului de depunere a recursului. De asemenea, instanţa de recurs respinge ca irelevante şi argumentele recurenţilor cu referire la faptul că depunerea tardivă a recursului se datorează şi faptului că nu au fost citaţi pentru şedinţele de judecată în prima instanţă.

Or, pe lângă faptul că materialele pricinii atestă incontestabil că citaţia pentru şedinţa de judecată din 31 martie 2014, a fost expediată în adresa lui Vasile Buruiană şi a Ecaterinei Buruiană la 24 martie 2014 (f. d. 238 vol. I), termenul de declarare a recursului, în acest caz, curge de la data recepţionării copiei încheierilor, care după cum a fost constatat mai sus, au fost recepţionate la 18 aprilie 2014. Alte probe incontestabile ce ar demonstra imposibilitatea îndeplinirii actului procedural în termen instanţei nu au fost prezentate. Pe cale de consecinţă instanţa de recurs relevă că Ecaterina Buruiană şi Vasile Buruiană aveau obligaţia de a întreprinde măsurile necesare de a-şi proteja drepturile sale de acces la instanţă, fapt, însă, ignorat de ultimii, ce a generat omiterea termenului la depunere a recursurilor.

În această ordine de idei, instanţa de recurs remarcă că admiterea spre examinare a unui recurs tardiv, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile declarate de către Ecaterina Buruiană şi Vasile Buruiană împotriva încheierilor Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2014 prin care au fost respinse cererile creditorilor Ecaterina Buruiană şi Vasile Buruiană cu privire la separarea 7 bunului din masa debitoare a Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Melconic” în proces de insolvabilitate, ca fiind tardive cu menţinerea încheierilor vizate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se resping recursurile declarate de către Ecaterina Buruiană şi Vasile Buruiană ca fiind depuse cu omiterea termenului de declarare a recursului. Se menţin încheierile Curţii de Apel Chişinău din 31 martie 2014 în pricina civilă la cererea introductivă a Întreprinderii Mixte ,,Fame-CV Construction” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Melconic”, prin care au fost respinse cererile creditorilor Ecaterina Buruiană şi Vasile Buruiană cu privire la separarea bunului din masa debitoare a Societăţii cu Răspundere Limitată ,,Melconic” în proces de insolvabilitate.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 8