3ra-877/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-877/14 prima instanţă: I. Raropu, instanţa de apel: Sv. Caitaz, A. Doga, A. Nogai, DECIZIE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Ion Corolevschi, Oleg Sternioală, examinînd recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” împotriva Consiliului comunal Ţibirica r-l Călăraşi cu privire la anularea deciziilor consiliului comunal Ţibirica, raionul Călăraşi.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 29 ianuarie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă: La data de 24 decembrie 2012 ÎS „Poşta Moldovei” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Consiliul comunal Ţibirica, r-l Călăraşi privind anularea deciziilor consiliului comunal Ţibirica, r-l Călăraşi.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, prin Deciziile Consiliului comunal Ţibirica, nr. 01/10 din 19 februarie 2010, nr. 02/08 din 26 iulie 2011, nr. 06/03 din 30 decembrie 2011, nr. 01/08 din 27 februarie 2013 a fost stabilită - plata pentru folosirea terenului proprietate publică, în temeiul art. 101, alin. 1), al Legii nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997, cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare - cumpărare a pământului, şi art. 14, alin. (2), al Legii privind administraţia publică locală, nr. 436- XVI din 28 decembrie 2006. Astfel, reclamantul, consideră deciziile consiliului comunal Ţibirica ca neîntemeiate şi nefondate din motiv că Î.S.

„Poşta Moldovei” este o instituţie de stat al cărei capital social aparţine în întregime statului, cu forma de organizare „întreprindere de stat”, fiind subordonată Ministerului Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor, astfel consideră că terenurile aferente acesteia aparţin statului şi nu unităţii administrativ - teritoriale. În acest context indică reclamantul că Consiliul comunal Ţibirica nu este în drept să-şi exercite atribuţiile prevăzute de art. 14, alin. 2) al Legii privind administraţia publică locală, nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 asupra terenurilor aferente Î.S. „Poşta Moldovei”, deoarece terenurile respective aparţin de drept statului Republica Moldova şi nu unităţii administrativ - teritoriale.

Solicită Î.S. „Poşta Moldovei”, anularea deciziei Consiliului comunal Ţibirica nr. 01/10 din 19 februarie 2010, în partea ce se referă la Î.S. „Poşta Moldovei”, anularea deciziei Consiliului comunal Ţibirica nr. 02/08 din 26 iulie 2011 în partea ce se referă la Î.S. „Poşta Moldovei”, anularea deciziei consiliului comunal Ţibirica nr. 06/03 din 30 decembrie 2011 în partea ce se referă la Î.S. „Poşta Moldovei”, anularea deciziei consiliului comunal Ţibirica nr. 01/08 din 27 februarie 2013 în partea ce se referă la Î.S. „Poşta Moldovei”. Prin hotărârea judecătoriei Călăraşi din 29 ianuarie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, ÎS”Poşta Moldovei” a depus cererea de apel împotriva acesteia, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către Î.S. „Poşta Moldovei”şi s-a menţinut hotărârea Judecătoriei Călăraşi din 29 ianuarie 2014 . La data de 05 iunie 2014, Î.S. „Poşta Moldovei” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014,, solicitînd admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În motivarea recursului recurentul Î.S. „Poşta Moldovei” a invocat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, ilegală şi pasibilă de a fi casată fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material.

În special, invocă recurentul că decizia instanţei de apel a fost emisă cu interpretarea eronată a art. 119 alin. (1) CPC, art. 14 alin. (2) lit. b) al Legii privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 şi art. 10 alin. (1) şi art. 10 alin. (11) al Legi nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare –cumpărare al pământului. Mai indică recurentul că instanţa de apel a examinat arbitrar şi superficial materialele cauzei. În susţinerea celor invocate indică recurentul că, instanţa de apel a concluzionat că, prin Deciziile contestate s-a stabilit plata pentru folosirea terenului pe care este amplasat obiectul „Frigider”, ce aparţine Î.S.

„Poşta Moldovei”, iar terenul a fost folosit anume în scopul amplasării frigiderului. Susţine recurentul că este greşită concluzia instanţei de apel , deoarece din conţinutul deciziilor contestate reiese expres că, frigiderele aparţin SRL „Pomul” şi SRL „Crumena”, iar ÎS „Poşta Moldovei” nu deţine nici un frigider amplasat pe teritoriul comunei Ţibirica. La 18 iulie 2014, Consiliul raional Ţibirica a depus referinţă asupra recursului declarat de ÎS „Poşta Moldovei”, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele dosarului s-a stabilit că, de către Consiliul sătesc Ţibirica,r-nul Călăraşi au fost emise Deciziile: - nr. 01/10 din 19 februarie 2010; - nr. 02/06 din 26 iulie 2011; - nr. 06/03 din 30 decembrie 2011; - nr. 01/08 din 27 februarie 2013. Prin deciziile nominalizate a fost stabilită plata pentru folosirea terenului proprietate publică, în temeiul art. 101, alin. (1), al Legii nr. 1308-XIII din25.07.1997, cu privire la preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului şi art. 14 alin. (2), al Legii privind administraţia publică locală, nr. 436-XVI din 28.12.2006.

La data de 08.11.2013 ÎS „Poşta Moldovei” a depus cerere cu privire la anularea deciziilor Consiliului comunal Ţibirica r-nul Călăraşi sus indicate, răspuns la care potrivit materialelor cauzei nu a primit. Prin prezenta acţiune ÎS „Poşta Moldovei” solicită anularea deciziei Consiliului comunal Ţibirica nr. 01/10 din 19 februarie 2010, în partea ce se referă la Î.S. „Poşta Moldovei”, anularea deciziei Consiliului comunal Ţibirica nr. 02/08 din 26 iulie 2011 în partea ce se referă la Î.S. „Poşta Moldovei”, anularea deciziei consiliului comunal Ţibirica nr. 06/03 din 30 decembrie 2011 în partea ce se referă la Î.S. „Poşta Moldovei”, anularea deciziei consiliului comunal Ţibirica nr. 01/08 din 27 februarie 2013 în partea ce se referă la Î.S.

„Poşta Moldovei”. Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus indicate de respingere a acţiunii. Colegiul analizînd materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că instanţele de judecată întemeiat au dispus respingerea acţiunii. În conformitate cu art. 14 alin. (2) lit. a), b) a Legii privind administraţia publică locală, pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi stabilite la art.4 al Legii privind descentralizarea administrativă, consiliul local realizează următoarele competenţe: a) decide punerea în aplicare şi modificarea, în limitele competenţei sale, a impozitelor şi taxelor locale, a modului şi a termenelor de plată a acestora, precum şi acordarea de facilităţi pe parcursul anului bugetar; b) administrează bunurile domeniului public şi ale celui privat ale satului (comunei), oraşului (municipiului).

Actele cauzei denotă cu certitudine că prin deciziile nominalizate a fost stabilită plata pentru folosirea terenului proprietate publică, în temeiul art. 101, alin. (1), al Legii nr. 1308-XIII din25.07.1997, cu privire la preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului şi art. 14 alin. (2), al Legii privind administraţia publică locală, nr. 436-XVI din 28.12.2006. Raporturile juridice apărute între părţi prin actele administrative contestate , în principiu, sunt reglementate de Legea privind preţul normativ şi modul de vînzare- cumpărare a pămîntului nr. 1308-XIII din 25.07.1997. Potrivit art. 1 din legea menţionată prezenta lege se aplică, inclusiv şi în cazurile relaţiilor de arendă.

În conformitate cu art. 101. alin. (1), 2 din legea citată în cazul în care proprietarii obiectivelor privatizate sau ai întreprinderilor şi obiectivelor private nu au cumpărat sau nu au arendat terenuri aferente obiectivelor şi întreprinderilor menţionate, de la aceştia, în modul şi termenele fixate în conformitate cu legislaţia, se va încasa anual plata pentru folosirea terenului, stabilită în mod unilateral de consiliile locale, nu mai mică decît plata anuală de arendă, calculată conform art.10 alin.(11), şi nu mai mare de 10% din preţul normativ al pămîntului, calculat pentru destinaţia respectivă. Plata specificată va fi încasată, în termenele fixate de consiliile locale, pentru perioada care urmează momentului adoptării de către consiliul local a deciziei corespunzătoare pînă la încheierea contractului de vînzare-cumpărare sau de arendă.

(2) Plata stabilită la alin.(1) se aplică doar pentru terenurile aferente necesare pentru activitatea obiectivelor şi construcţiilor nefinalizate specificate la art.(1) lit.a). Potrivit art. 11 alin. (11) din aceeaşi lege pentru terenurile proprietate publică aferente obiectivelor privatizate sau care se privatizează, obiectivelor private, precum şi construcţiilor nefinalizate, plata anuală de arendă se stabileşte, în procente, din preţul normativ calculat pentru terenurile aferente cu destinaţie respectivă, după cum urmează: 2% – pentru municipiul Chişinău, inclusiv localităţile care intră în componenţa acestuia; 1,5% – pentru municipiile Bălţi, Bender, Tiraspol; 1% – pentru celelalte municipii şi oraşele Anenii Noi, Criuleni, Ialoveni, Străşeni; 0,5% – pentru celelalte oraşe; 0,2% – pentru sate (comune).

Prin urmare, în temeiul prevederilor legale citate, în cazul în care terenurile aferente imobilor respective nu sunt cumpărate sau privatizate, consiliile locale sunt în drept a stabili plăţi anuale pentru folosirea terenurilor aferente, care nu pot fi mai mici decît plata anuală de arendă, calculată conform art.10 alin.(11), şi nu mai mare de 10% din preţul normativ al pămîntului, calculat pentru destinaţia respectivă. La caz, plata de folosire a terenului aferent este stabilită în mărime de 2 % din preţul normativ al pămîntului şi nu depăşeşte limitele prevăzute le lege de 0,2 % - 10 % , invocările recurentului în acest sens de aplicare a unui coeficient de doar 0,2 % fiind în contradicţie cu prevederile legii.

Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile (f. d. 25) Î.S. „Poşta Moldovei” deţine un bun imobil construcţie pe un teren de 0,0817 ha, iar deţinerea altor terenuri, din cumulul căror a fost stabilită plata pentru folosirea terenurilor, nu a dost negată de recurent. Cu referire la normele de drept citate, Colegiul reţine că Consiliul com. Ţibirica, r-nul Călăraşi a fost în drept să stabilească plata pentru folosirea terenului public aferent obiectelor privatizate şi întreprinderilor private din teritoriu, or, principiul descentralizării administrative, prevede anume posibilitatea administraţiilor publice locale de a gestiona bunurile aflate pe teritoriul administraţiei publice locale în modul stabilit de lege.

Din aceste considerente, argumentele din recurs cu privire la faptul că Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” este o întreprindere de stat, asupra cărei nu se aplică legislaţia privind plata pentru folosirea terenurilor, că legea menţionată se aplică întreprinderilor private sau care se privatizează ş.a., sunt lipsite de suport legal, or aceasta se foloseşte de terenuri aferente bunurilor sale şi prin lege nu este exceptată de la plata pentru folosirea terenurilor respective. Cu atît mai mult, că Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei”, chiar şi fiind întreprindere de stat, nu a solicitat darea în arendă a terenurilor şi nu a întreprins alte acţiuni pentru legalizarea deţinerii terenurilor în modul permis de lege.

Instanţa de recurs consideră întemeiate concluziile instanţelor de judecată şi prin prisma articolului 13 a Legii privind descentralizarea administrativă, care prevede că autorităţile publice locale posedă un patrimoniu propriu şi distinct, care include bunuri mobile şi imobile şi dispun liber de acesta în condiţiile legii, prin urmare, bunurile imobile sunt proprii şi dispus singur de ele, astfel pot fi date în arendă, folosinţă prin prisma Legii privind preţul normativ şi modul de vînzare- cumpărare a pămîntului.

Cu atît mai mult prin răspunsul Oficiului Teritorial Ungheni al Cancelariei de Stat care a efectuat controlul de legalitate a deciziilor: - Deciziei nr. 01/10 din 19,02.2010 „Cu privire la stabilirea şl aprobarea m mod unilateral a plăţii pentru folosirea terenurilor proprietate publică obiectelor privatizate şi întreprinderilor private din teritoriu", - Decizia nr. 02/06 din 26.07.2011 „Cu privire la stabilirea şi aprobarea în mod unilateral a plăţii pentru folosirea terenurilor proprietate publică obiectelor privatizate şi întreprinderilor private din teritoriu". - Decizia nr. 06/03 din 30.12.2011 „Cu privire la stabilirea şi aprobarea în mod unilateral a plăţii pentru folosirea terenului public aferent obiectelor privatizate şi întreprinderilor private din teritoriu pentru anul 2012", - Decizia nr. 01/08 din 27.02.2013 „Cu privire la .stabilirea şi aprobarea în mod unilateral a plăţii pentru folosirea terenurilor proprietate publică obiectelor privatizate şi întreprinderilor private din teritoriu”, s-a stabilit că derogări de la legislaţia în vigoare nu au fost constatate.

Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt legale şi întemeiate, motiv pentru care respinge recursul declarat de ÎS „Poşta Moldovei” ca neîntemeiat şi menţine decizia instanţei de ape şi hotătrîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 aprilie 2014 şi hotărîrea Călăraşi din 29 ianuarie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei” împotriva Consiliului comunal Ţibirica r-l Călăraşi cu privire la anularea deciziilor consiliului comunal Ţibirica, raionul Călăraşi.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală