2ra-2434/14 — Declararea nulităţii contractului de donaţie, recunoaşterea calităţii de moştenitor legal asupra imobilului, încasarea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr.2ra-2434/14 prima instanţă: G. Lungu instanţa de apel: D. Manole, A. Panov, T. Pelin DECIZIE 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală examinînd recursul declarat de Cebotari Alexandru Tudor şi recursul declarat de Cebotari Alexandru Marian, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cebotari Alexandru Marian şi Cebotari Natalia împotriva lui Cebotari Alexandru Fiodor, intervenienţi accesorii Panainte Vera, Întreprinderii de Stat „Cadastru”, Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni, notarului privat Diaconu Galina cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie, recunoaşterea calităţii de moştenitor legal asupra imobilului, încasarea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Cebotari Alexandru Marian şi casată hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 09 septembrie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, c o n s t a t ă La 21 aprilie 2009, Cebotari Natalia şi Cebotari Alexandru Marian au înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Cebotari Alexandru Fiodor, intervenienţi accesorii Panainte Vera, Întreprinderii de Stat „Cadastru”, Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni,

notarului privat Diaconu Galina cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie, recunoaşterea calităţii de moştenitor legal asupra imobilului, încasarea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii au invocat reclamanţii că la 14 aprilie 1993, a fost desfăcută căsătoria dintre Cebotari Natalia şi Cebotari Marian. Din căsătoria respectivă, s-a născut copilul Alexandru Cebotari. Precizează reclamanţii că după divorţ, domiciliul copilului minor a fost stabilit cu mama acestuia, fapt ce a condus la formularea unei acţiuni în instanţă privind încasarea pensiei alimentare. La 22 ianuarie 2008, Cebotari Marian a decedat. Menţionează reclamanţii că din motivul că, de către debitorul Cebotari Marian nu a fost achitată pensia alimentară, la data de 14 martie 2008, de către executorul judecătoresc al Oficiului de Executare Buiucani a fost stabilită restanţa la pensia alimentară în mărime de 37923,00 lei.

La 06 septembrie 2007, de către Oficiul de executare Buiucani mun. Chişinău, a fost expediat în adresa Î.S. „Cadastru”, filiala Ialoveni, precum şi la Inspectoratul Fiscal Ialoveni, încheierea cu privire la asigurarea executării Titlului executoriu prin care s-a dispus încasarea de la Cebotari Marian a pensiei alimentare şi a restanţei în mărime de 25923,16 lei. În baza încheierii respective, la pct. 4 se menţiona despre aplicarea interdicţiei pe bunurile debitorului. Menţionează reclamanţii că la 28 noiembrie 2007, a fost încheiat un contract de donaţie între feciorul Cebotari Marian şi tatăl Cebotari Alexandru Fiodor în privinţa apartamentului nr. 7 situat în or. Ialoveni, str. Petru Ştefănucă 34. Consideră reclamanţii că contractul respectiv de donaţie urmează a fi declarat nul, deoarece în privinţa acestuia a fost aplicată interdicţie de înstrăinare de către Oficiul de Executare Ialoveni.

Pe parcursul examinării cauzei în fond, Panainte Vera a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu, care a indicat că, a avut o relaţie de concubinaj cu defunctul Cebotari Marian, din care s-au născut doi copii Cebotari Elena şi Cebotari Vadim, susţinînd legalitatea contractului de donaţie contestat şi lipsa unor temeiuri de nulitate. Cer Cebotari Natalia şi Cebotari Alexandru Marian, declararea nulităţii contractului de donaţie nr. 10378 din 28.11.2007, încheiat între Cebotari Marian şi Cebotari Alexandru Fiodor, recunoaşterea calităţii de moştenitor legal, încasarea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 22 noiembrie 2010, acţiunea înaintată de Cebotari Alexandru şi Cebotari Natalia a fost admisă parţial.

A fost dispusă încasarea de la Î.S. „Cadastru” filiala Ialoveni în beneficiul lui Cebotari Alexandru Marin şi Cebotari Natalia prejudiciul moral în sumă de 5000 lei, iar în rest, pretenţiile au fost respins ca fiind nefondate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 aprilie 2011, a fost respins apelul declarat de Cebotari Alexandru şi admis apelul declarat de Î.S. „Cadastru”, astfel, a fost casată hotărîrea instanţei de fond în partea admiterii acţiunii, şi în această parte a fost emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă. În rest, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 21 martie 2012, a fost admis recursul declarat de Cebotari Alexandru Marian, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 aprilie 2011 şi hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 22 noiembrie 2010, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Ialoveni, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, Cebotari Alexandru a înaintat o cerere de concretizare a acţiunii prin care a solicitat declararea nulităţii contractului de donaţie nr. 10378 din 28.11.2007, recunoaşterea calităţii de moştenitor legal al defunctului Cebotari Marian Alexandru asupra imobilului din or. Ialoveni, str. Petru Ştefănucă, încasarea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 09 septembrie 2013, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi s-a dispus încasarea de la Cebotari Alexandru Marian şi Cebotari Natalia, în mod solidar, taxa de stat neachitată în sumă de 5003,28 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2014, apelul declarat de Cebotari Alexandru Marian a fost admis, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 09 septembrie 2013 şi s-a emis o nouă hotărîre prin care: S-a admis parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Cebotari Alexandru Marian şi Cebotari Natalia către Cebotari Alexandru Fiodor, intervenienţi accesorii Panainte Vera, Î.S. „Cadastru”, Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni, notarul privat Diaconu Galina privind declararea nulităţii contractului de donaţie din 28.11.2007, recunoaşterea calităţii de moştenitor legal asupra imobilului şi încasarea prejudiciului moral. S-a declarat nul contractul de donaţie nr. 10378 din 28 noiembrie 2007, încheiat între Cebotari Marian Alexandru şi Cebotari Alexandr Fiodor, înregistrat la OCT Ialoveni la data de 28.11.2007, sub nr. 5501/07/18437.

S-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Cebotari Alexandru Marian şi Cebotari Natalia către Cebotari Alexandru Fiodor, intervenienţi accesorii Panainte Vera, Î.S. „Cadastru”, Inspectoratul Fiscal de Stat Ialoveni, notarul privat Diaconu Galina privind recunoaşterea calităţii de moştenitor legal asupra imobilului şi încasarea prejudiciului moral. S-a încasat de la Cebotari Alexandr Fiodor în beneficiul lui Cebotari Alexandru Marian cheltuielile de judecată în sumă de 1150 (una mie una sute cincizeci) lei. La 09 iunie 2014, Cebotari Alexandru Tudor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea decizie instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa ierarhic inferioară încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material. Astfel, indică recurentul că potrivit art.221 alin.(1) CC, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. În conformitate cu art.118 alin.(l) Codul de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Conform art.666 Codul Civil, contractul se defineşte drept acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane, prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice, care la rândul său pentru a fi valabil trebuie să întrunească o serie de condiţii esenţiale stabilite de lege.

Ca urmare, Cebotari Marian fiind o persoană fizică cu capacitatea de exerciţiu deplină a fost în drept de a dispune după propria sa voinţa de bunul său, or proprietarul are dreptul de a poseda, a folosi şi de a dispune de bunul său după proprii voinţă. Precizează recurentul că invocările reclamantului precum ca executorul judecătoresc ar fi expediat în adresa OCT Ialoveni a unei încheieri de asigurare a titlului executoriu în luna septembrie 2007 nu poate fi reţinută ca probă în cauza dată, deoarece OCT Ialoveni a invocat că nu a recepţionat o încheiere de aplicare a sechestrului în privinţa apartamentului din str. P. Ştefanuca 34 ap.7 or.Ialoveni, ca urmare în registrul bunurilor imobile nu au existat grevări şi interdicţii în privinţa bunului în litigiu.

Mai mult, defunctul Cebotari Marian, cu toate că executorul deţinea adresa acestuia, nu a primit nici o somaţie de la executorul judecătoresc prin care să fie informat despre existenţa unei restanţe la pensia alimentară în mărime de 25 923,16 lei. Concomitent, indică recurentul că art.111 Cod familiei, expres indică cazurile de stingere a obligaţiei de întreţinere. Astfel, (1) obligaţia de întreţinere, apărută în baza contractului privind plata pensiei de întreţinere, încetează în urma decesului uneia dintre părţi, a expirării duratei contractului sau conform clauzelor acestuia.

(2) Plata pensiei de întreţinere, în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, încetează în cazurile: a) atingerii de către copil a vîrstei de 18 ani sau obţinerii de către acesta a capacităţii depline de exerciţiu sub vîrsta de 18 ani; b) adopţiei copilului care primeşte pensia de întreţinere; c) căsătoriei descendentului inapt de muncă; d) restabilirii capacităţii de muncă a persoanei care primeşte pensia de întreţinere; e) recăsătoririi fostului soţ inapt de muncă care primeşte pensia de întreţinere; f) decesului creditorului întreţinerii sau al debitorului întreţinerii; g) anulării hotărârii judecătoreşti privind încasarea pensiei.

Conform art.83 Cod Executare, se indică că procedura de executare încetează în cazul în care, după încetarea din viaţă, după declararea dispariţiei fără urmă sau după declararea decesului creditorului ori al debitorului, creanţa sau obligaţia adjudecată nu admite succesiunea de către succesorul de drepturi al acestor persoane; În rezultatul aplicării normelor de drept indicate la circumstanţele cazului dat, se conchide că la data decesului debitorului Cebotari Marian, 14.01.2008, procedura de executare a fost încetată de iure prin decesul debitorului, iar obligaţia de întreţinere în cuantumul calculat a fost stinsă. La acest capitol, precizează recurenţii că reclamanţii s-au adresat în instanţa de judecată tocmai în anul 2009, or la acea etapă nu mai exista o creanţă activă şi exigibilă.

Mai indică recurentul că reieşind din prevederile art. art. 315, 316 CC, art. 46 al Constituţiei Republicii Moldova şi art. 1 al Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, proprietatea este în condiţiile legii inviolabilă, dreptul de proprietate fiind garantat iar proprietarul bunului bucurîndu-se de toate garanţiile dreptului de proprietate. Consideră recurentul că instanţa de apel a dispus anularea contractului de donaţie în lipsa unor probe concludente, doar în baza unor declaraţii unilaterale, astfel, generînd încălcarea dreptului de proprietate al recurentului.

Complementar susţine recurentul că cererea privind recunoaşterea ca moştenitor al reclamantului în privinţa apartamentului în litigiu este neîntemeiată, în acelaşi context, este neîntemeiată şi cererea cu privire la încasarea pagubei morale, deoarece legislatorul stabileşte expres cazurile de reparare a prejudiciului moral, or în speţa dată nu cade sub incidenţa cadrului normativ respectiv, precum şi reclamantul nu a suportat suferinţe fizice sau psihice în rezultatul încheierii de către defunctul Cebotari Marian a unui act juridic în privinţa unui bun care-i aparţinea acestuia cu drept de proprietate privată. La 01 iulie 2014, Cebotari Alexandru Marian a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel în partea în care a fost respinsă cererea cu privire la repararea prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel, în partea contestată, este ilegală şi neîntemeiată. Consideră recurentul că decizia instanţei de apel, în partea în care a fost respinsă, este eronată, nefondată, lipsită de suport normativ şi faptic, rezultată din aprecierea subiectivă şi incompletă a probelor şi a legislaţiei în vigoare. Susţine recurentul că instanţa de apel urma să coroboreze prevederile art. 1422 alin. (1) şi (2), art. 11, 15 Cod civil şi să încaseze în beneficiul său prejudiciul moral solicitat. Invocă în acest sens, că prin inacţiunea, pasivitatea şi nereacţionarea promptă a OCT Ialoveni la încheierea cu privire la asigurarea acţiunii a executorului judecătoresc de la Oficiul de Executare Buiucani, i-a fost cauzat un prejudiciu moral inexplicabil.

Prin faptul că OCT nu a aplicat interdicţia imediat cum a primit notificarea de la executorul judecătoresc a avut efect încheierea contractului de donaţie prin care bunul în litigiu a trecut în proprietatea altei persoane, fiind imposibil de urmărit de către executor. Respectiv, această inacţiune a organului de stat, a avut drept consecinţă 4 ani de judecată, creîndu-i-se intimatului o incertitudine, o stare de dezamăgire, impresia că totul este pierdut şi că niciodată nu poţi avea încredere în organele de stat şi nu există o dreptate şi o justiţie echitabilă în societatea noastră.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Cebotari Alexandru Marian neîntemeiat şi care urmează a fi respins, iar recursul declarat de Cebotari Alexandru Tudor se consideră întemeiat şi care urmează a fi admis, casată decizia instanţei de apel şi menţinută hotărîrea primei instanţe, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi f) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs; să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.

Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 08 aprilie 2014. Cebotari Alexandru Tudor a depus cerere de recurs la 09 iunie 2014. Cebotari Alexandru Marian a depus cerere de recurs la 01 iulie 2014. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul sesizează că, instanţei de apel a expediat în adresa participanţilor la proces copia deciziei, însă fără a indica pe scrisoarea de însoţire data expedieri, precum şi fiind expediată prin corespondenţă simplă, în dosar, lipseşte dovada recepţiei actului judecătoresc.

În circumstanţele respective, recursurile se consideră depuse în termen şi Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie recurge la examinarea propriu-zisă a acestora. Din materialele dosarului se constată că la 14 aprilie 1993, a fost desfăcută căsătoria dintre Cebotari Natalia şi Cebotari Marian, în timpul căreia s-a născut copilul Alexandru Cebotari. Avînd în vedere că după divorţ, domiciliul copilului minor a fost stabilit cu mama acestuia, instanţa de judecată a stabilit încasarea din contul lui Cebotari Marian în beneficiul Nataliei Cebotari pensiei de întreţinere a copilului minor. La 28 noiembrie 2007, a fost încheiat un contract de donaţie între feciorul Cebotari Marian şi tatăl Cebotari Alexandru Fiodor în privinţa apartamentului nr. 7 situat în or.

Ialoveni, str. Petru Ştefănucă 34. La 22 ianuarie 2008, Cebotari Marian a decedat. Considerînd că respectivul contract urmează a fi declarat nul, deoarece în privinţa acestuia a fost aplicată interdicţie de înstrăinare de către Oficiul de Executare Ialoveni, Cebotari Natalia şi Cebotari Alexandru Marian s-au adresat cu acţiune în instanţa de judecată. Instanţele ierarhic inferioare au emis hotărîrile sus menţionate. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel atît Cebotari Alexandru Marian cît şi Cebotari Alexandru Todor au depus cerere de recurs. În conformitate cu prevederile art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

Astfel, analizînd argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Cebotari Alexandru Tudor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie îşi expune următoare poziţie. Potrivit prevederilor art. 217 alin. (1) Cod civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Potrivit art. 221 alin. (1) Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Colegiul reţine că Cebotari Alexandru Marian invocă precum că contractul de donaţie nr. 10378 din 28 noiembrie 2007, este un contract fictiv din considerentul că defunctul Cebotari Marian, avînd restanţe la plata pensiei de întreţinere, intenţionat l-a încheiat şi i-a donat tatălui său Cebotari Alexandru Tudor apartamentul nr. 7 din str. Petru Ştefănucă, 34 or.

Ialoveni, cu scopul de a se eschiva de la executarea obligaţiei sale şi nicidecum ca acest contract să producă efecte juridice. De asemenea, mai reţine Colegiul că reclamanţii invocă precum că la 06 septembrie 2007, de către Oficiul de executare Buiucani mun. Chişinău, a fost expediată, în adresa Î.S. „Cadastru”, filiala Ialoveni, precum şi la Inspectoratul Fiscal Ialoveni, Încheierea cu privire la asigurarea executării Titlului executoriu prin care s- a dispus încasarea de la Cebotari Marian a pensiei alimentare şi a restanţei în mărime de 25923,16 lei, în care se menţiona, la pct. 4, aplicarea interdicţiei pe bunurile debitorului. Potrivit prevederilor art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

În sensul celor expuse, instanţa de recurs constată că reclamanţii, în pofida, normei precitate, nu au prezentat probe incontestabile care să facă dovada existenţei, la momentul încheierii contractului de donaţie şi înregistrării în Registrul bunurilor imobile, a vreunei interdicţii aplicate asupra bunului imobil litigios, or, dimpotrivă, potrivit Certificatului eliberat de Agenţia relaţii funciare şi cadastru la 08 iulie 2009, la Capitolul III „Grevarea drepturilor patrimoniale”, nu sunt înscrieri (f.d. 55,56 Vol. I). Potrivit pct. 12 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie Cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează nulitatea actului juridic civil nr.1 din 07.07.2008, instanţele vor reţine că actul juridic se va recunoaşte ca fictiv, în temeiul art.221 Cod civil, numai în cazul în care ambele părţi nu au intenţia să-l execute.

În cazul executării actului juridic doar de către o parte, aceasta nu va putea invoca nulitatea actului juridic considerîndu-l fictiv, dar va putea solicita rezilierea pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale. În contextul celor relatate, Colegiul menţionează că, instanţa de apel eronat a declarat nul contractul de donaţie întemeindu-şi decizia pe afirmaţii lipsite de substrat factologic, or faptul că Cebotari Marian Alexandru a continuat să locuiască în bunul donat pînă la data decesului, nu presupune că bunul imobil nu a fost transmis şi astfel, nu a fost îndeplinită condiţia de valabilitate a contractului de donaţie.

La fel, sunt lipsite de o bază probatorie suficientă şi incontestabilă, şi argumentele invocate de instanţa de apel în susţinerea poziţiei sale potrivit căreia scopul contractului de donaţie a fost eschivarea debitorului de la executarea documentului executoriu privind încasarea pensiei pentru întreţinerea copilului minor, or din materialele dosarului nu poate fi stabilită legătura cauzală dintre încheierea contractului de donaţie şi presupusa eschivare a debitorului de la executarea documentului executoriu. De asemenea, instanţa de apel fără a se referi la vreo conjunctură de probe şi fapte efective, califică încheierea contractului de donaţie un act ce a avut drept scop obţinerea unor foloase patrimoniale, precum şi de a induce în eroare alte persoane, creînd aparenţa actului juridic în realitate.

În acest sens, nu pot constitui ca probe relevante întru admiterea acţiunii nici invocările privind asigurarea executării documentului executoriu, deoarece prin încheierile menţionate de asigurare a executării documentului executoriu (f. d. 20 – 21, v-1) de fapt nu s-aui pus careva interdicţii pe bunul imobil ulterior donat, dar s-a solicitat OCT şi IFS de a comunica despre careva bunuri ale debitorului, despre recepţionarea căror nu există dovezi. Cu referire la argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Cebotari Alexandru Marian, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie îşi expune următoare poziţie.

Reieşind din prevederile art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc.

În acest sens, Colegiul precizează că instanţele judecătoreşti, la determinarea mărimii compensaţiei pentru prejudiciul moral, trebuie neapărat să ia în consideraţie atît aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferinţelor psihice sau fizice părţii vătămate, cît şi datele obiective care certifică acest fapt, îndeosebi: - importanţa vitală a drepturilor personale nepatrimoniale şi a bunurilor (viaţa, sănătatea, libertatea, inviolabilitatea locuinţei, secretul personal şi familial, onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională etc.); - nivelul (gradul) suportării de către persoana vătămată a suferinţelor psihice sau fizice (lipsirea de libertate, pricinuirea vătămării corporale, decesul persoanelor apropiate (rudelor), pierderea sau limitarea capacităţii de muncă etc.); - felul vinovăţiei (intenţia, imprudenţa) persoanei care a cauzat prejudiciul, în cazul în care pentru repararea prejudiciului moral este necesară prezenţa ei.

Instanţele judecătoreşti, la determinarea mărimii prejudiciului moral în echivalent bănesc, sînt în drept să ia în consideraţie şi alte circumstanţe probatoare prin actele pricinii, în particular, situaţia familială şi materială a persoanei care poartă răspundere pentru cauzarea prejudiciului moral părţii vătămate. Complementar, obligaţia de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral (suferinţelor psihice sau fizice suportate) o exercită partea vătămată, de aceea în cererea despre compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie să indice de către cine, în ce circumstanţe şi în baza căror acţiuni (inacţiuni) i-au fost cauzate suferinţe morale (psihice) sau fizice, prin ce se manifestă acestea.

În acest sens, ţinînd cont de faptele constatate, expuse mai sus, Colegiul reţine că cererea lui Cebotari Alexandru Marian şi Cebotari Natalia privind încasarea de la pîrîţi în beneficiul reclamanţilor a prejudiciului moral, nu întruneşte cerinţele sus indicate, or, instanţa reiterează, că reclamaţii Cebotari Alexandru Marian şi Cebotari Natalia nu au probat în nici un fel că pîrîţii au avut faţă de reclamanţi un comportament care să genereze pentru ultimii, suferinţe psihice, condiţie pentru apariţia dreptului de a solicita recuperarea prejudiciului moral. În acest context, Colegiul consideră că recursul declarat de Cebotari Alexandru Marian este neîntemeiat. Mai mult ca atît, prejudiciul moral în speţa dată este argumentat de către recurent prin admiterea cerinţelor de bază, adică de anulare a contractului de donaţie, ca motiv constituind inacţiunile autorităţilor de aplicare a interdicţiilor.

La caz, cerinţele respective se resping, respectiv nu poate fi invocată cerinţa de despăgubire morală. Din considerentele expuse şi avînd în vedere faptul, că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, fiind emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, iar hotărîrea primei instanţe este legală, fiind aplicate corect normele de drept material, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Cebotari Alexandru Marian şi de a admite recursul declarat de Cebotari Alexandru Todor, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 al.

(1) lit. a) şi f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Cebotari Alexandru Marian. Se admite recursul declarat de Cebotari Alexandru Todor. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 aprilie 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 09 septembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Cebotari Alexandru Marian şi Cebotari Natalia împotriva lui Cebotari Alexandru Fiodor, intervenienţi accesorii Panainte Vera, Întreprinderii de Stat „Cadastru”, Inspectoratului Fiscal de Stat Ialoveni, notarului privat Diaconu Galina cu privire la declararea nulităţii contractului de donaţie, recunoaşterea calităţii de moştenitor legal asupra imobilului, încasarea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Oleg Sternioală