Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Respins
Dosarul nr.
2ra-1321/14
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
1 octombrie 2014
Părțile
Corjan Iosif împotriva SA Apă-Canal Chişinău şi a Larisei Colesnic.
Pe scurt
Răspunderea delictuală.

2ra-1321/14 — Încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral.

Dosarul nr. 2ra-1321/14 Prima instanţă: Judecătoria Rîşcani, mun. Chişinău Judecătorul: Elena Cobzac Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: Liudmila Popova Svetlana Caitaz Anatolie Doga Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecător: Vera Macinskaia Judecătorii: Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Maria Ghervas şi Oleg Sternioală, examinînd recursul declarat de Corjan Iosiv, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Corjan Iosif împotriva SA „Apă-Canal Chişinău” şi a Larisei Colesnic privind încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, prin care apelul declarat de avocatul Gîlcă Ilie în interesele lui Corjan Iosiv, a fost respins fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 14 martie 2013, ACONSTATAT: La 13 iulie 2010 reclamantul Corjan Iosif a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva SA „Apă-Canal Chişinău” şi a Larisei Colesnic privind încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în temeiul contractului de vînzare- cumpărare nr. 8/10-5-2652 din 01.05.1998 a devenit proprietarul apartamentului nr. 2 situat pe str. Izmail, nr. 58, mun. Chişinău. Prin hotărîrea din 17 octombrie 2007 emisă de Curtea de Apel Chişinău şi-a înregistrat dreptul de proprietate la OCT Chişinău, asupra anexei lit. ”B”, a încăperii lit. ”G” şi a garajului lit. ”V”, situate pe aceeaşi adresă. A precizat reclamantul că, începînd cu luna decembrie 2009 în subsolul casei, ce-i aparţine cu drept de proprietate, a început să se acumuleze apă.

Apa se acumulează din reţele de gestionare şi care aparţin SA „Apă-Canal Chişinău”, fapt confirmat prin procesele verbale nr. 567 şi 568 din 18 şi 19 mai 2010 întocmite de Centrul de Igienă şi Epidemiologie al ACSR. Potrivit procesului-verbal nr. 2 din 25.04.2010 întocmit de către comisia Primăriei mun. Chişinău s-a constatat că după pompare apa se acumulează din nou în subsolul casei. 1 Potrivit raportului de expertiză nr. 4571-06-10/T privind starea tehnică a construcţiilor apartamentului nr. 2 şi construcţiilor auxiliare din str. Ismail, 58 mun. Chişinău întocmit de Serviciul de Stat pentru Verificarea şi Expertizarea Proiectelor şi Construcţiilor, s-a constatat că în pereţii, tavanul şi podelele apartamentului au apărut fisuri, iar stratul de tencuială de la nivelul podelelor este umed şi pe alocuri distrus.

În beciul imobilului se acumulează apă şi în peretele garajului au apărut fisuri. Prin cerere depusă la 15 decembrie 2011 Corjan Iosif a concretizat cuantmul pretenţilor înaintate, solicitînd încasarea de la SA „Apă Canal Chişinău” prejudiciului material în sumă de 511503 lei şi suma de 50 000 lei – cu titlu de prejudiciu moral. La 07 noiembrie 2012 Corjan Iosif a depus o altă cerere de concretizare, formulînd pretenţii şi împotriva pîrîtei Colesnic Larisa. În motivarea cererii de concretizare reclamantul a indicat că, potrivit actului ÎMGFL nr. 9 din 02 iunie 2010, prezentat în şedinţa instanţei de către SA „Apă canal Chişinău” s-a stabilit că în apartamentul nr. 3 din str. Ismail, 56, a cărui proprietar este Colesnic Larisa a fost depistată o scurgere la branşamentul de apă rece.

În afară de această, în perioada în care casa de locuit a recamnatului a fot inundată, pîrîta Colesnic a efectuat lucrări de reconstrucţie a imobilului său, fapt ce se confirmă prin certificatul de urbanism nr.1027 din 28.08.10 şi procesul-verbal de recepţie finală nr.290 din 08.04.11. Imobilul ce aparţine cu drept de proprietate pîrîtei Colesnic Laria are perete comun cu imobilul ce aparţine cu drept de proprietate reclamantului Corjan Iosif. Solicită reclamantul încasarea în mod solidar din cotul pîrîţilor SA „Apă-Canal Chişinău” şi Colesnic Larisa a prejudiciului material în sumă de 511 503 lei şi suma de 50 000 lei – cu titlu de prejudiciu moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 14 martie 2013 acţiunea înaintată de Corjan Iosif împotriva SA „Apă-Canal Chişinău” şi a Larisei Colesnic privind încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral, a fost respinsă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013 apelul declarat de Corjan Iosif a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 14 martie 2013. Prin decizia Colegiului Civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 23 octombrie 2013 recursurile declarate de Corjan Iosif şi Colesnic Larisa au fost admise. A fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013, pricina fiind restituită pentru rejudecare în instanţa de apel – curtea de apel Chişinău, în alt complet de judecători. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013, apelul declarat de Corjan Iosif a fost respins, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 14 martie 2013. 2 Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 28 ianuarie 2014, Corjan Iosiv, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de fond. În motivarea recursului a indicat că, atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material şi încălcate normele de drept procedural. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 CPC, care statuează expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Copia motivată a deciziei instanţei de apel, a fost expediată în adresa părţilor la 09 decembrie 2013, iar recursul a fost declarat la 28 ianuarie 2014. Astfel, prin prisma art. 434 CPC, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de SA„Apă-Canal Chişinău” la cererea de recurs declarată de Corjan Iosiv a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 08 aprilie 2014. Referinţa înaintată de Colesnic Larisa la cererea de recurs declarată de Corjan Iosiv a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 09 aprilie 2014 Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Corjan Iosiv neîntemeiat şi care urmează a fi respins.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, la 13 iulie 2010 reclamantul Corjan Iosif a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva SA „Apă-Canal Chişinău” şi a Larisei Colesnic privind încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral. Pe parcursul judecării pricinii în prima instanţă, reclamantul şi-a concretizat pretenţiile. Prin urmare, reclamantul Corjan Iosiv solicită încasarea în mod solidar din cotul pîrîţilor SA„Apă-Canal Chişinău” şi Colesnic Larisa a prejudiciului material în sumă de 511 503 lei şi suma de 50 000 lei – cu titlu de prejudiciului moral.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie analizînd situaţia de fapt din prezenta speţă, în raport cu probele anexate la dosar, consideră oportun de a reitera prevederile art. 1398 Cod Civil, care statuiază expres că, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte licite 3 sau fără vinovăţie se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege. O altă persoană decît autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Prejudiciul nu se repară dacă a fost cauzat la rugămintea sau cu consimţămîntul persoanei vătămate şi dacă fapta autorului nu vine în contradicţie cu normele de etică şi morală. În sensul normei date, instanţa de recurs menţionează că, pentru apariţia răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Acest rol îl îndeplineşte temeiul răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale este componenţa delictului civil. Componenţa delictului civil constituie o totalitate de elemente esenţiale formulate de legiuitor ca necesare şi suficiente pentru angajarea răspunderii delictuale. Componenţa delictului civil include următoarele elemente (condiţii): prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia.

Acestea sunt condiţiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale. Lipsa unei condiţii, potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege când răspunderea delictuală se poate angaja şi în lipsa unor condiţii. Colegiul Curţii Supreme de Justiţie, consideră relevant de a reitera şi prevederile art. 1413 Cod Civil, care statuiază expres că, dacă prejudiciul s-a produs prin faptul că din construcţie a căzut ori a curs ceva, răspunde persoana care are construcţia în posesiune. Această regulă nu se aplică în cazul în care prejudiciul s-a produs prin forţă majoră ori din vina celui prejudiciat. Avînd la bază normele de drept material citate, instanţa de recurs menţionează că, este întemeiată poziţia primei instanţe, menţinută prin decizia instanţei de apel precum că, nu s-a dovedit cu certitudine că apa care se acumulează în beciul situat pe str. Izmail, 58, mun.

Chişinău, proprietatea privată a reclamantului - recursnt, s-a scurs din reţelele inginereşti ce aparţin SA „Apă-Canal Chişinău”. La fel nu s-a stabilit şi locul scurgerii. Or, potrivit raportului de expertiză nr.1692 din 02 august 2011 întocmit de Centrul Naţional de Expertize Judiciare, s-a stabilit că, sursa apariţiei apelor în subsolul este umeditatea excesivă a terenului, iar cauza înrăutăţirii stării tehnice a apartamentului constituie tasarea terenului din cauza umedităţii excesive. Distanţa amplasării imobilului de apeduct orăşenesc corespunde normelor în vigoare în domeniul construcţii. Mai mult decît atît, aceleaşi constatări se conţi şi în raportul de expertiză nr. 4571-06-10/T din 01 octombrie 2010 elaborat de Serviciului de Stat pentru Verificarea şi Expertizarea Proiectelor în Construcţii.

Totodată, prima instanţă corect a stabilit că, raportul de constatare-tehnico- ştiinţifică nr.787 din 30 noiembrie 2011 elaborat de Centrul Expertize Indepenente, acesta reflectă doar starea tehnică a apartamentului, iar cele invocate în raport privind legătura cauzală între inundarea subsolului şi pretinsă avariere a apeductului din anul 4 2009 în apropierea casei de locuit nr.58 din str. Ismail, nu corespund circumstanţelor de fapt. De menţionat că, ce ţine de rapoartele de încercări a mostrelor de apă din beciul ce aparţine reclamantului nr. 33 din 14 mai 2010 nr. 36 din 18 mai 2010, acestea la fel nu confirmă că apa acumulată s-a scurs din reţelele ce aparţin furnizorului. În concluzie instanţa de recurs menţionează că, este legală decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 14 martie 2013, din care motive urmează a fi menţinute. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Corjan Iosiv şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de Corjan Iosiv. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 noiembrie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 14 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Corjan Iosif împotriva SA „Apă-Canal Chişinău” şi a Larisei Colesnic privind încasarea prejudiciului material şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Vera Macinskaia Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Maria Ghervas Oleg Sternioală 5

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.