2ra-2764/14 — Privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani - A. Miron Dosarul nr. 2ra-2764/14 Instanţa de apel: CA Chişinău - M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut DECIZIE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă, Judecători: Vera Macinskaia, Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas, examinînd recursurile declarate de către SRL „Pacoplast-Service” şi Ministerul Finanţelor în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Pacoplast-Service” împotriva Ministerului Finanţelor privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, prin care a fost modificată hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 24 decembrie 2013 în partea încasării prejudiciului moral, cu dispunerea majorării cuantumului prejudiciului moral încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul SRL „Pacoplast-Service” de la 5.000 lei la 20.000 lei, CONSTATĂ : La 21 iunie 2012 SRL „Pacoplast-Service” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor privind repararea de către stat a 1 prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că la 12 decembrie 2007 Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a emis hotărîrea pe cauza civilă la acţiunea SRL „Pacoplast-Service” împotriva Consiliului şi Primăriei mun.

Chişinău privind anularea deciziei Direcţiei Generale Arhitectura, Urbanism şi Relaţii Funciare a Primăriei mun. Chişinău de respingerea cererii de privatizare a terenurilor aferente şi obligarea Consiliului mun. Chişinău de a transmite în proprietatea SRL „Pacoplast-Service” terenul aferent construcţiilor situate în mun. Chişinău, str. Meşterul Manole nr. 9. Prin hotărîrea sus-indicată a fost admisă integral acţiunea depusă de SRL „Pacoplast-Service”; anulată decizia Direcţiei Generale Arhitectura, Urbanism şi Relaţii Funciare a Primăriei mun. Chişinău privind respingerea cererii de privatizare a terenurilor aferente; a fost obligat Consiliul mun. Chişinău să transmită în proprietatea SRL „Pacoplast-Service” terenul aferent construcţiilor cu numerele cadastrale 010030809502, 010030810926, 010030809503, 010030809501, situate pe str. Meşterul Manole 9, mun.

Chişinău şi a obligat Primăria mun. Chişinău să încheie contract de vînzare-cumpărare a terenurilor aferente. Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2007 a fost menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2008. Hotărîrea a devenit irevocabila şi executorie la 02 aprilie 2008. Conform art. 32 alin. (2) al Legii nr.793 din 18 mai 2000 hotărîrea urma să fie executată pînă la 02 mai 2008. În fapt decizia Consiliului mun. Chişinău cu privire la privatizarea terenului aferent obiectivului, ce aparţine SRL „Pacoplast-Service” nr. 3/13-20, a fost emisă abia la 23 martie 2010, iar contractul de vînzare-cumpărare a terenului aferent a fost semnat la 21 martie 2012. În acest context, reclamantul consideră că autorităţile publice locale au tergiversat executarea hotărîrii judecătoreşti, prin ce i s-au cauzat prejudicii atît de ordin material cît şi de ordin moral.

Reclamantul indică că prin neexecutarea în termen a hotărîrii judecătoreşti de către Consiliul mun. Chişinău i s-a cauzat un prejudiciu material sub forma creşterii preţului normativ de vînzare a terenului. Potrivit borderoului de calcul a preţului de vînzare-cumpărare a terenului aferent din 21 iunie 2010, anexă a contractului de vînzare-cumpărare a terenului aferent cu numărul cadastral 0100308095, preţul terenului în sumă de 80.400 lei a fost calculat reieşind din prevederile Hotărîrii Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la vînzarea-cumpărarea terenurilor aferente nr. 1428 din 16 decembrie 2008, adică reieşind din legislaţia în vigoare la data semnării contractului de vînzare-cumpărare a terenului.

Însă, dacă decizia instanţei de recurs ar fi fost executată în termenul prevăzut de lege, adică pînă la 02 mai 2008, atunci metodologia de calcul urma a fi stabilită reieşind din prevederile pct. 15 a Hotărîrii 2 nr. 562 din 23 octombrie 1996 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la vînzarea - cumpărarea terenurilor aferente obiectelor privatizate sau care se privatizează şi întreprinderilor private. Potrivit metodologiei de calcul a preţurilor stabilite prin Regulamentul sus- menţionat, preţul de vînzare a terenului aferent construcţiilor situate pe str. Meşterul Manole, nr. 9 din mun. Chişinău ar fi constituit suma de 56.224 lei, difirenţa de preţ fiind 24.176 lei.

SRL „Pacoplast-Service” a intenţionat încheierea contractului de vînzare-cumpărare conform prevederilor legislaţiei în vigoare la momentul cînd a solicitat privatizarea şi a obţinut dreptul la aceasta în temeiul deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2008 (pîna la 02 mai 2008). După semnarea contractului de vînzare-cumpărare şi prezentarea lui la Primăria mun. Chişinău pentru înregistrarea în Registrul cadastral al deţinătorilor de terenuri, Primăria mun. Chişinău a refuzat înregistrarea contractului. Respectiv a fost nevoit să achite Primăriei mun. Chişinău suma de 2.175,92 lei cu titlu de impozit privat. Din momentul încălcării dreptului la executarea hotărîrii judecătoreşti într-un termen rezonabil (în termen de 30 de zile) şi pînă la adresarea în instanţa de judecată, reclamantul a achitat plata pentru arenda terenului aferent construcţiilor, situate în mun.

Chişinău, pe str. Meşterul Manole nr. 9: pentru 9 luni ale anului 2008 – 711 lei, pentru anul 2009 – 948 lei, pentru anul 2010 – 1.190 lei, pentru anul 2011 – 2.920 lei, pentru anul 2012 – 2.175,92 lei, în total suma de 7.944,92 lei. Astfel, reclamantul solicită încasarea din bugetul de stat în beneficiul său a diferenţei de preţ în sumă de 24.176 lei, achitată pentru cumpărarea terenului; suma impozitului privat în valoare de 2.175,92 lei; a plăţilor pentru arendă achitate către Primăria mun. Chişinău în sumă de 7.944,92 lei; repararea prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial. S-a constatat încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2007 privind obligarea Consiliului municipal Chişinău de a transmite SRL „Pacoplast-Service” terenul aferent imobilelor, amplasat pe str. Meşterul Manole, 9 mun.

Chişinău şi de a încheia contractul de vînzare-cumpărare a terenului aferent. S-a dispus încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul reclamantului prejudiciul material în sumă de 34.538,52 lei şi cu titlu de prejudiciu moral suma de 5.000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 cererea de apel declarată de Ministerul Finanţelor a fost respinsă, iar cererea de apel declarată de SRL „Pacoplast-Service” – admisă. Hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 decembrie 2013 a fost modificată în partea încasării prejudiciului moral cu dispunerea majorării cuantumului prejudiciului moral încasat din bugetul de stat 3 prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul SRL „Pacoplast-Service” de la 5.000 lei la 20.000 lei.

La 15 iulie 2014 SRL „Pacoplast-Service” a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, prin care a solicitat modificarea acesteia în sensul majorării prejudiciului moral încasat de la 20.000 lei la 50.000 lei. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că prejudiciul moral în sumă de 20.000 lei, încasat de instanţa de apel, nu reprezintă o satisfacţie echitabilă suferinţelor aduse. Mai mult ca atît, conform practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru neexecutarea hotărîrii judecătoreşti irevocabile se dispune încasarea prejudiciului moral în valoare de 600 euro pentru primul an şi cîte 300 euro pentru fiecare 6 luni ulterioare. La 24 iulie 2014 şi Ministerul Finanţelor a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora cu pronunţarea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii.

În motivarea cererii sale de recurs Ministerul Finanţelor a invocat că instanţele ierarhic inferioare în mod neîntemeiat au admis acţiunea, întrucît neexecutarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti nu poate fi imputată statului. În urma somaţiei repetate a executorului judecătoresc nr. R003-586/11 hotărîrea instanţei de judecată a fost executată prin decizia Consiliului mun. Chişinău nr. 3/12-20 din 23 martie 2010, iar SRL „Pacoplast-Service” nu a confirmat necesitatea confirmării executării silite a hotărîrilor judecătoreşti. Astfel, recurentul consideră că executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile necesare întru executarea hotărîrii judecătoreşti, iar cerinţele invocate de către reclamant sînt lipsite de temei.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 14 mai 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 19 iunie 2014 (f.d. 37, vol. II), iar cererile de recurs au fost depuse la 15 iulie 2014 şi respectiv 24 iulie 2014, motiv pentru care cererile de recurs se consideră a fi depuse în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat de către SRL „Pacoplast-Service” urmează a fi respins, iar cel declarat de Ministerul Finanţelor – admis.

Conform prevederilor art. 445 alin. (1) lit. e) CPC instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21.04.2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a 4 hotărîrii judecătoreşti, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Potrivit art. 2 alin. (6) din Legea menţionată, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Aliniatul (2) al aceluiaşi articol stipulează că repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei, care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Ca urmare, din contextul normelor citate rezultă că orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, dacă se constată o atare încălcare. Materialele cauzei atestă că la 12 decembrie 2007 Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău a emis hotărîrea pe cauza civilă la acţiunea SRL „Pacoplast-Service” împotriva Consiliului şi Primăriei mun.

Chişinău privind anularea deciziei Direcţiei Generale Arhitectura, Urbanism şi Relaţii Funciare a Primăriei mun. Chişinău de respingerea cererii de privatizare a terenurilor aferente şi obligarea Consiliului mun. Chişinău de a transmite în proprietatea SRL „Pacoplast-Service” terenul aferent construcţiilor, situate în mun. Chişinău, str. Meşterul Manole nr. 9. Prin hotărîrea sus-indicată a fost admisă integral acţiunea depusă de SRL „Pacoplast-Service”; anulată decizia Direcţiei Generale Arhitectura, Urbanism şi Relaţii Funciare a Primăriei mun. Chişinău privind respingerea cererii de privatizare a terenurilor aferente; a fost obligat Consiliul mun. Chişinău să transmită în proprietatea SRL „Pacoplast-Service” terenul aferent construcţiilor, cu numerele cadastrale 010030809502, 010030810926, 010030809503, 010030809501, situate pe str. Meşterul Manole 9, mun.

Chişinău şi a obligat Primăria mun. Chişinău să încheie contract de vânzare-cumpărare a terenurilor aferente. Hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2007 a fost menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2008. 5 Decizia Consiliului mun. Chişinău cu privire la privatizarea terenului aferent obiectivului privat al SRL „Pacoplast-Service” nr. 3/13-20, a fost emisă abia la 23 martie 2010, iar contractul de vînzare-cumpărare a terenului aferent a fost semnat la data de 21 martie 2012. În temeiul Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încît acesta să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor. Instanţa de recurs recunoaşte încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti. Ţinînd cont de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, de conduita autorităţilor relevante, de durata neexecutării hotărîrii judecătoreşti, precum şi de prevederile art. 1423 Cod civil, care statuează că mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină de către instanţa de judecată.

Colegiul constată că cuantumul prejudiciului moral pretins de către SRL „Pacoplast-Service” în sumă de 50.000 lei, cît şi cel încasat de instanţa de apel în mărime de 20.000 lei este excesiv în raport cu criteriile stabilite la caz şi principiul general al echităţii, motiv care impune menţinerea hotărîrii instanţei de fond în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 5.000 lei. Instanţa de fond just a concluzionat vizavi de temeinicia cerinţei de reparare a prejudiciului material. Or, prin tergiversarea executării hotărîrii judecătoreşti de către Consiliului mun. Chişinău, SRL „Pacoplast-Service” i s-a cauzat prejudiciul sub forma creşterii preţului normativ de vînzare a terenului.

Conform borderoului de calcul a preţului de vînzare-cumpărare a terenului aferent din 21 iunie 2010, anexă a contractului de vînzare-cumpărare a terenului aferent cu numărul cadastral 0100308095, preţul terenului a fost calculat reieşind din prevederile Hotărîrii Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la vînzarea-cumpărarea terenurilor aferente nr. 1428 din 16.12.2008. Astfel, la data invocată de către recurentul-reclamant, la care urma a fi executată hotărîrea judecătorească, acesta era îndreptăţită la următorul calcul al preţului normativ de vînzare-cumpărare a terenului aferent: 0,0612 x 65 x 13897,44 x 1,1= 56.224 lei, potrivit formulei de calcul prezentate de către Primăriei mun.

Chişinău. SRL „Pacoplast-Service”, în calitate cumpărător a achitat Primăriei mun. Chişinău pentru cumpărarea terenului suma de 80.400 lei. Totodată în legătură cu neexecutarea în termen a hotărîrii, recurentul a suportat cheltuieli suplimentare privind achitarea impozitului privat şi a plăţilor pentru arenda terenului. În acest sens, instanţa de recurs reţine drept justificată concluzia instanţei de fond referitor la încasarea diferenţei de preţ achitată la cumpărarea terenului cît şi a cheltuielilor suplimentare. 6 Drept urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SRL „Pacoplast-Service” şi de a admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor, de a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 şi de a menţine hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 24 decembrie 2013. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se respinge recursul declarat de către SRL „Pacoplast-Service”. Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 şi se menţine hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Pacoplast-Service” împotriva Ministerului Finanţelor privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas 7