2ra-2688/14 — Cu privire la repararea prejudiciului material

Dosarul nr.2ra-2688/14 prima instanţă: S. Balaban instanţa de apel: L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de societatea cu răspundere limitată „Balpav” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „Balpav” împotriva lui Pşenicinîi Veaceslav privind încasarea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Balpav”, constată La 19 decembrie 2011, societatea cu răspundere limitată „Balpav” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pşenicinîi Veaceslav privind încasarea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 22 septembrie 2009, Pşenicinîi Veaceslav a fost angajat la societatea cu răspundere limitată „Balpav” în calitate de şofer pe rute internaţionale, în baza contractului individual de muncă nr. 22/09 şi contractul de răspundere materială. La 22 decembrie 2009, Pşenicnîi Veaceslav a preluat comanda nr. 128/E şi urma să efectueze cursa Moldova – Russia - Sankt Petersburg, pentru transportarea cu autocamionul numărul de înmatriculare CJW 280/C AR 370 a covoarelor din Zona Liberă Ungheni. Susţine că pîrîtul urma să transporteze mărfurile pînă la 31 decembrie 2009, la postul vamal Tudora. Consideră că defecţiunile tehnice la automobil nu au fost o piedică de a transporta mărfurile la destinaţie.

Totodată din cauza nerespectării obligaţiunilor, la 29 ianuarie 2010, agentul constatator al Biroului Vamal Bender a întocmit un proces-verbal cu privire la comiterea contravenţiei prevăzute de art. 287 alin. (5) Cod contravenţional, iar prin decizia şefului Biroului din aceiaşi zi, pîrîtul a fost sancţionat cu amendă în sumă de 1000 lei. Iar, în privinţa societăţii, Biroul Vamal Bender, a aplicat sancţiunea în sumă de 29 573,2 lei, pentru nerespectarea procedurii de tranzit. Consideră societatea cu răspundere limitată „Balpav” că amenda enunţată este rezultatul nerespectării lui Pşenicinîi Veaceslav a procedurii de tranzit. Solicită societatea cu răspundere limitată „Balpav” încasarea în ordine de regres din contul lui Pşenicinîi Veaceslav în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 29 573,21 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 iunie 2012, cererea de chemare în judecată a fost respinsă. A fost încasată din contul societăţii cu răspundere limitată „Balpav” în beneficiul lui Pşenicinîi Veaceslav cheltuieli de judecată în mărime de 4 000 lei (f.d.66-71). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013, cererea de apel declarată de către societatea cu răspundere limitată „Balpav” a fost respinsă şi menţinută hotărîrea primei instanţe (f.d.95-99). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 ianuarie 2014, a fost admis recursul, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013 şi pricina a fost remisă la rejudecare în instanţa de apel (f.d.

112-115). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2014 a fost respins apelul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Balpav” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 18 iunie 2012. La 07 iulie 2014, societatea cu răspundere limitată „Balpav” a declarat recurs, împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea actelor contestate cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral acţiunea. În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 15 mai 2014, Curtea de Apel Chişinău a expediat în adresa participanţilor la proces copia deciziei motivate (f.d.

134). Luînd în consideraţie cele invocate, prin prisma normei citate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, deoarece la materialele pricinii nu sunt date cînd recurentul, a recepţionat copia deciziei. În motivarea recursului societatea cu răspundere limitată „Balpav” a invocat că instanţele inferioare au examinat pricina superficial, iar probele administrate la materialele pricinii le-a fost dată o apreciere arbitrară. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 31 iulie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Pşenicnîi Veaceslav cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, societatea cu răspundere limitată „Balpav”, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Balpav”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către societatea cu răspundere limitată „Balpav” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru