2ra-1403/14 — Repararea prejudiciului material

dosarul nr. 2ra-1403/14 prima instanţă: V. Lazari instanţa de apel: L. Popova, S. Caitaz, A Doga DECIZIE 14 mai 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Ion Corolevschi, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Boşcăneanu Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Trans-Ager” societate cu răspundere limitată împotriva lui Boşcăneanu Nicolae cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Boşcăneanu Nicolae şi menţinută hotărârea Judecătoriei Străşeni din 18 iunie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 21 martie 2013, societatea comercială ”Trans-Ager” societate cu răspundere limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Boşcăneanu Nicolae cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că pîrîtul a fost angajat în calitate de şofer în cadrul întreprinderii SC „Trans-Ager” SRL, în baza ordinului de angajare nr. 88 din 18.07.2011. Menţionează reclamantul că pîrîtul, efectuînd transportarea încărcăturii cu autocamionul SC „Trans-Ager” SRL pe ruta Moldova – Rusia, la 10 august 2012, a comis un accident rutier, în urma căruia a fost deteriorat autocamionul. Ca rezultat, la 17 octombrie 2012, Boşcăneanu Nicolae a întocmit o recipisă prin care a recunoscut faptul că a adus un prejudiciu întreprinderii şi urmează să achite suma de 2 000 euro în timp de 6 luni, cu titlu de despăgubire pentru deteriorarea autocamionului. Precizează reclamantul că potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 307 din 26 februarie 2013, prejudiciul cauzat în urma deteriorării autocamionului în accidentul rutier a fost evaluat în sumă de 8 150 euro.

Potrivit contractului de răspundere materială individuală deplină din 18 iulie 2011, Boşcăneanu Nicolae poartă răspundere deplină pentru prejudiciul adus reclamantului, însă reclamantul solicită să fie încasat de la Boşcăneanu Nicolae doar suma de 5 000 euro. Prin ordinul nr. 174 din 15 octombrie 2012, în baza cererii lui Boşcăneanu Nicolae, a fost desfăcut contractul individual de muncă cu acesta. În afară de aceasta, ca rezultat al efectuării calculului consumului de combustibil s-a depistat că pîrîtul a indicat un supraconsum de 1334 litri de motorină, astfel cauzînd întreprinderii un prejudiciu în mărime de 15 634 lei. Conform recipisei din 17 octombrie 2013, pîrîtul a recunoscut că a avut un supraconsum de motorină în valoarea indicată supra şi s-a obligat să achite prejudiciul cauzat în rezultatul supraconsumului în termen de 6 luni.

Susţine reclamantul că, întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, la 26 decembrie 2012 şi 05 martie 2013, în adresa pîrîtului, a fost expediată reclamaţia cu privire la achitarea datoriilor, însă care au rămas fără răspuns. Solicită SC „Trans-Ager” SRL, încasarea de la Boşcăneanu Nicolae în beneficiul SC „Trans-Ager” SRL a datoriei în mărime de 5 000 euro şi 15 634 lei, cheltuielile pentru taxa de stat de 2 860,54 lei şi 4 000 lei cheltuieli pentru asistenţa juridică. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 18 iunie 2013, pretenţiile reclamantului au fost admise integral. Astfel, a fost încasat de la Boşcăneanu Nicolae în beneficiul SC „Trans- Ager” SRL prejudiciul material cauzat de către salariat angajatorului în sumă de 5000 Euro sau echivalentul la data executării hotărîrii şi 15634 lei, precum şi s-a încasat de la Boşcăneanu Nicolae în beneficiul SC „Trans-Ager” SRL cheltuieli legate de judecată în sumă de 7036, 34 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013, apelul declarat de Boşcăneanu Nicolae a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 14 februarie 2014, Boşcăneanu Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de SC „Trans-Ager” SRL să fie respinsă. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, fiind încălcate normele de drept material. În special, indică recurentul că instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi au aplicat legea care nu trebuia să fie aplicată.

În acest sens, precizează recurentul că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 372 Cod de procedură civilă şi a admis noi probe prezentate de către apelantul SC „Trans-Ager” SRL. În altă ordine de idei, precizează recurentul că intimatul a tăinuit, la examinarea fondului, informaţia despre faptul că camionul accidentat a avut asigurare CASCO şi a fost despăgubit. Ulterior însă, după depunerea cererii de apel, a fost constatat acest fapt de către instanţa de apel.

Prin urmare, dacă se constată că printr-un acord cu privire la cuantumul despăgubirii de asigurare părţile au convenit de comun acord asupra sumei integrale a despăgubirii de asigurare pentru pagubele suportate în urma survenirii cazului asigurat şi dacă ulterior o parte a formulat o acţiune în instanţa de judecată cu privire la pretenţii ce decurg din pagubele care erau cunoscute la data realizării acordului, acordul nefiind anulat, atunci instanţa de judecată, în temeiul art.1333 Cod civil, art.22 alin.(l) din Legea nr.414-XVI, va trebui să respingă acţiunea. De asemenea, menţionează recurentul că din materialele administrate la dosar rezultă cu certitudine că între SC „Trans-Ager” SRL şi Nicolae Boşcăneanu, au fost constituite raporturi de muncă, care erau valabile la data cauzării pretinsului prejudiciu.

Prevederile Codului muncii privind recuperarea prejudiciului, cauzat angajatorului, se aplică în toate litigiile apărute la întreprinderi, instituţii, organizaţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare. Astfel, susţine recurentul că în cazul judecat, sînt prezente elementele răspunderii materiale ale salariatului faţă de angajator, dar nu a răspunderii delictuale civile (art. 14, 1398 CC) şi/sau, cu atît mai mult, a răspunderii conform prevederilor art. 1410 CC. În acest sens, menţionează recurentul că potrivit art. 341 Codul muncii, mărimea prejudiciului material cauzat angajatorului se determină conform pierderilor reale, calculate în baza datelor de evidenţă contabilă.

În cazul sustragerii, pierderii, distrugerii sau deteriorării bunurilor angajatorului atribuite la mijloacele fixe, mărimea prejudiciului material se calculează pornindu-se de la costul de inventar (preţul de cost) al valorilor materiale, minus uzura, conform normelor stabilite.

Mai susţine recurentul că instanţele de judecată ierarhic inferioare nu au aplicat prevederile art. 339 Codul muncii, potrivit căruia, pentru răspunderea materială deplină, salariatul trebuie să exercite o funcţie sau să efectueze lucrări nemijlocit de păstrarea, prelucrarea, vînzarea (livrarea), transportarea sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce i-au fost transmise (art.339 CM), precum au ignorat şi prevederile Hotărîrii Guvernului nr. 449 din 29.04.2004, care prevăd exhaustiv funcţiile şi lucrările executate de către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise, fiind imposibilă interpretarea acestora prin extindere.

Complementar celor enumerate supra, instanţa de apel nu s-a expus asupra tuturor circumstanţelor invocate de apelant şi nu a întemeiat motivele în legătură cu care argumentele apelantului din cererea de apel au fost recunoscute ca neîntemeiate. La 16 aprilie 2014, SC „Trans-Ager” SRL a depus referinţă la cererea de recurs înaintată de către Nicolae Boşcăneanu, solicitînd respingerea recursului şi menţinerea hotărîrilor pronunţate de instanţele ierarhic inferioare. Susţine intimatul că hotărârea Judecătoriei Străşeni din 18.06.2013 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 19.12.2013 privind menţinerea hotărârii date în prima instanţă, sunt legale şi întemeiate, iar recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), alin. (2) şi (4) CPC.

În acest sens, precizează intimatul că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Simpla nemulţumire a părţilor cu soluţia adoptată de instanţele inferioare nu poate constitui motiv de recurs, dacă nu este invocat vreunul din temeiurile de recurs expres prevăzute de lege. Se susţine că instanţa de recurs poate casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sub pretextul neaplicării legii care trebuia să fie aplicată, doar în cazul în care actul normativ aplicabil în litigiul dedus judecăţii nu şi-a găsit aplicarea în cadrul hotărîrii, fără ca instanţa să aplice o altă lege în locul celei incidente.

În cazul în care soluţia este corectă în fond, cu toate că instanţa nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, hotărîrea va fi menţinută de instanţa de recurs, cu relevarea normei juridice aplicabile. Totodată, recursul urmează a fi respins şi prin prisma faptului că pe tot textul recursului Recurentul (Pârâtul) Boşcăneanu Nicolae insistă asupra unor circumstanţe de fapt care au fost dezbătute în instanţa de fond şi în apel, instanţe care au determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii. Nu este de acord intimatul nici cu argumentele recurentului precum că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 372 CPC, reiterînd că Boşcăneanu Nicolae însuşi a solicitat aceste informaţii.

Mai susţine intimatul că recurentul nu a indicat care lege instanţele ierarhic inferioare nu au aplicat-o. Într-o altă ordine de idei, precizează intimatul că Boşcăneanu Nicolae niciodată nu a contestat actele unilaterale (recipisele) scrise şi semnate de el personal, prin care şi-a asumat obligaţia de achitarea a prejudiciilor adus angajatorului. De asemenea, cu referire la despăgubirea CASCO, informează SC „Trans- Ager” SRL că recurentul prezintă instanţei de judecată o informaţie denaturată şi incompletă, astfel că este evident faptul că intimatul nu solicită suma totală a despăgubirii ci doar diferenţa neacoperită a prejudiciului. Recurentul, care se face vinovat de producerea accidentului rutier, este obligat să restituie paguba neacoperită.

De altfel, din argumentarea recurentului acesta consideră că prejudiciul neacoperit urmează să fie suportat de intimatul angajator şi nici de cum de el. În context, precizează intimatul că în temeiul art. 337 alin. (1) Codul muncii, Boşcăneanu Nicolae urmează să repare integral prejudiciul material cauzat. Complementar celor enumerate supra, menţionează intimatul că nici în ordine de apel nici în ordine de recurs Boşcăneanu Nicolae nu menţionează nimic despre cea dea două recipisă, ceea ce presupune că ultimul nu are obiecţii la acest capăt de cerere al SC „Trans-Ager” SRL şi nefondat solicită casarea în întregime a hotărîrilor adoptate ale instanţei de fond şi de apel.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Boşcăneanu Nicolae întemeiat şi care urmează a fi admis, cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea încasării sumei de 5000 euro cu titlu de prejudiciu material şi pronunţarea în partea dată a unei noi hotărîri de respingere a pretenţiei menţionate, cu menţinerea în rest a hotărîrilor contestate, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

Potrivit prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Examinînd înscrisurile anexate la dosar, Colegiul reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 19 decembrie 2013 şi expediată către părţi la 23 decembrie 2013. Totodată, reţine Colegiul că recursul împotriva deciziei instanţei de apel a fost depus la 14 februarie 2014 şi respectiv, se consideră depus în termen. Din considerentul menţionat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie recurge la examinarea propriu- zisă a cererii de recurs.

Astfel, după cum rezultă din materialele cauzei, Boşcăneanu Nicolae prin ordinul nr. 88 din 18 iulie 2011, a fost angajat în funcţia de şofer al SC „Trans- Ager” SRL, începînd cu data de 25 iulie 2011, a fost încheiat contract individual de muncă nr. 0194/11 din 18 iulie 2011 şi contract cu privire la răspunderea materială individuală deplină. Fiind angajat al SC „Trans-Ager” SRL şi efectuînd transportarea încărcăturii cu autocamionul SC „Trans-Ager” SRL pe ruta Moldova – Rusia, la 10 august 2012, recurentul a comis un accident rutier, în urma căruia a fost deteriorat autocamionul.

La cererea lui Boşcăneanu Nicolae, la data de 15 octombrie 2012, a fost desfăcut contractul individual de muncă cu Boşcăneanu Nicolae începînd cu data de 15 octombrie 2012. La 17 octombrie 2012, Boşcăneanu Nicolae a întocmit două recipise prin care s-a obligat să achite, timp de 6 luni, pentru deteriorarea autocamionului suma de 2 000 euro şi pentru supraconsumul de 1334 litri de motorină suma de 15 634 lei. Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 307 din 26.02.2013, prejudiciul cauzat în urma deteriorării autocamionului în accidentul rutier a fost evaluat în sumă de 8 150 euro. Conform acordului privind stabilirea despăgubirilor de asigurare din 28 septembrie 2012 şi bonurilor de plată s-a stabilit că în baza contractului CASCO, SAR „Moldcargo” SA a achitat despăgubiri de asigurare SC „Trans-Ager” SRL în sumă totală de 90946,87 lei.

SC „Trans-Ager” SRL a expediat reclamaţii lui Boşcăneanu Nicolae, iar din motiv că recurentul (pîrîtul) nu a reacţionat la reclamaţiile intimatului (reclamant) din 26.12.2012 şi 05.03.2013, ultimul s-a adresat cu acţiune în instanţa de judecată solicitînd încasarea de la Boşcăneanu Nicolae a datoriei în mărime de 5000 euro şi 15 634 lei. Instanţele de judecată ierarhic inferioare au emis hotărîrile sus menţionate de admitere a acţiunii. Analizînd materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Boşcăneanu Nicolae, de a casa hotărîrile instanţelor de judecată în partea încasării prejudiciului material în sumă de 5000 euro, cu emiterea în partea dată a unei hotărîri noi de respingere a pretenţiei.

Instanţa de recurs consideră eronate concluziile instanţelor de judecată inferioare privind admiterea integrală a acţiunii axîndu-se pe contractul cu privire la răspunderea materială individuală deplină încheiat între părţi la 18 iulie 2011, în baza contractului individual de muncă nr. 0194/11. Colegiul remarcă că o condiţie obligatorie de valabilitate a contractului cu privire la răspunderea materială deplină este exercitarea de către salariat a unei funcţii sau executarea lucrărilor legate nemijlocit de păstrarea, prelucrarea, vînzarea, transportarea sau folosirea în procesul muncii a valorilor ce i-au fost transmise. Nomenclatorul, aprobat prin Hotărîrii de Guvern nr. 449 din 29.04.2004, prevede exhaustiv funcţiile şi lucrările executate de către salariaţii cu care angajatorul poate încheia contracte scrise cu privire la răspunderea individuală deplină pentru neasigurarea integrităţii valorilor transmise, fiind imposibilă interpretarea acestora prin extindere.

Or, la caz, reieşind din specificul funcţiei deţinute de recurent şi prin prisma Hotărîrii de Guvern nr. 449 din 29.04.2004, contractul cu privire la răspunderea materială individuală deplină încheiat între Boşcăneanu Nicolae şi SC „Trans- Ager” SRL este lovit de nulitate. Articolul 338 Codul muncii, prevede expres cazurile în care salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului.

Astfel, în cazul din speţă ar fi aplicabil art. 338 alin. (1) lit.c) Codul muncii, care prevede că salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului în cazurile cînd prejudiciul a fost cauzat în urma acţiunilor sale culpabile intenţionate, stabilite prin hotărîre judecătorească, însă reieşind din faptul că acţiunile culpabile ale recurentului nu au fost stabilite prin hotărîre judecătorească şi intenţia acestuia tot nu a fost demonstrată, instanţa de recurs ajunge la concluzia că pretenţia intimatului privind repararea prejudiciului material în sumă de 5000 euro, este vădit neîntemeiată, iar recipisa eliberată de către recurent cu privire la prejudiciul de 2000 euro, tot nu poate fi luată în consideraţie, dat fiind faptul că contravine legii.

Cu atît mai mult Colegiul remarcă că, reieşind din acordul privind stabilirea despăgubirilor de asigurare din 28 septembrie 2012 şi bonurile de plată, în baza contractului CASCO, SAR „Moldcargo” SA a achitat despăgubiri de asigurare SC „Trans-Ager” SRL în sumă totală de 90946,87 lei, iar în acord (f.d. 80) intimatul declară că suma menţionată acoperă integral prejudiciul cauzat în legătură cu deteriorarea autocamionului MAN 19.430 cu n.î. CHF 518. Prin urmare, un careva prejudiciu nu mai exista la momentul înaintării reclamaţiilor faţă de recurent, iar referitor la faptul că suma de 2000 euro, este costul transportării autocamionului, aceasta este nejustificată şi lipsită atît de suport legal cît şi probator, care nu pot fi imputate recurentului.

Instanţa de recurs notează că la materialele cauzei este anexat ordinul SC „Trans-Ager” SRL din 01 iunie 2012, cu privire la aplicarea sancţiunii financiare faţă de Boşcăneanu Nicolae, potrivit căruia s-a depistat lipsa de motorină în sumă de 20509,50 lei, ordin cu care Boşcăneanu Nicolae a făcut cunoştinţă. Prin recipisa din 17 octombrie 2012, Boşcăneanu Nicolae s-a obligat să restituie pagubele materiale companiei SC „Trans-Ager” SRL pentru supraconsum de combustibil în sumă de 15 634 lei, în termen de 6 luni din data semnării. Potrivit art. 338 alin. (1) lit. b) Codul muncii salariatul poartă răspundere materială în mărimea deplină a prejudiciului material cauzat din vina lui angajatorului în cazurile cînd salariatul a primit bunurile şi alte valori spre decontare în baza unei procuri unice sau în baza altor documente unice.

Specificul activităţii în calitate de şofer pe rute internaţionale, după care s-a depistat supraconsumul de carburanţi, denotă cu certitudine faptul că recurentul a primit pentru aceasta mijloace financiare sau alte documente unice pentru alimentarea automobilului cu combustibil, de aceea supraconsumul de combustibil, în temeiul art. 338 alin. (1) lit. b) Codul muncii, cade sub incidenţa prevederilor de răspundere material deplină. În temeiul art. 343 alin. (1), (2) Codul muncii salariatul vinovat de cauzare angajatorului a unui prejudiciu material îl poate repara benevol, integral sau parţial. Se permite repararea prejudiciului material cu achitarea în rate dacă salariatul şi angajatorul au ajuns la un acord în acest sens.

În acest caz, salariatul prezintă angajatorului un angajament scris privind repararea benevolă a prejudiciului, cu indicarea termenelor concrete de achitare. Dacă salariatul care şi-a asumat acest angajament a încetat raporturile de muncă cu angajatorul, datoria neachitată se restituie în modul stabilit de legislaţia în vigoare. În sensul declarat recurentul a fost de acord de a recupera prejudicial cauzat ca rezultat al supraconsumului de combustibil prin recipisa dată angajatorului de recuperare a prejudiciului în rate şi această recipisă nu este în contradicţie cu prevederile legale.

Reieşind din cele menţionate Colegiul ajunge la concluzia că recurentul prin recipisa menţionată a recunoscut suma prejudiciului cauzat intimatului în sumă de 15 634 lei, prin supraconsum de combustibil, din care considerente ajunge la concluzia că pretenţia SC „Trans-Ager” SRL privind încasarea sumei de 15 634 lei, este legală şi întemeiată, din care considerente instanţele de judecată corect a admis pretenţia privind încasarea sumei de 15 634 lei. În conformitate cu art. 94 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pîrîtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

Potrivit art. 96 alin. (1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Cu referire la normele de drept citate şi luînd în consideraţie faptul că acţiunea este admisă parţial instanţa de recurs ajunge la concluzia de a încasa şi cheltuielile de judecată şi de asistenţă juridică proporţional admiterii acţiunii, din care considerente este necesar de a micşora suma cheltuielilor pentru asistenţă juridică încasată de către prima instanţă, de la 4000lei pînă la 2000 lei, a taxei de stat de la 2860, 54 lei pînă la 270 lei şi a altor cheltuieli de la 175, 80 lei pînă la 30 lei, în total prin încasarea din contul pîrîtului a sumei de 2300 lei, care în viziunea instanţei de recurs sunt reale, necesare şi rezonabile.

Avînd în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Boşcăneanu Nicolae, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea încasării prejudiciului material în sumă de 5000 euro, cu pronunţarea în partea casată a unei hotărîri noi de respingere a pretenţiilor menţionate şi de a modifica suma încasată cu titlu de cheltuieli de judecată de la 7036,34 lei pînă la 2300 lei, în rest hotărîrea primei instanţe şi decizia instanţei de apel se menţin fără modificări. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Boşcăneanu Nicolae.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Străşeni din 18 iunie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea comercială „Trans-Ager” societate cu răspundere limitată împotriva lui Boşcăneanu Nicolae cu privire la repararea prejudiciului material, în partea în care s-a încasat de la Boşcăneanu Nicolae în beneficiul societăţii comerciale „Trans-Ager” societate cu răspundere limitată suma de 5000 (cinci mii) euro, cu titlu de prejudiciu material şi se emite în partea casată o hotărîre nouă prin care: Se respinge pretenţia înaintată de către societatea comercială „Trans-Ager” societate cu răspundere limitată împotriva lui Boşcăneanu Nicolae cu privire la încasarea sumei de 5000 (cinci mii) euro, cu titlu de prejudiciu material, ca neîntemeiată.

Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Străşeni din 18 iunie 2013, în partea încasării sumei de 7036,34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, prin micşorarea sumei de la 7036,34 (şapte mii treizeci şi şase lei, 34 bani) lei pînă la 2300 (două mii trei sute) lei. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 decembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Străşeni din 18 iunie 2013 se menţine fără modificări. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală