2ra-2652/14 — Anularea ordinelor, restabilirea în funcţie, încasarea salariului, repararea prejudiciului moral

prima instanţă A. Spoială dosarul nr.2ra-2652/14 instanţa de apel M. Ciugureanu S. Arnaut B. Bîrcă DECIZIE 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursului declarat de către Ion Ţurcanu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Ţurcanu împotriva Liceului teoretic cu profil de arte „Mihail Berezovschi” cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Ion Ţurcanu şi Liceul teoretic de profil de arte „Mihail Berezovschi” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana, municipiul Chişinău din 13 decembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 06 august 2013, Ion Ţurcanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Liceului teoretic cu profil de arte „Mihail Berezovschi” cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul Ion Ţurcanu a indicat că prin ordinul nr. 54 din 08 septembrie 2010 a fost transferat în funcţia de profesor de istorie în Liceul teoretic cu profil de arte „Mihail Berezovschi”. La 14 septembrie 2010 a fost emis ordinul nr. 75 de angajare în funcţia menţionată. La data de 21 mai 2013 de către administraţia liceului, reclamantului i s-a adus la cunoştinţă faptul că contractul individual de muncă nu va fi prelungit şi că în curînd va fi concediat, fără a fi prezentate careva acte justificative în acest sens. Ulterior, la 06 iunie 2013 i s-a propus să scrie o cerere de demisionare (de bună voie), în caz contrar o să fie concediat în baza sancţiunilor şi că urmează să se prezinte către secretara instituţiei pentru a ridica carnetul de muncă.

Acesta fiind ridicat la 08 iulie 2013 în conţinutul căreia sub nr. 15 erau înregistrate datele referitor la demiterea acestuia în baza ordinului nr. 35 din 12 iunie 2013. Contrar prevederilor legale, reclamantului în momentul conducerii, respectiv în momentul eliberării carnetului de muncă nu i s-a 1 adus la cunoştinţă sub semnătură conţinutul ordinului de concediere, actele în baza căreia a fost emis temeiurile de fapt şi de drept. Menţionează că prin acţiunile pîrîtului au prejudiciat grav şi considerabil drepturile şi libertăţile sale în calitatea sa de angajat al liceului şi contravine normelor imperative ale Codului muncii. Prin urmare, s-a constatat că în procedura concedierii sale a fost vădit încălcat legislaţia Republicii Moldova prin neaducerea la cunoştinţă a ordinului de concediere şi prin motivarea acestuia.

La 11 iulie 2013 de către avocatul reclamantului a fost expediată către conducerea Liceului cererea prealabilă nr. 10/07-2013 şi interpelarea nr. 11/01-2013 prin care au fost solicitate soluţionarea litigiului pe cale amiabilă şi prezentarea actelor în baza cărora a avut loc concedierea inclusiv şi copia ordinului de concediere. La 15 iulie 2013 directorul liceului a expediat răspuns la solicitările menţionate prin scrisoarea nr. 01-03/90 prin care a confirmat faptul concedierii sale din funcţie în temeiul acumulării pe parcursul anului a unui număr mare de sancţiuni şi lipsa nemotivată de la serviciu în ziua de 06 iunie 2013, fiind anexate şi actele care au stat la baza emiterii ordinului de concediere.

Prin urmare, cere Ion Ţurcanu anularea ordinului de concediere nr. 35 din 12 iunie 2013, anularea ordinelor de sancţionare disciplinară nr. 254 din 18 septembrie 2012, nr. 271 din 28 septembrie 2012, nr. 287 din 10 octombrie 2012, nr. 380 din 20 decembrie 2012, nr. 11 din 17 ianuarie 2013, nr. 47 din 30 ianuarie 2013 şi nr. 82 din 26 februarie 2013, restabilirea în funcţia de profesor de istorie, încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a salariului pentru lipsa forţată de la serviciu în mărime de 26185 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei şi a tuturor cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 13 decembrie 2013 acţiunea a fost admisă parţial.

A fost anulat ordinul de concediere nr. 35 din 12 iunie 2013 cu privire la concedierea dlui Ion Ţurcanu din funcţia de profesor de istorie al Liceului teoretic cu profil de arte „Mihail Berezovschi” în partea care se referă la art. 86 lit. h) Codul muncii. A fost încasat de la liceul teoretic cu profil de arte „Mihail Berezovschi” în beneficiul dlui Ion Ţurcanu suma de 5000 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014au fost respinse apelurile declarate de către Ion Ţurcanu şi de către Liceul teoretic cu profil de arte „Mihail Berezovschi” şi a fost menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 15 iulie 2014 şi suplimentar la 04 august 2014, în termenul prevăzut de lege, Ion Ţurcanu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti în partea respingerii pretenţiilor cu privire la anularea ordinului de concediere nr. 35 din 12 iunie 2013, restabilirea în funcţie şi repararea prejudiciului şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii. Recurentul Ion Ţurcanu, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârile instanţelor de judecată în partea în care i-a fost respinsă acţiunea, deoarece instanţele au aplicat eronat normele de drept material, au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi că au apreciat arbitrar probele din dosar.

Indică că instanţa de apel contrar art. 373 CPC nu sa pronunţat asupra tuturor motivelor invocate în apel şi anume nu s-a pronunţat asupra faptului că 2 prima instanţă nu a verificat legalitatea sancţiunilor disciplinare, respectiv corespunderea acestora cu prevederile legislaţiei muncii. Menţionează că instanţele de judecată soluţionînd cauzele despre repunerea în funcţie a persoanelor concediate pentru încălcarea repetată în decursul de 1 an a obligaţiunilor de muncă trebuie să verifice corectitudinea aplicării tuturor sancţiunilor disciplinare puse de către angajator la baza ordinului de concediere, indiferent de faptul dacă reclamantul a contestat anterior sancţiunile aplicate în modul stabilit.

Dacă instanţa judecătorească va constata că sancţionarea disciplinară a fost aplicată cu încălcarea legislaţiei, această concluzie urmează să fie motivată în hotărîre. În aceiaşi măsură trebuie să fie motivată şi concluzia instanţei judecătoreşti privind corectitudinea sancţiunii aplicate. Iar, neexpunerea instanţelor pe marginea argumentelor invocate constituie o încălcare a dreptului său la un proces echitabil. La fel menţionează că instanţele de judecată nu au aplicat prevederile art. 87, 89 şi 355 alin. (1) Codul muncii, fiind concediat în lipsa acordului sindical şi au aplicat eronat prevederile art. 86 lit. g) Codul muncii. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 03 septembrie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Din actele pricinii rezultă că Curtea de Apel Chişinău la 17 mai 2014 a expediat părţilor decizia redactată, iar recurentul Ion Ţurcanu la 15 iulie 2014, adică în termenul prevăzut de lege, a depus cererea de recurs. În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, conchide că instanţele de judecată corect au stabilit circumstanţele raportului juridic litigios şi au adoptat soluţiile de admitere parţială a acţiunii. Astfel, cu certitudine este stabilit că prin ordinul nr.54 din 08 septembrie 2010 Ion Ţurcanu a fost transferat în funcţie de profesor de istorie în Liceul teoretic cu profil de arte „Mihail Berezovschi”. La 14 septembrie 2010 a fost emis ordinul nr.75 de angajare în funcţia menţionată, fapt probat prin copia carnetului de muncă (f.d.7 verso).

La 18 septembrie 2012 a fost emis ordinul nr.254 cu privire la sancţiune prin care recurentului-reclamant i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară de mustrare, iar prin semnătura personală a acestuia se constată că a făcut cunoştinţă cu ordinul respectiv (f.d. 17, 90). 3 La 28 septembrie 2012 a fost emis ordinul nr.271 cu privire la totalurile verificării completării cataloagelor şcolare la paralela claselor a IX-a prin care i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare. Prin semnătura preşedintelui comitetului sindical se certifică faptul că Ion Ţurcanu a refuzat să semneze despre aducerea la cunoştinţă a ordinul respectiv (f.d.18, 92). La 10 octombrie 2012 a fost emis ordinul nr.287 cu privire la controlului repetat al cataloagelor şcolare prin care i-a fost aplicat reclamantului sancţiune disciplinară sub formă de preîntîmpinare, iar prin semnătura acestuia se constată că a făcut cunoştinţă cu ordinul respectiv (f.d.

19, 89). De asemenea din actele pricinii rezultă că prin ordinul nr.380 din 20 decembrie 2012 cu privire la sancţiune i-a fost aplicată lui Ion Ţurcan sancţiunea disciplinară sub formă de mustrare, despre care a luat cunoştinţă fapt confirmat prin semnătura personală a acestuia (f.d.20, 97). Prin ordinul Liceului Teoretic cu Profil de Arte „Mihail Berezovschi” nr. 11 din 17 ianuarie 2013 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare, lui Ion Ţurcanu i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră, care i-a fost adus la cunoştinţă fapt probat prin semnătura sa în registru de ordine (f.d.21, 101). La 30 ianuarie 2013 angajatorul-intimat a emis ordinul nr.47 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare prin care reclamantul a fost avertizat pentru nerespectarea cerinţelor de dirijare a completării a agendelor şcolare, ordin care i-a fost adus la cunoştinţă, însă ultimul a refuzat să semneze nefiind de acord cu emiterea acestuia (f.d.22, 95). La 26 februarie 2013 angajatorul a emis ordinul nr.82 cu privire la îndeplinirea prevederilor ordinului nr.47 din 30 ianuarie 2013, prin care Ion Ţurcanu a fost preîntîmpinat pentru neînlăturarea lacunelor.

În cartea de ordine este indicat faptul că Ţurcanu Ion a refuzat să semneze (f.d.23, 99). Prin actul Comisiei din 06 iunie 2013 se confirmă faptul că Ion Ţurcanu n-a fost prezent la volanta de la ora 13.00. La aceeaşi dată a fost întocmit actul semnat de reprezentanţii administraţiei şi salariaţilor prin care se certifică că reclamantul nu s-a prezentat la serviciu după data de 06 iunie 2013 şi a refuzat să prezinte explicaţii (f.d.25, 60). Iar, prin ordinul Liceului Teoretic de Profil de Arte „Mihail Berezovschi” nr. 35 din 12 iunie 2013 cu privire la demisie, Ion Ţurcanu a fost demis din funcţia de profesor de istorie în Liceul Teoretic cu Profil de Arte „Mihail Berezovschi” în baza art.86 alin. (1) lit. g) şi h) Codul muncii.

Drept temei de emitere a ordinului dat a servit demersul comitetului sindical şi ordinele de sancţionare în privinţa lui Ion Ţurcanu. Tot, la 12 iunie 2013 a fost întocmit act de refuz semnat de reprezentanţii administraţiei şi a salariatului prin care se certifică că dlui Ţurcanu Ion i s-a adus la cunoştinţă ordinul de concediere nr.35 din 12 iunie 2013 şi acesta din urmă a refuzat să-l semneze (f.d.24, 27, 74). Conform art.210 alin. (3) Codul muncii, ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) de sancţionare poate fi contestat de salariat în instanţa de judecată în condiţiile art.355.

Conform art.355 alin. (1) Codul muncii, cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată: a) în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului 4 său; b) în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului.

După cum rezultă din cererea de chemare în judecată recurentul Ion Ţurcanu a contestat legalitatea emiterii ordinelor de sancţionare nr.254 din 18 septembrie 2012, nr.287 din 10 octombrie 2012, nr.380 din 20 decembrie 2012 şi nr. 11 din 17 ianuarie 2013. În acest sens, instanţa de recurs consideră că instanţele de judecată inferioare corect au stabilit că Ion Ţurcanu a contestat ordinele de sancţionare în instanţa de judecată cu încălcarea termenului de 3 luni de zile de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său. Din extrasele din ordine rezultă că recurentul a cunoscut despre emiterea ordinelor la data emiterii acestora. Data contestării acestora (şi a tuturor ordinelor de sancţionare) în instanţa de judecată este 08 noiembrie 2013 (f.d.56) cu toate că a făcut cunoştinţă cu ele la data emiterii acestora, fapt probat prin semnătura acestuia în cartea de ordine.

La caz, nu au fost stabilite circumstanţe care implică suspendarea sau întreruperea termenului respectiv de prescripţie şi nu au fost formulate cereri de repunere în termen. Prin urmare, cerinţa de anulare a ordinelor de sancţionare disciplinară nr.254 din 18 septembrie 2012, nr.271 din 28 septembrie 2012, nr.287 din 10 octombrie 2012, nr.380 din 20 decembrie 2012, nr. 11 din 17 ianuarie 2013, nr.47 din 30 ianuarie 2013 şi nr.82 din 26 februarie 2013 corect au fost respinse ca tardive. De asemenea, Ion Ţurcanu a contestat în instanţa de judecată şi legalitatea ordinului nr. 35 din 12 iunie 2013 cu privire la demitere din funcţie de profesor de istorie în Liceul Teoretic cu Profil de Arte „Mihail Berezovschi” în baza art. 86 alin. (1) lit. g) şi h) CPC.

Conform art. 86 alin. (1) lit. g) Codul muncii, concedierea - desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată - se admite pentru următoarele motive: încălcarea repetată pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare. Conform art.87 alin. (1) Codul muncii, concedierea salariaţilor membri de sindicat cazurile stipulate la art.86 alin.(1) lit.c), d), e), g) şi h) poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate. În celelalte cazuri concedierea se admite cu consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate.

Reieşind din sensul normelor citate, instanţa de recurs reţine că în cazul concedierii salariatului în temeiul art.86 alin. (l) lit. g) Codul muncii, urmează să se verifice următoarele circumstanţe, şi anume, existenţa abaterii disciplinare şi vina salariatului; existenţa a cel puţin unei încălcări anterioare a disciplinei muncii; aplicarea sancţiunii pentru încălcarea anterioară; dacă nu au expirat termenele de aplicare a sancţiunii concedierii prevăzute de art. 209 Codul muncii şi dacă nu a expirat termenul de 1 an de la data aplicării ultimei sancţiuni pînă la data concedierii.

Raportînd circumstanţele de fapt stabilite la circumstanţele de drept care guvernează raportul juridic litigios din speţă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că la 5 emiterea ordinului nr.35 din 12 iunie 2013 de demitere a recurentului din funcţie în baza art. 86 alin. (1) lit. g) Codul muncii angajatorul a respectat toate prevederile legale enunţate şi temeiuri de anulare a ordinului în acest sens nu sunt. În contextul dat, argumentul recurentului Ion Ţurcan precum că ordinul dat este ilegal, deoarece a fost emis doar în baza unui ordin de sancţionare disciplinară pe cînd în viziunea sa concedierea în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) Codul muncii este posibilă doar în cazul existenţei a cel puţin două sancţionări disciplinare pe parcursul unui an, nu poate fi reţinut.

Contrar celor expuse de recurent, instanţa de recurs constată că din actele pricinii s-a stabilit cu certitudine existenţa abaterilor disciplinare, iar concedierea în temeiul încălcării repetate pe parcursul unui an a disciplinei de muncă este permisă şi în cazul aplicării a cel puţin unei sancţiuni disciplinare. De asemenea, nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că concedierea sa în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) Codul muncii a fost în lipsa acordului comitetului sindical, deoarece administraţia Liceului Teoretic cu Profil de Arte „Mihail Berezovschi” la 06 iunie 2013 în urma constatării lipsei recurentului de la volanta din 06 iunie 2013, ora 13.00 a solicitat acordul organului sindical, iar din cuprinsul ordinului de demitere este cert că acesta a fost emis şi în temeiul demersului comitetului sindical.

Prin urmare, în circumstanţele expuse nu se pot reţine ca întemeiate argumentele recurentului precum că instanţele de judecată ar fi pronunţat o soluţie greşită, cu privire la admiterea parţială a acţiunii şi că au aplicat şi interpretat eronat normele de drept material la soluţionarea litigiului în partea respingerii acţiunii, şi că instanţele au examinat pricina superficial şi nu s-au expus asupra tuturor pretenţiilor înaintate, deoarece acestea sunt declarative. În astfel de circumstanţe, instanţa de recurs consideră că atît instanţa de apel cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele şi concluziile despre necesitarea admiterii parţiale a acţiunii lui Ion Ţurcanu sînt juste, avînd la bază cumulul de probe administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a dat o apreciere juridică cuvenită, în conformitate cu art. 130 CPC.

Instanţa de recurs mai constată că argumentele invocate în recurs, în esenţa lor, sunt similare argumentelor invocate atât în prima instanţă, cât şi în instanţa de apel şi sunt expuse asupra circumstanţelor de fapt, cărora le-a fost dată o apreciere corectă, având la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît decizia instanţei de apel cît şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ion Ţurcanu. 6 Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 mai 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 13 decembrie 2013, în pricina civilă la cererile de chemare în judecată a lui Ion Ţurcanu împotriva Liceului teoretic cu profil de arte „Mihail Berezovschi” cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi 7