3ra-1152/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Negru dosarul nr. 3ra-1152/14 instanţa de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican DECIZIE 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Svetlana Novac, Tatiana Vieru Oleg Sternioală, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Iuris Brio” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Iuris Brio”, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 21 noiembrie 2013 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii, c o n s t a t ă: La 19 aprilie 2013, SRL „Iuris Brio” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că la 06 februarie 2013, inspectorii fiscali Eugeniu Zubco şi Angela Stratan au întocmit în privinţa sa actul de control nr. 1-576314, conform căruia se invocă neutilizarea aparatului de casă cu memorie fiscală. Menţionează că actul de control menţionat a fost întocmit în absenţa reprezentantului SRL „Iuris Brio”, cu obligarea şoferului de a semna actul. Totodată, inspectorii fiscali au refuzat să primească careva explicaţii din partea şoferului cu privire la costul călătoriei, precum şi circumstanţele cazului, deoarece în actul de control careva date despre circumstanţele invocate nu sunt indicate.

Susţine că drept rezultat, la 07 martie 2013, a fost emisă decizia nr. 949/p/l, prin care SRL „Iuris Brio” a fost sancţionată cu o amendă de 50000 lei, decizie emisă în absenţa reprezentantului ultimei. Afirmă că actul de control nr. 1-576314 din 06 februarie 2013 şi decizia nr. 949/p/1 din 07 martie 2013 au fost întocmite de către pârât cu grave încălcări de procedură. Invocă că actul de control nr. 1-576314 din 06 februarie 2013 şi decizia nr. 949/p/1 din 07 martie 2013 au fost întocmite de către pârât în lipsa reprezentantului SRL „Iuris Brio”, fapt ce constituie o încălcare a prevederilor art. 443 alin. (6) din Codul contravenţional. Mai invocă că şoferul, care a semnat actul de control menţionat, nu a fost împuternicit să semneze asemenea act.

Menţionează că în actul de control enunţat nu sunt indicate circumstanţele de fapt în care se presupune că a fost săvîrşită contravenţia şi nici nu este indicat faptul că a fost eliberat bonul de casă, fapt ce constituie o încălcare a prevederilor art. 443 alin. (1) lit. lit. a) şi d) din Codul contravenţional. Susţine că toate încălcările menţionate duc la nulitatea actului de control nr. 1-611518 din 06 februarie 2013. Or, conform art. 445 din Codul contravenţional, neconsemnarea în procesul-verbal cu privire la contravenţie a datelor şi faptelor indicate la art. 443 are ca efect nulitatea acestuia.

Afirmă că conform art. 247 din Codul fiscal, persoana care examinează cazul de încălcare fiscală este obligată să clarifice dacă a avut loc într-adevăr o încălcare fiscală, trebuie să fie trasă la răspundere persoana respectivă pentru săvîrşirea de încălcare fiscală şi există alte circumstanţe importante pentru soluţionarea justă a cazului, însă la stabilirea circumstanţelor, organul fiscal nu a clarificat prompt, multilateral, exhaustiv şi obiectiv circumstanţele în care s-a produs încălcarea fiscală, nu a soluţionat cazul în strictă conformitate cu legislaţia şi a examinat contestaţiile în lipsa sa.

Invocă că în decizia pârâtului nr. 949/p/1 din 07 martie 2013 nu este indicată situaţia anterioară, care ar permite sancţionarea cu 50000 lei, autoritatea nu s-a pronunţat asupra faptului că toate deciziile anterioare au fost contestate şi suspendate de executare, prin urmare, trebuia să fie calificată încălcarea ca cea de a doua încălcare, astfel, pârâtul intenţionat nu execută încheierile instanţei de judecată. Prin urmare, solicită anularea actului de control nr. 1-576314 din 06 februarie 2013 şi a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 949/p/l din 07 martie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SRL „Iuris Brio”. Prin hotărârea Judecătoriei Rîscani mun.

Chişinău din 21 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014 a fost admis apelul declarat de către SRL „Iuris Brio”, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă şi ai fost anulate actul de control nr. 1- 576314 din 06 februarie 2013 şi decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 949/p/l din 07 martie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SRL „Iuris Brio”. La 15 iunie 2014, în termenul prevăzut de lege, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Recurentul Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi a normelor de drept procedural. Menţionează că instanţa de apel nu a motivat în nici un fel respingerea argumentelor şi probelor invocate de către recurent în susţinerea poziţiei sale. Susţine că în cadrul controlului fiscal efectuat prin metoda verificării operative efectuat de către colaboratorii Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău (act nr. 1-576314 din 06 februarie 2013) la autoturismul cu n/î CQG 384, ce prestează servicii auto de călători şi bagaje în regim taxi nr. 14999, condus de şoferul angajat al SRL „luris Brio”, în prezenţa casierului Ion Sidor, ce a prezentat ca acte confirmative a activităţii desfăşurată foaia de parcurs şi licenţa eliberată de către Camera de Licenţiere pentru intimatul SRL „luris Brio”, s-a stabilit că la efectuarea achitărilor în numerar nu a fost utilizată maşina de casă şi control, prin emiterea bonului de casă de o valoare ce nu corespunde sumei real achitate (au fost achitaţi 30 lei, însă în bonul fiscal a fost ridicată suma de 13,73 lei).

Afirmă că astfel, prin acţiunile intimatei au fost încălcate prevederile art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal şi ale pct. 10 lit. b) din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998, precum şi ale pct. 62 lit. a) din Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 854 din 28 iulie 2006, dar nu prevederile Codului contravenţional după cum a invocat intimata în cererea de chemare în judecată. Invocă că prin decizia nr. 949/p/1 din 07 martie 2013, emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, intimata a fost sancţionată cu amendă în mărime de 50000 lei în conformitate cu prevederile art. 254 alin. (4) din Codul fiscal.

Mai invocă că instanţa de apel nu a reţinut faptul că conform art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, ale Regulamentului cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998 şi ape Regulamentului transportatorilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 854 din 28 iulie 2006, contribuabilul, inclusiv reprezentantul acestuia, este obligat să utilizeze maşina de casă şi control (în speţă - taximetru) în cazul efectuării decontărilor băneşti în numerar pentru operaţiunile economice cu consumatorii, iar conform noţiunii, consumator (cumpărător, client, beneficiar) este orice persoană care comandă, procură sau foloseşte bunuri, lucrări sau servicii, în scopul respectării dreptului consumatorului, a ţinerii evidenţei veniturilor şi impozitarea lor, precum şi corectitudinea achitării TVA la bugetul de stat.

Menţionează că în şedinţa de judecată s-a stabilit cu certitudine că conform actului de control, a bonului fiscal, a raportului „X”, precum şi a explicaţiilor inspectorilor, au fost achitaţi 30 lei ca cumpărătură de control pentru călătorie, însă în evidenta MCC a fost reflectată o sumă mult mai mică, de 13,73 lei. Susţine că toate argumentele invocate şi aceste constatări au fost probate de către recurent, însă instanţa de apel la pronunţarea deciziei nu a ţinut cont de ele, acestea fiind ignorate şi încălcate în mod flagrant de către instanţă fără a fi apreciate la justa lor valoare.

Afirmă că în ceea ce priveşte concluzia instanţei de apel precum că cazul de încălcare fiscală se examinează în prezenţa persoanei trase la răspundere, iar în lipsa ei numai dacă există informaţii că a fost anunţată în modul stabilit şi, anume, despre locul, data şi ora examinării cazului şi dacă de la ea nu a parvenit un demers argumentat de a fi amînată examinarea, intimata a recepţionat prin poştă, conform avizelor de recepţie nr. 2005000861 şi 2005012365, atît actul de control nr. 1- 576314 din 06 februarie 2013 la data de 12 februarie 2013, contra semnătură, cît şi citaţia C nr. 038370 din 07 februarie 2013, prin care a fost invitat să participe la examinarea cauzei la 07 martie 2013, la fel contra semnătură.

De asemenea, intimatei i-a fost remisă prin poştă, din motivul neprezentării acesteia în urma invitării prin intermediul citaţiei seria C nr. 049638 din 25 martie 2013, la examinarea contestaţiei, răspunsul la cererea prealabilă depusă la 15 martie 2013, reflectat în decizia nr. 262 din 11 aprilie 2013, emisă de către recurent. Consideră că amenda în mărime de 50000 lei a fost aplicată legal de către recurent prin decizia nr. 949/p/1 din 07 martie 2013 pentru încălcarea modului stabilit prin legislaţie a efectuării decontărilor băneşti în numerar cu neutilizarea agentului economic a maşinii de casă şi control. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 03 septembrie 2014 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărârea primei instanţe. Pe parcursul judecării pricinii s-a constatat că la 06 februarie 2013, inspectorii fiscali ai Direcţiei planificare, control şi asistenţă juridică a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău au efectuat un control fiscal prin metoda verificării operative la autoturismul de model Dacia Logan, cu n/î C QG 552, care prestează servicii auto de călători şi bagaje în regim de taxi nr. 14999, care aparţine SRL „Iuris Brio”. În urma controlului efectuat s-a constatat încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, ale pct. 62 din regulamentul transportatorilor auto de călători şi bagaje în regim de taxi, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 854 din 28 iulie 2006 şi ale pct. 4 din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998 prin efectuarea decontărilor în numerar fără utilizarea taximetrului existent la transportarea călătorilor în regim de taxi pe traseul str. A. Russo,28 – G. Vieru,11, mun.

Chişinău, pentru care s-a încasat suma de 30 lei, fiind întocmit actul de control nr. 1-576314. La 07 martie 2013, în baza actului de control menţionat, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a emis decizia nr. 949/p/1, prin care, conform art. 254 alin. (4) din Codul fiscal, SRL „Iuris Brio” i-a fost aplicată amendă în mărime de 50000 lei, pentru neutilizarea taximetrului la transportarea călătorilor în regim de taxi. Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Iuris Brio” a solicitat anularea actului de control nr. 1-576314 din 06 februarie 2013, întocmit de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău şi a deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 949/p/1 din 07 martie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de SRL „Iuris Brio”, acţiune care a fost respinsă de către prima instanţă.

Instanţa de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de către SRL „Iuris Brio”, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casînd hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre, prin care a admis acţiunea şi a anulat actul de control nr. 1-576314 din 06 februarie 2013 şi decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 949/p/l din 07 martie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SRL „Iuris Brio”. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislaţia în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluţia dată de către instanţa de apel este greşită.

Conform art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, contribuabilul este obligat să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor si sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă si de control. Conform pct. 4 din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 474 din 28 aprilie 1998, la efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru operaţiunile economice cu consumatorii, contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze MCC.

Această obligaţie se extinde asupra tuturor subdiviziunilor (filială, reprezentanţă, oficiu, secţie, magazin, depozit, unitate comercială, unitate de prestări servicii (inclusiv unitate de transport - taxi) etc.) în care contribuabilul primeşte plăţile pentru operaţiunile economice (consumatorul achită plata).

Totodată, pct. 62 din Regulamentul transportatorilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 854 din 28 iulie 2006 prevede că pentru transportul de persoane şi bunuri în regim de taxi sunt admisibile autovehiculele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt dotate cu aparate de taxat legalizate (înregistrate în Registrul de stat al mijloacelor de măsurare şi incluse în Registrul unic al maşinilor de casă şi de control), verificate metrologic şi înregistrate la organul fiscal teritorial; sunt dotate cu lampă taxi în stare de funcţionare, conform prevederilor prezentului Regulament; aparatul de taxat intră în funcţiune doar în momentul în care a fost activat de dispozitivul de comandă fixat în una dintre poziţiile de operare.

Conform pct. 66 din Regulamentul menţionat, la finalizarea cursei şoferul încasează plata pentru călătorie, conform bonului de casă emis, care se înmînează în mod obligatoriu călătorului. Raportând la caz prevederile enunţate şi reieşind din circumstanţele descrise este evident că de către contribuabilul SRL „Iuris Brio” a fost comisă încălcarea prevăzută de art. 254 alin. (2) din Codul fiscal, care direct stipulează că pentru desfăşurarea unei activităţi fără utilizarea maşinii de casă şi de control existente sau cu utilizarea maşinii de casă şi de control defectate, nesigilate în modul stabilit sau neînregistrate la organul fiscal, se sancţionează cu amendă de 10000 de lei pentru fiecare caz de încălcare.

Conform art. 254 alin. (4) din Codul fiscal, comiterea repetată a încălcărilor specificate la alin. (1), (2) şi (21) se sancţionează cu amendă de 25000 de lei. Comiterea a treia oară şi mai mult a încălcărilor specificate la alin. (1), (2) şi (21) se sancţionează cu o amendă de 50000 de lei pentru fiecare caz. Din materialele dosarului rezultă că SRL „Iuris Brio”, prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău nr. 257/3/12, a fost sancţionată pentru comiterea a treia oară a încălcării prevăzute de art. 254 alin. (2) din Codul fiscal. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă temeinic şi legal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 mai 2014 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 21 noiembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Iuris Brio” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Svetlana Novac Tatiana Vieru Oleg Sternioală Ion Corolevschi