3ra-351/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L. Lupaşco dosarul nr. 3ra-351/14 instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 02 aprilie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinînd, fără înştiinţarea participanţilor la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea Comercială „Mastas Brio” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii Comerciale „Mastas Brio” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Comercială „Mastas Brio” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 iulie 2013, c o n s t a t ă La 10 martie 2011 SC „Mastas Brio” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea deciziilor Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău nr. 186 din 14 decembrie 2010 şi nr. 1077/1 din 26 august 2010. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 30 iulie 2013 cererea de repunere în termenul de prescripţie a fost respinsă, acţiunea fiind respinsă ca tardivă.

S-a respins cererea privind încasarea cheltuielilor pentru efectuarea expertizei şi a cheltuielilor de judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013 apelul declarat de către SC „Mastas Brio” SRL a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La 24 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, SC „Mastas Brio” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 noiembrie 2013, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii. Recurentul în motivarea recursului a invocat că concluziile instanţelor judecătoreşti contravin circumstanţelor de fapt ale cauzei, nefiind bazate pe probe veridice şi suficiente.

În opinia recurentului, SC „Mastas Brio” SRL a îndeplinit prevederile art. 268 alin. (1) Cod fiscal, la 17 decembrie 2010 contestînd decizia nr. 1077/1 din 26 august 2010, cu care a făcut cunoştinţă la 18 octombrie 2010. La 14 decembrie 2010 Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău a emis decizia nr. 186, care a fost primită de către recurent la 26 decembrie 2010, însă din motivul aflării în perioada 20 ianuarie 2011 – 09 martie 2011 în concediu de boală a administratorului SC „Mastas Brio” SRL, s-a adresat în judecată la 10 martie 2011, astfel fiind justificată omiterea termenului de adresare cu prezenta acţiune. De asemenea, recurentul a indicat că instanţele judecătoreşti au interpretat eronat normele de drept material, iar actele de dispoziţie emise de acestea sunt ilegale.

La 17 februarie 2014 în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău a fost expediată copia recursului declarat de către SC „Mastas Brio” SRL cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs, însă persoana vizată nu şi-a valorificat dreptul procedural respectiv şi nu a depus referinţă în termenul stabilit, examinarea admisibilităţii recursului avînd loc în lipsa acestora. Examinînd temeiurile recursului declarat de către SC „Mastas Brio” SRL în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; 2 Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SC „Mastas Brio” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de către instanţa de apel şi nu relevă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, invocarea de către recurent că omiterea termenului de prescripţie a acţiunii este justificat prin faptul aflării administratorului SC „Mastas Brio” SRL în concediu de boală, este neîntemeiată, în condiţiile în care lipsa temporară a administratorului întreprinderii nu suspendă activitatea acesteia, precum şi îndeplinirea drepturilor şi obligaţiilor ce îi revine.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că recursul exercitat conform Secţiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu şi temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SC „Mastas Brio” SRL, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea Comercială „Mastas Brio” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 4