2ra-2923/14 — Încasarea sumei

dosarul nr. 2ra-2923/14 prima instanţă - N. Clevadî instanţa de apel - A. Gheorghieş, I. Talpa, N. Chircu ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Municipală „Termogaz-Bălţi”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală „Termogaz-Bălţi” împotriva Irinei Osipenco şi Alexandru Osipenco cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 15 mai 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Irina Osipenco, casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 25 martie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă.

c o n s t a t ă La 14 octombrie 2010 ÎM „Termogaz-Bălţi” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Irinei Osipenco cu privire la încasarea datoriei. În motivarea acţiunii ÎM „Termogaz-Bălţi” a indicat că conform contractului de prestare a energiei termice din 27 iulie 2009, în perioada 01 octombrie 2007 – 23 martie 2010 Irinei Osipenco i s-a livrat energie termică în sumă de 10989,05 lei. În perioada 31 octombrie 2007 – 31 martie 2010 pîrîta a achitat parţial datoriile în sumă de 5677 lei, beneficiind de compensaţia în sumă de 646,4 lei, la moment a rămas datoria de 7200 lei. ÎM „Termogaz-Bălţi” solicită încasarea de la Irina Osipenco a datoriei la energia termică în sumă de 7200 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei.

La 18 martie 2011, ÎM „Termogaz-Bălţi” a depus cerere de chemare în judecată suplimentară, invocînd că în procesul examinării cauzei s-a constatat că Alexandru Osipenco este proprietarul apartamentului nr. 90 din str. Seredî 7 municipiul Bălţi şi 1 prin urmare poartă răspundere pentru datoria formată atît Irina Osipenco, cît şi Alexandru Osipenco. La 08 aprilie 2011, ÎM „Termogaz-Bălţi” a depus cerere cu privire la micşorarea cuantumului datoriei, solicitînd încasarea de la Irina Osipenco şi Alexandru Osipenco a datoriei la energia termică în sumă de 4394,24 lei. Ulterior, ÎM „Termogaz-Bălţi” a depus cerere cu privire la micşorarea cuantumului datoriei, solicitînd încasarea de la Irina Osipenco şi Alexandru Osipenco a datoriei la energia termică în sumă de 2104 lei, invocînd că pînă la data de 13 aprilie 2011 pîrîţii au efectuat plăţi în sumă de 5906 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 25 martie 2013, acţiunea a fost admisă. De la Irina Osipenco şi Alexandru Osipenco a fost încasată în beneficiul ÎM „Termogaz- Bălţi” datoria în sumă de 2104 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 822 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 15 mai 2014, a fost admis apelul declarat de Irina Osipenco, casată hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 25 martie 2013 şi emisă o nouă hotărîre, prin care acţiunea a fost respinsă. La 15 iulie 2014, ÎM „Termogaz-Bălţi” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Recurentul ÎM „Termogaz-Bălţi”, în motivarea recursului a menţionat că cauza nu a fost examinată sub toate aspectele.

A mai menţionat că sumele datorate de către consumator care au fost pretinse, sunt recunoscute de intimaţi pe deplin, neavînd careva pretenţii. De asemenea, a invocat că la examinarea cererii intimatei privind aplicarea termenului de prescripţie, instanţa nu a constatat concret data din care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă. Conform decontărilor efectuate din contul personal, pe perioada 30 decembrie 2003 – 18 septembrie 2010 intimaţii lunar au achitat sume diferite pentru energia termică furnizată. Prin urmare, în cazul dat nu poate fi invocată prescripţia extinctivă. Prin referinţa depusă, Irina Osipenco a solicitat respingerea recursului declarat de ÎM „Termogaz-Bălţi”. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

2 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎM „Termogaz-Bălţi”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa).

Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurenţilor de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Astfel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎM „Termogaz-Bălţi” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie dispune: Recursul declarat de către Întreprinderea Municipală „Termogaz-Bălţi” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 3