2ra-503/19 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-503/19

Prima instanță - Judecătoria Bălți, sediul Central ( jud. : A. Cerbu)

Instanța de apel - Curtea de Apel Bălți (jud. : D. Corolevschi. D. Stănilă, A. Corcenco)

Î N C H E I E R E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat Denisova Anna și Denisov

Anatoli,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Municipală „Termogaz-Bălți” împotriva lui Denisov Anatoli, Denisova Anna,

Macovei Dmitri și intervenientul accesoriu Griucanova Irina cu privire la încasarea

datoriei,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Denisova Anna, Denisov Anatoli și Întreprinderea

Municipală „Termogaz-Bălți” și s-a menținut hotărârea din 5 aprilie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 8 decembrie 2016, Întreprinderea Municipală „Termogaz-Bălți” s-a adresat

în instanța de judecată, cu cerere de chemare în judecată împotriva Annei Denisova

solicitând încasare sumei de 39 132 lei cu titlu de datoriei și 1174 lei cu titlu de

cheltuieli de plata taxei de stat.

În motivarea cererii de chemare în judecată a reiterat că Întreprinderea

Municipală „Termogaz-Bălți” în calitate de furnizor a livrat la locul de consum, str.

Kiev 8, ap. 8 din mun. Bălți energie termică.

Conform decontărilor din contul personal, la 10 iunie 2016 cuantumul sumei

datorate pentru consumul de energie termică, pentru perioada 31 ianuarie 2007-30

noiembrie 2015 constituie suma de 39 132 lei.

Furnizorul a respectat condițiile stabilite de părți și a livrat în termen consumul

necesar de energie termică, însă consumatorul a încălcat termenii de plată, nu și-a

onorat obligația de a achita valoarea energiei termice consumate la timpul stabilit,

conform prevederilor legale.

Reclamantul a menționat potrivit Regulamentului cu privire la modul de

prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin HG nr.191

1

din 19 februarie 2002, Denisova Anna urmează să achite plata pentru serviciile

prestate în luna precedentă până la data de 30 a lunii următoare, ca urmare a întârziat

și nu este achitată suma datorată pentru consumul de energie termică livrată.

Astfel, din cauza neonorării obligațiunilor, pe perioada lunii mai 2016, pârâtul a

fost preîntâmpinat în scris, privind datoria acumulată.

La solicitările reclamantului privind achitarea plăților care le-a format înainte

de luna mai 2016, pârâtul nu le-a dat curs.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea în baza p.5 din art.25 al Legii RM

nr.1402 din 24 octombrie 2002 privind serviciile publice de gospodărie comunală,

art.8-9, 512, 514, 970-979 Cod civil.

La 27 decembrie 2017, reclamantul a solicitat atragerea în proces a lui Dmitri

Macovei în calitate de copârât.

Prin încheierea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Bălți, sediul Central s-a

dispus atragerea în proces în calitate de copârâți pe Dmitri Macovei și Anatoli

Denisov și Irina Griucanova în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărîrea din 5 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți sediul Central, cererea de

chemare în judecată depusă de Întreprinderea Municipală „Termogaz-Bălți”, a fost

admisă parțial.

S-a încasat în mod solidar de la Anna Denisova, Anatoli Denisov și Dmitri

Macovei în beneficiul Întreprinderii Municipale „Termogaz-Bălți” suma de 13063

(treisprezece mii șaizeci și trei lei și 83 bani) cu titlu de datoriei și 391 (trei sute

nouăzeci și unu lei și 91 bani) cu titlu de cheltuieli de plata taxei de stat. În rest,

acțiunea s-a respins.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că datoria pretinsă de reclamant în

mărime de 39 132 lei, potrivit certificatelor prezentate în cadrul examinării cauzei

reflectă perioada 31 ianuarie 2007-30 noiembrie 2015, cu încălcarea termenului legal

de apărare a drepturilor pe calea intentării acțiunii, care este de 3 ani, termen care a

fost invocat de pârâți. Astfel, instanța a conchis că reclamantul este îndreptățit de a

pretinde încasarea din contul pârâților a datoriei pentru energia termică neachitată

doar pentru perioada 30 noiembrie 2013- 31 octombrie 2015, ceea ce constituie suma

de 13 063,83 lei.

Totodată, instanța a reținut că potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile,

Denisova Anna și Macovei Dmitri au devenit proprietarii ai apartamentului din mun.

Bălți, str. Kiev, 8/30, la 31 octombrie 2013 și ca urmare, reclamantul nu este

îndreptățit de a pretinde încasarea datoriei de la pârâți pentru neexecutarea unor

obligații apărute anterior perioadei la care aceștia din urmă au devenit proprietari ai

bunului imobil.

La 3 mai 2018, nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Întreprinderea

Municipală „Termogaz-Bălți”, a declarat apel împotriva hotărârii din 5 aprilie 2018 a

Judecătoriei Bălți sediul Central solicitând instanței admiterea apelului, casarea

hotărârii contestate în partea respingerii acțiunii și pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere integrală a acțiunii.

La 18 aprilie 2018, Denisova Anna și Denisov Anatoli au declarat cerere de apel

împotriva hotărârii din 5 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți sediul Central solicitând

instanței admiterea apelului, casarea hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

2

Prin decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți, au fost respinse

apelurile declarate de Denisova Anna, Denisov Anatoli și Întreprinderea Municipală

„Termogaz-Bălți” și s-a menținut hotărârea din 5 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți,

sediul Central.

La 24 ianuarie 2019, Denisova Anna și Denisov Anatoli au declarat recurs

împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii 5 aprilie

2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central solicitând casarea hotărârilor menționate și

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivare au indicat că nu sunt de acord cu soluția instațelor ierarhic

inferioare.

Recurenții au invocat că în cadrul examinării cauzei în apel, a prezentat instanței

certificatul care atestă că în perioada formării datoriei, nu a beneficiat de servicile

prestate de reclamant, cererea prealabilă fiind înaintată față de intervenientul

aceesoriu și nu față de pârâți.

De fapt obligații față de Întreprinderea Municipală „Termogaz-Bălți” are Irina

Griucanova, care a avut încheiate relații contractuale în acea perioada cu

întreprinderea și a beneficiat de serviciile furnizorului.

Recurenții au menționat că în motivarea deciziei instanța de apel nu a indicat

motivele încasării datoriei de la Denisova Anna și Denisov Anatoli.

În opinia recurenților decizia instanței de apel este neîntemeiată, fiind emisă cu

aplicarae eronată a nomelor de drept material.

La adoptarea hotărârilor instanțele nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, nu au fost dovedite cu probe

veridice și suficiente, iar concluziile expuse în hotărâre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 18 octombrie 2018.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit copiei plicului poștal, anexat la materialele dosarului, recurentul a

recepționat decizia motivată a instanței de apel la 26 noiembrie 2018 (f.d.192).

Cererea de recurs a fost declarată la 24 ianaurie 2019, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide

în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

4

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Denisova Anna și

Denisov Anatoli nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Denisova Anna și Denisov Anatoli.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii

Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5