2ra-1869/17 — incasarea datoriei

Prima instanță, Jud. Bălți: D. Gherasim dosarul nr. 2ra-1869/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Bălți:

A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș

D E C I Z I E

08 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Iulia Sîrcu

Judecătorii: Ion Druță, Oleg Sternioală,

Mariana Pitic, Luiza Gafton

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de către

Întreprinderea Municipală „Termogaz-Bălți”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale

„Termogaz-Bălți” împotriva Iuliei Stahovscaia cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de către Întreprinderea Municipală „Termogaz-Bălți” și menținută

hotărârea Judecătoriei Bălți din 23 august 2016,

c o n s t a t ă

La 28 iulie 2016, ÎM „Termogaz-Bălți” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Iuliei Stahovscaia cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că potrivit decontărilor din contul

personal al Iuliei Stahovscaia, la 10 iunie 2016, ultima a acumulat o datorie pentru

energia termică în mărime de 25 804 lei.

Susține că la 11 mai 2016, Iulia Stahovscaia a fost preîntâmpinată în scris cu

privire la datoria pe care a acumulat-o cu solicitarea de a achita datoria, însă până la

moment pârâta nu a executat obligația.

Solicită ÎM „Termogaz-Bălți” încasarea din contul Iuliei Stahovscaia datoriei

pentru energia termică în sumă de 25 804 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 23 august 2016, acțiunea a fost respinsă ca

fiind tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017, a fost respins apelul declarat

de către ÎM „Termogaz-Bălți” și menținută hotărârea Judecătoriei Bălți din 23 august

2016.

La 19 iulie 2017, ÎM „Termogaz-Bălți” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Bălți

din 11 aprilie 2017 și hotărârii Judecătoriei Bălți din 23 august 2016, cu emiterea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În susținerea recursului, ÎM „Termogaz-Bălți” a invocat că și în prezent sunt

calculate sume pentru serviciile prestate față de Iulia Stahovscaia.

1

Astfel, declară recurenta că potrivit Hotărârii Guvernului nr. 628 din 20 mai 2016

și Hotărârii Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 despre aprobarea

Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare

cu apă, intimata nu a achitat și în prezent nu achită plata pentru serviciile prestate și în

prezent pentru energie termică.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Bălți din 11 aprilie

2017 a fost expediată în adresa recurentei ÎM „Termogaz-Bălți” la 30 mai 2017 și

recepționată de către aceasta la 05 iunie 2017 (f.d. 98, 101).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către ÎM „Termogaz-Bălți” la 19

iulie 2017 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 15 septembrie 2017, în adresa Iuliei Stahovscaia a fost expediată copia

recursului declarat de către ÎM „Termogaz-Bălți” cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței.

Intimata Stahovscaia Iulia nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a

depus referință în termenul stabilit.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 25 octombrie 2017 recursul

declarat de către ÎM „Termogaz-Bălți” a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că acesta urmează a fi admis cu casarea deciziei

instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bălți, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 238 alin. (2) CPC, completul de judecată deliberează, sub

conducerea președintelui ședinței, toate problemele prevăzute de lege care urmează să

fie soluționate, apreciază probele, determină circumstanțele și caracterul raportului

juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admiterea acțiunii. Fiecare

problemă urmează să fie pusă astfel încît să se poată da un răspuns afirmativ sau

negativ.

Iar prevederile art. 239 CPC stipulează că hotărîrea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată.

Din suportul probator prezent la materialele pricinii rezultă că Stahovscaia Iulia

este proprietara apartamentului nr. 16 situat pe str. Aurel Vlaicu 5/A, mun. Bălți (f.d.

14).

Prin contractul de livrare a energiei termice din 20 octombrie 2004 încheiat între

ÎM „Termogaz-Bălți” în calitate de furnizor pe de o parte și Stahovscaia Iulia în

calitate de consumator pe de altă parte, furnizorul și-a asumat obligația să livreze

energie termică, iar consumatorul s-a obligat să achite serviciile prestate (f.d. 20).

2

La 28 iulie 2016, ÎM „Termogaz-Bălți” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Iuliei Stahovscaia cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile de livrare

a energiei termice în mărime de 25 804 lei (f.d. 2).

Potrivit calculelor prezentate de ÎM „Termogaz-Bălți”, Stahovscaia Iulia deține

datorii pentru livrarea energiei termice pentru perioada până la 01 ianuarie 2015 în

mărime de 23 522, 06 lei, iar pentru perioada 31 august 2015 - 09 iunie 2016 – 2 282,

86 lei, în total suma de 25 804, 92 lei (f.d. 4), însă din certificatul prezentat de către

intimata-pârâtă Iulia Stahovscaia, dar întocmit de către ÎM „Termogaz-Bălți” suma de

23 522, 06 lei constituie datoria pentru energia termică livrată în perioada până la 31

martie 2013.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare reieșind din faptul că acțiunea a fost depusă

în instanță de judecată la 28 iulie 2016 și de către partea în favoarea căreia a curs

prescripția – în speță Stahovscaia Iulia, prescripția a fost invocată, au respins acțiunea

ca fiind tardivă.

Însă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că contrar standardelor procedurale recunoscute, atât

prima instanță, cât și instanța de apel au soluționat prezenta cauză fără a se expune

asupra prescripției pretențiilor ÎM „Termogaz-Bălți” față de Iulia Stahovscaia cu

privire la datoria în mărime de 2 282, 86 lei, care a fost solicitată de către recurentă-

reclamantă pe perioada 31 august 2015 - 09 iunie 2016, indicînd că acțiunea a fost

înaintată cu omiterea termenului de prescripție – 3 ani prevăzut de art. 267 Cod civil.

Mai mult ca atât, din înscrisul prezentat de către ÎM „Termogaz-Bălți” rezultă că

suma de 2 282, 86 lei este calculată cu titlu de penalitate (f.d. 4), însă din conținutul

cererii de apel și de recurs rezultă că suma de 2 282, 86 lei a fost calculată de către ÎM

„Termogaz-Bălți” în temeiul pct. pct. 8, 81, 82, 83 și 86 din Anexa 7 la Regulamentul cu

privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale

pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002 cu modificările și completările ulterioare.

Instanțele ierarhic inferioare, însă, nu s-au expus nici asupra acestui fapt,

neconcretizând natura datoriei solicitate spre încasare. Or, anume reieșind din aceasta

urmau a fi aplicate diferite norme de drept privind prescripția -prevederile art 267 Cod

civil (termenul general de prescripție) sau art. 268 Cod civil (termenul special de

prescripție).

În consecință, instanța de recurs conchide că la caz exigențele legalității și

temeiniciei unei hotărâri judecătorești nu au fost respectate.

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept,

să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți (principiul nr. 6 al Recomandării nr.

R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru ameliorarea funcționării

justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei),

ceea ce la cazul prezentei spețe este lipsă.

Se reiterează că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția

europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prezumă

dreptul la о hotărâre și decizie motivate. Motivarea este о parte a hotărârii în care

instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în privința

cauzei deferite spre soluționare.

3

Potrivit unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate

constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta

presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor

cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru, respectiv,

admiterea sau respingerea acestora (speța Garcia Ruiz c. Spaniei, hotărârea din 21

ianuarie 1999).

Ținând cont de imposibilitatea instanței de recurs de a corecta respectivele

omisiuni de procedură și reiterând inexistența temeiurilor legale pentru a remite pricina

spre rejudecare în instanța de fond (art.432 alin.(3) lit.d) si f) CPC), Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

concluzionează asupra remiterii pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârile

judecătorești pronunțate nu satisfac standardele procedurale ale legalității și

temeiniciei unui act judecătoresc, omisiune care nu poate fi corectată de către instanța

de recurs la examinarea cauzei în ordine de recurs, și având în vedere lipsa temeiurilor

legale de a restitui cauza spre rejudecare în prima instanță, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

admite recursul declarat de către ÎM „Termogaz-Bălți”, a casa integral decizia Curții

de Apel Bălți din 11 aprilie 2017 și a remite cauza spre rejudecare în instanța de apel

în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și reexaminând pricina, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Întreprinderea Municipală „Termogaz-Bălți”.

Se casează integral decizia Curții de Apel Bălți din 11 aprilie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale „Termogaz-Bălți”

împotriva Iuliei Stahovscaia cu privire la încasarea datoriei, cu restituirea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Ion Druță

Oleg Sternioală

Mariana Pitic

Luiza Gafton

4