2ra-1151/21 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

2ra-1151/21 — cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1151/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți sediul central (jud. A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

4 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Anatolie Țurcan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Anatoli

Gladciuc

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale

„Termogaz Bălți” împotriva lui Anatoli Gladciuc cu privire la încasarea datoriei

pentru energia termică și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 16 martie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de Întreprinderea Municipală „Termogaz Bălți”, casată

integral hotărârea din 14 octombrie 2020 a Judecătoriei Bălți sediul central și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 9 martie 2020, ÎM „Termogaz Bălți” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Anatoli Gladciuc cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică

și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că potrivit prestărilor de servicii dintre

ÎM „Termogaz Bălți” și Anatoli Gladciuc, la 3 februarie 2020, conform decontărilor

din contul personal, cuantumul sumei datorate pentru consumul de energie termică

constituie 1 813 de lei.

A remarcat că condițiile legale care reglementează litigiul dat, de către

furnizor au fost respectate pe deplin, însă, consumatorul Anatoli Gladciuc, încălcând

intenționat termenii de plată, nu și-a onorat obligația de a achita valoarea energiei

termice consumate la timpul stabilit conform prevederilor legale.

Astfel, din cauza inconsecvenței onorării obligațiunilor, pe perioada lunii

ianuarie 2020, pârâtul a fost preîntâmpinat în scris privind datoria pe care o are, în

același timp solicitările de plată formate înainte de luna ianuarie 2020, de a achita

integral suma datorată, la depunerea cererii au rămas nesoluționate.

1

De asemenea, pârâtul a fost avertizat că în caz de neachitare a datoriilor pentru

consumul de energie termică livrată, ÎM „Termogaz Bălți” va fi nevoită de a apela

în instanța de judecată, fapt care va atrage obligația să achite și cheltuielile de

judecată.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 25 pct. 5) din Legea

serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1402 din 24 octombrie 2002, art. 8,

9, 512, 514, 970-979 Cod civil, art. 28, 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Anatoli Gladciuc în beneficiul

ÎM „Termogaz Bălți” a datoriei pentru energia termică consumată în sumă de 1 813

de lei, precum și a cheltuielilor de judecată pentru taxa de stat în sumă de 270 de lei.

Prin hotărârea din 14 octombrie 2020 a Judecătoriei Bălți, a fost respinsă

acțiunea ca neîntemeiată.

În susținerea soluției emise, prima instanță a reținut că în certificatul privind

calculul pentru energia termică este indicată suprafața totală de încălzire 3,07 m2,

însă, conform actului de decontare din 30 iunie 2010, suprafața totală de încălzire

este „0”.

Astfel, a conchis prima instanță că ÎM „Termogaz Bălți” nu a confirmat prin

probe concludente și pertinente că pârâtului i-au fost prestate servicii de încălzire în

apartament în perioada 1 februarie 2017 - 3 februarie 2020 în sumă de 1 813 de lei.

Prin decizia din 16 martie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de ÎM „Termogaz Bălți”, casată integral hotărârea din 14 octombrie 2020 a

Judecătoriei Bălți sediul central și pronunțată o nouă hotărâre, prin care acțiunea a

fost admisă.

Au fost încasate de la Anatoli Gladciuc în beneficiul ÎM „Termogaz Bălți”

datoria în mărime de 1 813 de lei și cheltuielile de judecată în sumă totală de 472,50

de lei.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a stabilit că prin actul cu

privire la deconectarea apartamentului, a încăperii locative de la sistemul de

încălzire, întocmit la 30 iunie 2010, se confirmă că apartamentul nr. XX din

mun. XXXXX str. XXXXX, ce aparține cu drept de proprietate lui Anatoli Gladciuc,

a fost deconectat integral de la sistemul centralizat de energie termică, astfel încât

prin apartament nu trec țevi de tranzit.

Totodată, instanța de apel a constatat că potrivit calculului desfășurat

prezentat instanței de către ÎM „Termogaz Bălți”, în perioada 1 februarie 2017 -

3 februarie 2020, a fost acumulată o datorie pentru pierderile normative în sumă de

1 813,82 de lei, calculul fiind efectuat în mărime de 5 % din toată suprafața

apartamentului, ce reprezintă pierderile normative suportate de furnizor.

Instanța de apel a evidențiat că potrivit modificărilor operate prin Hotărârea

Guvernului nr. 628 din 20 mai 2016 se calculează plata nominalizată în mărime de

5 % pentru perioada 1 februarie 2017 - 3 februarie 2020.

Astfel, a conchis instanța de apel că prima instanță a omis că legea stabilește

în mod imperativ faptul că obligațiile pot apărea și din alte temeiuri decât cele

contractuale și anume în caz de prestare a serviciilor publice de gospodărie

comunală, în lipsa contractului încheiat cu consumatorii (proprietarii, chiriașii,

2

locatarii apartamentelor, caselor individuale de locuit, încăperilor locative în cămine

și încăperilor nelocative), aceștia din urmă sunt obligați să achite contravaloarea

serviciilor prestate conform facturilor primite.

La 9 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Anatoli Gladciuc a declarat

recurs împotriva deciziei din 16 martie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, deoarece nu

au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei în fond, nu au fost dovedite circumstanțele considerate ca fiind

stabilite, au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material, au fost

încălcate normele dreptului procesual, a avut loc încălcarea principiului dreptului la

un proces echitabil.

A subliniat că intimata, contrar normelor legale, pretinde o plată pentru un

serviciu neprestat.

A precizat că în apartamentul ce îi aparține, cu respectarea tuturor cerințelor,

au fost deconectate toate cele 4 țevi de tranzit (coloane de încălzire tranzitorii în

apartament nu sunt), suprafața de încălzire în apartamentul deconectat este de „zero”

m2, întreprinderea ÎM „Termogaz Bălți” încetează orice relație în serviciul de

prestare a energiei termice către încăperea deconectată din data încheierii actului de

deconectare (din 30 iunie 2010).

Astfel, legislația la momentul faptelor și în special, Hotărârea Guvernului

nr. 191 din 19 februarie 2002 nu prevedea nicio plată de la proprietarii

apartamentelor deconectate totalmente de la sistema de încălzire.

Mai mult ca atât, în casa nr. XX din str. XXXXX mun. XXXXX nu există

sistema de încălzire a scărilor, nu există subsol/demisol și nu există etaj tehnic în

care ar putea fi sisteme de apă și canalizare care ar necesita vreo încălzire.

Toate apartamentele din casa nr. XX str. XXXXX mun. XXXXX sunt

privatizate și conform art. 14 alin. (2) din Legea nr. 1068-XIV din 22 iunie 2000,

sunt scoase de la balanța Gospodăriei Locativ Comunale și deservirea tuturor

sistemelor inginerești și a elementelor constructive ale casei proprietarii o fac din

cont propriu.

A considerat că acțiunile intimatei privind încasarea unei datorii inexistente

sunt ilegale și neîntemeiate, deoarece dânsul este impus la plăți inexistente, contrar

principiului neretroactivității legii civile, prevăzut de art. 6 alin. (1) Cod civil (în

vigoare până la 1 martie 2019) și art. 7 alin. (1) Cod civil (în vigoare din 1 martie

2019).

La fel, a subliniat că Hotărârea Guvernului nr. 628 din 20 mai 2016, prin care

au fost introduse modificări în Anexa nr. 7 a Hotărârii Guvernului nr. 191 din

19 februarie 2002, a fost emisă peste 6 ani de la deconectarea totală a apartamentului

ce-i aparține de la energia termică.

Prin urmare, această prevedere este aplicabilă persoanelor care și-au

deconectat apartamentele, după intrarea în vigoare a acestei prevederi, de la sistema

centrală de încălzire.

3

În susținerea poziției de a admite acțiunea depusă de ÎM „Termogaz Bălți”,

instanța de apel și-a întemeiat soluția pe art. 7, 512, 572 și 971 Cod civil (în vigoare

până la 1 martie 2019), care sunt norme ce țin de obligații reale și existente în baza

unui contract valabil încheiat ce ar prevedea drepturi și obligații între părțile

contractante.

Însă, între părțile litigante, în pofida normelor enunțate, nu există un raport

obligațional, or nici chiar în virtutea legii aceste sume nu urmează a fi achitate,

deoarece serviciile nu au fost prestate de către intimată.

Concluzia instanței de apel expusă în decizia contestată privind prestarea

serviciilor de energie termică este în contradicție cu circumstanțele cauzei, în care

există elemente probatorii ce infirmă pretențiile ÎM „Termogaz Bălți”.

Astfel, instanța de apel eronat a reținut raporturi obligaționale între dânsul și

ÎM „Termogaz Bălți”.

La fel, instanța de apel eronat a aplicat prevederile legale care nu urmau a fi

aplicate și anume art. 1, 5, 7, 12 alin. (5), (6) din Legea nr. 913 din 30 martie 2000

cu privire la condominiul în fondul locativ, art. 355 Cod civil, precum și a depășit

limitele obiectului apelului declarat, contrar prevederilor art. 373 alin. (1) și (2) CPC,

ajungând la concluzii care nu au fost invocate de ÎM „Termogaz Bălți”.

Instanța de apel nu și-a motivat decizia prin faptul că nu a dat o apreciere

probelor prezentate de dânsul și nu a îndeplinit obligațiile art. 373 alin. (2) CPC.

La 25 iunie 2021, în adresa ÎM „Termogaz Bălți” a fost expediată copia cererii

de recurs depusă de Anatoli Gladciuc, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 102).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimata să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 4 mai 2021, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f. d. 81),

fiind recepționată de către recurent la 6 mai 2021, ceea ce se atestă prin avizul de

recepție anexat la actele cauzei (f. d. 83).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 9 iunie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Anatoli Gladciuc, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

4

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Anatoli Gladciuc, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Anatoli Gladciuc urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Anatoli Gladciuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Anatolie Țurcan

6