3ra-1074/14 — Încasarea indemnizației

Dosarul nr. 3ra-1074/14 Prima instanţă: Judecătoria Centru mun. Chişinău (jud: D. Chistol) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ 01 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al Poliţiei împotriva deciziei din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Boubătrîn Olesea şi Boubătrîn Alexandru împotriva Inspectoratului General al Poliţiei şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la recunoaşterea ilegalităţii refuzului Inspectoratului General al Poliţiei din 27.12.2013 şi obligarea achitării indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului minor, c o n s t a t ă : La data de 24 ianuarie 2014 Boubătrîn Olesea şi Boubătrîn Alexandru s-au adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General al Poliţiei şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la recunoaşterea ilegalităţii răspunsului nr. 34/B-3098/13 şi nr. 34/B-3107/13 din 26.12.2013 privind achitarea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea şi creşterea copilului şi obligarea Inspectoratul General al Poliţiei şi Casei Naţionale de Asigurări Sociale la plata indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului minor pînă la atingerea vîrstei de 3 ani, a cîte 30% din venitul lunar al lui Boubătîrn Alexandr.

În motivarea acţiunii s-a invocat că, la data de 14.10.2011 Boubătrîn Olesea s-a căsătorit cu cet. Boubătrîn Alexandr, fapt confirmat prin certificatul de căsătorie cu seria şi nr. CS-V 0929266, eliberat de OSC Glodeni, iar la data de 02.10.2013 s-a născut fiul Boubătrîn Alexandru. Mai invocă reclamanta că nu este angajată în cîmpul muncii şi se află la întreţinerea soţului, care este angajat pe bază de contract, în cadrul organelor afacerilor interne din 07.10.2011, deţinînd în prezent funcţia de ofiţer de investigaţii al Serviciului investigare fraude economice al Secţiei investigaţii infracţiuni a Inspectoratului al Poliţie Botanica.

Susţine reclamanta că, reieşind din prevederile art. 18 a Legii nr. 289-XV din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale asiguratele, soţiile aflate la întreţinerea soţilor salariaţi şi şomerele au dreptul la concediu de maternitate, ce include concediul prenatal şi concediul postnatal, beneficiază de indemnizaţie de maternitate. Ca urmare, la data de 16.12.2013 s-a adresat către Inspectoratul General al Poliţiei cu o cerere prin care a solicitat calcularea şi plata indemnizaţiei lunare pentru creşterea/îngrijirea copilului Boubatrîn Alexandru pe parcursul a 3 ani de la naşterea copilului, în mărime de 30% din venitul mediu lunar realizat de către soţul acesteia Boubătrîn Alexandr pe parcursul ultimelor 6 luni.

La data de 26.12.2013, prin răspunsul nr. 34/B-3107/13 a şefului Direcţiei financiare a Inspectoratului General al Poliţiei - Lilia Pelin, i s-a refuzat în calcularea şi achitarea indemnizaţiei solicitate, invocîndu-se că urmează să se adreseze la Casa Naţională de Asigurări Sociale. La data de 03.01.2014 reclamanta a depus o cerere la Casa Naţională de Asigurări Sociale solicitînd achitarea indemnizaţiei menţionate, însă pînă la moment nu a primit nici un răspuns. Reclamanta consideră că refuzul Inspectoratului General al Poliţiei de a satisface cerinţele înaintate, încalcă dreptul acesteia de a primi indemnizaţia pentru creşterea copilului prevăzut de legislaţia naţională, deoarece conform art. 29 a Legii nr. 489 - XIV din 08.07.1999 privind sistemul public de asigurări sociale, nedepunerea contribuţiei de asigurări sociale de către angajator nu afectează plata drepturilor cuvenite asiguraţilor.

Mai susţine că conform prevederilor art. 18 a Legii Republicii Moldova nr. 289-XV din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitatea temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, asiguratul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului de la data de naştere şi pînă la vîrsta lui de 3 ani. Începînd cu anul 2010, cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru creşterea copilului constituie 30% din baza de calcul stabilit conform art. 7, dar nu mai puţin de 300 de lei pentru fiecare copil. Plata indemnizaţiei de maternitate este prevăzută şi în Hotărîrea Guvernului RM nr. 108 din 03.02.2005, pct. 12 (4) privind aprobarea Regulamentului cu privire la condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă şi altor prestaţii de asigurări sociale.

Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită la pct.23 al Regulamentului. Adică, Baza de calcul a indemnizaţiilor constituie venitul mediu lunar realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuţiile asigurării sociale. Mai menţionează reclamanta că, reieşind din faptul că Inspectoratul General al Poliţiei al MAI face parte din autorităţile executive, situaţia ei cade şi sub incidenţa art.4 alin.(l) pct. 2) a Legii privind sistemul public de asigurări sociale, conform căruia în sistemul public sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii, persoanele care sunt numite la nivelul autorităţii executive.

Acest fapt este prevăzut expres în Legea cu privire la poliţie. Astfel, conform art. 34 alin. (1) din Legea cu privire la poliţie, toţi colaboratorii poliţiei sînt supuşi asigurării de stat obligatorii pe o sumă egală cu 2 suma mijloacelor băneşti de întreţinere pe zece ani din contul mijloacelor bugetelor respective, precum şi din contul mijloacelor încasate pe bază de contract de la ministere, departamente, întreprinderi, instituţii şi organizaţii. Prin urmare, colaboratorii poliţiei sunt persoane asigurate de stat şi se bucură de dreptul la indemnizaţii din fondurile de asigurări sociale. Astfel, în concluzia celor relatate reclamanta consideră că, Inspectoratul General al Poliţiei eronat a interpretat normele de drept material.

De asemenea plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului este prevăzută în art. 5 alin. (l) lit. f) a Legea nr. 289-XV din 22.07.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, care stabileşte dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani, iar în art.27 alin. (3) aceleiaşi lege stabileşte că indemnizaţia neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se achită fără nici o limită în termen. Acest fapt este prevăzut şi în art. 124 alin. (2) a Codului muncii. Consideră reclamanta că, nu există vreun temei de refuz privind achitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Totodată, neacordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului încalcă dreptul său ca cetăţean al Republicii Moldova drept ce este stipulat în art. 47 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova. Prin hotărîrea din 24 februarie 2014 a judecătoriei Centru mun.

Chişinău acţiunea înaintată de Boubătrîn Olesea şi Boubătrîn Alexandr a fost admisă parţial; s- au recunoscut ca ilegale răspunsurile Inspectoratului General al Poliţiei nr. 34/B- 3098/13 şi nr. 34/B-3107/13 din 26.12.2013 privind achitarea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea şi creşterea copilului; s-a obligat Inspectorul General al Poliţiei la plata indemnizaţiei lunare în beneficiul Olesei Boubătrîn pentru îngrijirea copilului minor de la naştere şi pînă la atingerea vîrstei de 3 ani, a cîte 30% din venitul mediu lunar al soţului Boubătrîn Alexandr; s-a respins cerinţa înaintată către Casa Naţională de Asigurări Sociale privind obligarea la plata indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău apelul depus de Inspectoratul General al Poliţiei a fost respins şi menţinută hotărîrea instanţei de fond. Considerînd ilegală decizia pronunţată, la data de 04 iulie 2014 Inspectoratul General al Poliţiei a declarat recurs, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că hotărîrile instanţelor judecătoreşti sunt neîntemeiate şi pasibile casării, fiind adoptate în contradicţie cu circumstanţele pricinii, datorită aplicării eronate a legii. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, 3 vizînd în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţa de apel a legii, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a acesteia şi din care circumstanţe rezultă ilegalitatea aplicării eronate a normelor de drept material şi de drept procedural. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul depus de Inspectoratul General al Poliţiei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei împotriva deciziei din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecător Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4