3ra-284/18 — contestarea actului administrativ, obligarea achitării indemnizatiei pentru îngrijirea copilului, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ, obligarea achitării indemnizatiei pentru îngrijirea copilului, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- aplicarea eronata a legii in raport cu circumstantele cauzei
3ra-284/18 — contestarea actului administrativ, obligarea achitării indemnizatiei pentru îngrijirea copilului, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 3ra – 284/18
Instanța de fond: Judecătoria Centru, mun. Chișinău
Judecătorul: N. Mazur
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: Iu. Cimpoi, V. Cotorobai, M. Anton
D E C I Z I E
25 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu,
judecători Galina Stratulat, Iuliana Oprea,
Dumitru Mardari, Dumitru Visternicean,
examinând recursul declarat de către Rusu Olesea,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rusu Olesea împotriva
Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenienți accesorii Procuratura Generală a
Republicii Moldova și Inspectoratul General al Poliției cu privire la contestarea actului
administrativ, obligarea achitării indemnizației pentru îngrijirea copilului, repararea
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, prin care a fost
admis apelul, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 04 iulie 2016, și
pronunțată o nouă hotărâre, prin care acțiunea înaintată a fost respinsă,
C O N S T A T Ă:
La 04 noiembrie 2014 Rusu Olesea a despus cerere de chemare în judecată
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale (în continuare CNAS), intervenienți
accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova și Inspectoratul General al
Poliției (în continuare IGP) cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea
achitării indemnizației pentru îngrijirea copilului, repararea prejudiciului moral și
compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că în perioada 12 iulie 2002-29 iulie
2013, a activat în cadrul Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne timp de 11 ani și 17 zile. În baza demersului Procuraturii Generale nr. 33-2D/13
1
din 09 iulie 2013, a fost transferată în serviciu în cadrul Procuraturii, iar la 05 august
2013 a fost numită în funcție de procuror în Procuratura raionului Nisporeni, în baza
ordinului 1031-p din 31 iulie 2013.
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Procuraturii nr.12-71/14 din 15 mai 2014
a fost suspendată din funcție în legătură cu acordarea concediului parțial plătit pentru
îngrijirea copilului, născut la xxxxx xxxxxx.
A menționat reclamanta că în temeiul art. 124 alin. (2) Codul muncii, art.18
alin.(1) al Legii privind îndemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte
prestații de asigurări sociale și art. 41 lit. d) al Legii privind sistemul public de asigurări
sociale, a depus cereri în adresa Procuraturii Generale și CNAS, prin care a solicitat
calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului minor
Xxxxx xxxx pe o perioadă de 3 ani în mărime de 30% din salariu mediu premergător
până la naștere.
Procuratura Generală al Republicii Moldova prin răspunsul nr.33-11p/14-308 din
25 septembrie 2014, a comunicat că calcularea și achitarea indemnizației pentru
creșterea și îngrijirea copilului pe o perioadă de 3 ani, ține de competența CNAS.
La 10 octombrie 2014 CNAS prin răspunsul nr.R-1761/14 a informat-o că nu
poate beneficia de îndemnizația solicitată ca fiind persoană asigurată, întrucât nu are
cel puțin 9 luni de cotizare necesare, deoarece perioada de activitate în cadrul Poliției
nu se consideră perioadă contributivă.
Reclamanta a considerat răspunsul CNAS nr.R-1761/14 din 10 octombrie 2014
nefondat și ilegal, or, aceasta a activat în câmpul muncii neîntrerupt 11 ani și 17 zile în
cadrul Poliției și 7 luni în cadrul Procuraturii Generale.
A mai menționat, că potrivit art.2 al Legii privind sistemul public de asigurări
sociale, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită, în condițiile legii,
prin sistemul public de asigurări sociale, iar în conformitate cu art.20 alin.(1) al
aceleiași Legi, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații
angajați cu contract individual de muncă și de angajatorul acestora, se fac lunar de către
angajator.
Astfel, IGP, în calitate de angajator, nu efectuează plăți cu titlu de contribuții în
bugetul asigurării sociale de stat, iar potrivit art.29 al Legii privind sistemul public de
asigurări sociale nedepunerea contribuției de asigurări sociale de către angajator, nu
afectează plata drepturilor cuvenite asiguraților.
Deși, a activat în Procuratură doar 7 luni, CNAS urma să țină cont și de activitatea
acesteia din cadrul Poliției, deoarece potrivit art.4 alin.(2) al Legii nr.489-XIV din
08 iulie 1999, în sistemul public de asigurări sociale sunt asigurați obligatoriu prin
efectul Legii persoana numită la nivelul autorității executive, iar prin deciziile Curții
Supreme de Justiție, pronunțare pe cazuri similare, s-a constatat că angajații Poliției
sunt asigurați prin efectul Legii în sistemul public de asigurări sociale.
2
Rusu Olesea solicită, recunoașterea ilegalității răspunsului CNAS din
10 octombrie 2014 nr. R-1761/14 și a refuzului Procuraturii Generalere de a da
răspuns, obligarea CNAS și Procuraturii Generale la plata indemnizației pentru
creșterea copilului lunar a câte 30% din salariu mediu de 5 509,95 lei, pe parcursul a
3 ani de la nașterea copilului de la xxxxx xxxxxx până la 11 aprilie 2017, compensare
cheltuielilor de judecată în mărime de 3 000 lei, cu repararea prejudiciului moral în
mărime de 10 000 lei. ( f.d.4-7 vol.I)
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 iulie 2015, cererea de
chemare în judecată a fost respinsă.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 30 august 2015, Rusu Olesea a
contestat-o cu apel solicitând, casarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din
30 iulie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 06 aprilie 2016 a admis apelul declarat
de Rusu Olesea, a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 iulie 2015
și a remis cauza la rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.
La 27 iunie 2016 Rusu Olesea a depus cerere de concretizare a pretențiilor
solicitând, recunoașterea ilegalității răspunsului CNAS din 10 octombrie 2014 nr. R-
1761/14, obligarea CNAS la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului
minor a câte 30% din salariu mediu de 5 509,95 lei, pe parcursul a 3 ani de la nașterea
copilului de la xxxxx xxxxxx până la 11 aprilie 2017, compensare cheltuielilor de
judecată în mărime de 3 000 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de
10 000 lei. ( f.d.157 vol.I)
Rejudecând cauza, Judecătoria Centru, mun. Chișinău prin hotărârea din 04 iulie
2016 a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Rusu Olesea, fiind
recunoscut ilegal răspunsul CNAS nr. R-1761/14 din 10 octombrie 2014, și a încasat
de la CNAS în beneficiul Olesei Rusu îndemnizația lunară pentru creșterea copilului
minor a câte 30% din salariul mediu de 5 509,95 lei pe parcursul a 3 ani de la nașterea
copilului, începând cu 22 martire 2014 până la 22 aprilie 2017, cheltuielile pentru
asistență juridică în sumă de 2 500 lei și a sumei de 500 lei cu titlu de prejudiciu moral.
În rest, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.
La 12 iulie 2016 CNAS a depus apel nemotivat, iar la 08 noiembrie 2016 a depus
apel suplimentar împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 iulie
2016 solicitând, admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea
unei noi hotărâri de respingere a acțiunii depusă de Rusu Olesea.
Prin decizia din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul
declarat de către CNAS, casată hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din
04 iulie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre, prin care cererea de chemare în judecată a
fost respinsă integral.
3
Invocând dezacordul cu decizia adoptată, la 17 ianuarie 2018 Rusu Olesea a
declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău
din 26 octombrie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie menținută
hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 iulie 2016.
Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurenta a reiterat
argumentele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată și pe
parcursul examinării cauzei.
Recurenta a invocat că instanța de apel eronat a aplicat normele de drept material,
astfel, fiind încălcate prevederile art. 432 CPC.
Rusu Olesea a susținut, că prima instanță a adoptat o hotărâre întemeiată, iar
concluzia instanței de apel o consideră nejustificată.
Totodată, Rusu Olesea și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. art.6 alin. (2),
al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații
de asigurări sociale, art. 1, 10 alin. (4) și art. 41 lit.d) ale Legii privind sistemul public
de asigurări sociale, art.13 al Legii privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul
2013, art.7 al Legii privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2014, art. 14 și
16 ale Legii contenciosului administrativ, art.14 și.47 din Constituția Republicii
Moldova, precum și art. 6 CEDO.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen
de decădere și nu poate fi restabilit.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din
26 octombrie 2017, a fost expediată în adresa participanților la proces la 04 decembrie
2017 prin scrisoarea cu nr. de ieșire 17183104. (f.d. 248 vol.I)
În lipsa informației privind recepționarea deciziei, cererea de recurs depusă la
17 ianuarie 2018 se consideră a fi depusă în termen. (f.d. 1-5 vol.II)
Prin referințele din 26 februarie 2018 și respectiv din 07 martie 2018, CNAS și
IGP au solicitat declararea recursului depus de către Rusu Olesea ca fiind inadmisibil.
(f.d. 11-13, 15-18 vol.II)
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 28 martie 2018, recursul declarat de
către Rusu Olesea, a fost considerat admisibil. (f.d. 20 vol.II)
În conformitate cu art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil,
un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.
În conformitate cu art. 442 alin. (1) CPC, judecând recursul declarat împotriva
deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței
depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.
În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea
participanților la proces.
4
Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor
invocate în recurs și a referințelor depuse de CNAS și IGP, coroborat cu normele de
drept material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră
că recursul declarat de către Rusu Olesea este întemeiat și care urmează a fi admis, cu
casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017 și menținerea hotărârii
Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 iulie 2016 din următoarele motive.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC instanța, după ce judecă recursul,
este în drept să admită recursul să caseze decizia instanței de apel și să mențină
hotărârea primei instanțe.
După cum denotă actele cauzei, înaintând acțiunea în judecată împotriva CNAS,
intervenienți accesorii Procuratura Generală a RM și Inspectoratul General al Poliției,
Rusu Olesea a solicitat prin cererea de chemare în judecată recunoașterea ilegalității
răspunsului CNAS din 10 octombrie 2014 nr. R-1761/14 și refuzului a Procuraturii
Generalere de a da răspuns, obligarea la plata indemnizației lunare pentru creșterea
copilului minor a câte 30% din salariu mediu de 5 509,95 lei, pe parcursul a 3 ani de la
nașterea copilului de la xxxxx xxxxxx până la 11 aprilie 2017, compensare cheltuielilor
de judecată în mărime de 3 000 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de 10
000 lei. (f.d.4-7 vol.I)
La 27 iunie 2016 Rusu Olesea a depus cerere de concretizare a pretențiilor
solicitând, recunoașterea ilegalității răspunsului CNAS din 10 octombrie 2014 nr. R-
1761/14, obligarea CNAS la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului
minor a câte 30% din salariu mediu de 5 509,95 lei, pe parcursul a 3 ani de la nașterea
copilului de la xxxxx xxxxxx până la 11 aprilie 2017, compensare cheltuielilor de
judecată în mărime de 3 000 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de
10 000 lei. ( f.d.157 vol.I)
Fiind investită cu examinarea cauzei, prima instanță a admis parțial cererea de
chemare în judecată depusă de Rusu Olesea, și a recunoscut ilegal răspunsul CNAS
nr. R-1761/14 din 10 octombrie 2014, fiind încasat de la CNAS în beneficiul Rusu
Olesei îndemnizația lunară pentru creșterea copilului, a câte 30% din salariul mediu de
5509,95 lei, pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului, începând cu 22 martire 2014
până la 22 aprilie 2017, cheltuielile pentru asistență juridică în sumă de 2500 lei și
500 lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
(f.d.173-179 vol.I)
În susținerea soluției adoptate, prima instanță a reținut că, Rusu Olesea a fost
transferată din funcția ocupată în cadrul Organelor Afacerilor Interne în funcția
procuror în Procuratura raionului Nisporeni păstrând stagiul neîntrerupt - mai mult de
12 ani, în rezultat urmează să beneficieze în mod obligatoriu de îndemnizația lunară
pentru îngrijirea copilului minor până la vârsta de 3 ani în mărime de 30% din salariu
5
mediu achitată de către CNAS, deoarece la momentul riscului asigurat Rusu Olesea nu
era angajata Ministerului Afacerilor Interne.
Astfel, instanța inferioară a conchis că CNAS este obligat de a calcula și achita
Olesei Rusu îndemnizația lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului până la vârsta de
3 ani, deoarece IGP, în calitate de angajator, nu efectuează plăți titlu de contribuții în
bugetul asigurării sociale de stat conform art. 29 al Legii privind sistemul public de
asigurări sociale nr.489-XIV din 08 iulie 1999.
Judecând apelul declarat de către CNAS instanța de apel a dispus admiterea
apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 iulie 2016 și
emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată. (f.d.241-247
vol.I)
În susținerea soluției date instanța de apel, a reținut dispozițiile art. 1 și 41 lit. d)
al Legii privind sistemul public de asigurări sociale, art.6 alin. (2), 18 alin. (1), (2) și
alin. (6), și 9 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și
alte prestații de asigurări sociale, art. 25 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ,
art.1398 alin. (1) și 1422 alin. (1) și (2) Cod civil, art. 96 alin.(1) CPC, și anume, că
prima instanță a dat o apreciere eronată și nefondată probelor anexate la materialele
cauzei.
Instanța de recurs, analizând materialele dosarului în coraport cu normele
juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că Curtea de Apel
Chișinău neîntemeiat a dispus respingerea acțiunii Olesei Rusu împotriva CNAS,
intervenienți accesorii Procuratura Generală și Inspectoratul General al Poliției, ca
fiind neîntemeiată.
În susținerea opiniei enunțate, se vor reține prevederile art. 1 alin. (2) al Legii
contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 care prevede că orice
persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o
autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal
a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru a obține
anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost
pricinuită.
Conform art.14 din Legea contenciosului administrativ, persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ
va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în termen de 30 de
zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în
care legea nu dispune altfel.
În conformitate cu art. 16 alin. (1) din legea menționată, persoana care se
consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ
și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un
răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios
6
administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv și
repararea pagubei cauzate, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, acțiunea poate fi
înaintată nemijlocit instanței de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute
de lege și în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin
nesoluționarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind
recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.
Potrivit art. 26 alin.(1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din
10 februarie 2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în
cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal
ca fiind emis cu încălcarea competenței; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea
procedurii stabilite.
În temeiul art. 1 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-
XIV din 08 iulie 1999, indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea
vârstei de 3 ani reprezintă formă de sprijin bănesc ce se stabilește și se acordă prin
sistemul public de asigurări sociale persoanei asigurate pentru creșterea copilului.
Conform art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind
indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări
sociale, asiguratul din sistemul public de asigurări sociale are dreptul la indemnizație
pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani.
Potrivit art. 18 alin. (1) al Legii nr. 289 din 22 aprilie 2004 privind indemnizațiile
pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale,
asiguratele, asiguratorul care se află în concediu pentru îngrijirea copilului are dreptul
la indemnizație lunară pentru creșterea copilului de la data nașterii și până la vârsta lui
de 3 ani.
Reieșind din dispozițiile art. 123 din Codul muncii, concediul medical plătit se
acordă tuturor salariaților și ucenicilor în baza certificatului medical eliberat potrivit
legislației în vigoare. Modul de stabilire, calculare și achitare a indemnizațiilor din
bugetul asigurărilor sociale de stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de
legislația în vigoare.
La caz, sunt incidente și dispozițiile art. 124 alin. (1) și (2) din Codul muncii,
prevede că, femeilor salariate și ucenicelor, precum și soțiilor aflate la întreținerea
salariaților, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o
durată de 70 de zile calendaristice (în cazul sarcinilor cu 3 și mai mulți feți – 112 zile
calendaristice) și concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul
nașterilor complicate sau nașterii a doi sau mai mulți copii – 70 de zile calendaristice),
plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizații în modul prevăzut la art. 123 alin.
(2). În baza unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin.(1), după expirarea
concediului de maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru îngrijirea
copilului până la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației din bugetul asigurărilor
7
sociale de stat.
Astfel, din actele cauzei rezultă că Rusu Olesea în perioada 12 iulie 2002-29 iulie
2013, a activat în cadrul IGP al MAI, ce se atestă prin xerocopia carnetului de muncă
seria AB 0072869. (f.d.17 verso-ul vol.I)
Prin ordinul IGP nr.292 ef din 26 iulie2013 a fost eliberată din serviciu în legătură
cu transferul în altă autoritate publică. (f.d.66 vol.I)
Prin ordinul Procuraturii Generale nr. 1031-p din 31 iulie 2013 a fost numită în
funcție de procuror în Procuratura raionului Nisporeni. (f.d.17 verso-ul vol.I)
La xxxxx xxxxxx din căsătorie s-a născut fiica Xxxxx xxxx, fapt confirmat prin
certificatul de naștere cu nr. NA-VI 1951172, eliberat de OSC sect. Centru mun.
Chișinău. (f.d.10 vol.I)
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Procuraturii nr.12-71/14 din 15 mai 2014
a fost suspendată din funcție în legătură cu acordarea concediului parțial plătit pentru
îngrijirea copilului, născut la xxxxx xxxxxx. (f.d.11 vol.I)
La fel, s-a stabilit că Rusu Olesea în temeiul art. 124 alin. (2) Codul muncii, art.18
alin.(1) al Legii privind îndemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte
prestații de asigurări sociale, art. 41 lit. d) al Legii privind sistemul public de asigurări
sociale, a depus cereri în adresa Procuraturii Generale și CNAS, prin care a solicitat
calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului minor
Xxxxx xxxx pe o perioadă de 3 ani în mărime de 30% din salariu mediu premergător
până la naștere. (f.d.13, 15 vol.I)
Însă, prin răspunsul nr. 33-11p/14-308 din 25 septembrie 2014, Procuratura
Generală a menționat că, calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea și
îngrijirea copilului pe o perioadă de 3 ani, ține de competența CNAS. (f.d.14 vol.I), iar,
prin răspunsul CNAS nr.R-1761/14 din 10 octombrie 2014 a refuzat în calcularea și
achitarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului minor Xxxxx xxxx pe o
perioadă de 3 ani în mărime de 30% din salariu mediu premergător până la naștere,
considerând că Rusu Olesea nu poate beneficia de îndemnizația solicitată ca fiind
persoană asigurată, întrucât nu are cel puțin 9 luni de cotizare necesare, deoarece
perioada de activitate în cadrul Poliției nu se consideră perioadă contributivă. (f.d.16
vol.I)
Așa fiind, față de considerentele expuse și în raport cu dispozițiile menționate, se
reține drept corectă mențiunea primei instanțe cu privire la dreptul Olesei Rusu de a
beneficia de plata indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție consideră că prima instanță întemeiat a concluzionat despre ilegalitatea
refuzului CNAS de a calcula și achita Olesei Rusu îndemnizația lunară pentru
creșterea/îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, aceasta deoarece IGP, în calitate
de angajator, nu efectuează plăți cu titlu de contribuții în bugetul asigurării sociale de
8
stat conform art. 29 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr.489-XIV
din 08 iulie 1999.
La acest segment se reține că, IGP, nu efectuează plăți cu titlu de contribuții în
bugetul asigurării sociale de stat, deoarece în sistemul public de asigurări sociale
persoanele numite la nivelul autorității executive sunt asigurați obligatoriu prin efectul
legii.
Astfel, Colegiul remarcă că statutul Olesei Rusu de angajat al MAI în perioada
12 iulie 2002-29 iulie 2013, îi acordă calitatea de persoana asigurată de la bugetul de
stat și acesta nu poate constitui un temei de discriminare în raport cu persoanele
asigurate de la bugetul asigurărilor de stat, or, statutul special nu poate leza dreptul la
indemnizație pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, în calitate de persoana
asigurată
Subsecvent, Colegiul conchide nefondată și concluzia instanței de apel, precum
că la data survenirii riscului asigurat, respectiv nașterii copilului, Rusu Olesea dispunea
de un stagiu de cotizare în calitate de asigurat în sistemului asigurărilor de stat de 7 luni
și 16 zile și nu întrunea condiția stabilită de Lege pentru a beneficia de îndemnizația
de creștere a copilului până la vârsta de 3 ani.
Or, reeșind din faptul că Rusu Olesea a fost transferată din funcția ocupată în
cadrul Organelor Afacerilor Interne în funcția procuror în Procuratura raionului
Nisporeni păstrând stagiul neîntrerupt, recurenta urmează să beneficieze în mod
obligatoriu de îndemnizația lunară pentru îngrejirea copilului minor până la vârsta de
3 ani în mărime de 30% din salariu mediu achitată de către CNAS, deoarece la
momentul riscului asigurat Rusu Olesea nu era angajata Ministerului Afacerilor
Interne.
Este lipsit de temei argumentul invocat de Curtea de Apel Chișinău, în susținerea
poziției sale faptul că prin decizia din 01 iulie 2017, privind stabilirea indemnizației
lunare pentru creșterea copilului până la 1,5 ani Olesei Rusu i-a fost stabilită plata
indemnizație, decizie care la moment nu este anulată.
Existența acestei decizii, nu o lipsește pe reclamanta-recurenta de dreptul de a se
adresa în instanța de judecată, sau de a respinge acțiunea. Problemele ce rezultă din
aplicarea deciziei și hotărârii instanței de judecată, urmează a fi rezolvate în cadrul
procedurii de executare. Or, odată cu executarea hotărârii instanței de judecată, decizia
din 01 iunie 2017, ca act administrativ devine consumat.
Prin urmare, instanța de recurs stabilește drept legală și admiterea parțială a
pretențiilor Olesei Rusu cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 500 lei
pe motiv, că ultima a fost lipsită de surse pentru întreținerea ei și a copilului minor.
De altfel, prima instanță prin prisma art. 96 CPC, care statuează că instanța
judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut
câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost
9
reale, necesare și rezonabile, justificat a dispus încasarea din contul CNAS în beneficiul
Olesei Rusu a sumei de 2 500 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.
Analizând argumentele recursului coroborate circumstanțelor de drept, pe care
este întemeiată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 iulie 2016 instanța
de recurs consideră că s-a ajuns la o concluzie corectă și argumentată cu privire la
admiterea parțială a acțiunii.
În circumstanțele de fapt și de drept menționate și având în vedere faptul că,
instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material, apreciind greșit
circumstanțele de fapt, iar hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, adoptată
cu respectarea normelor de drept material și procedural, cu verificarea și aprecierea
probelor administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei contestate
și menținerea în vigoare a hotărîrii primei instanțe.
În baza celor expuse, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art.445 alin.(3)
Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Se admite recursul declarat de către Rusu Olesea.
Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017 și se menține
hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 iulie 2016, adoptată în cauza civilă
la cererea de chemare în judecată înaintată de către Rusu Olesea împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale, intervenienți accesorii Procuratura Generală a
Republicii Moldova și Inspectoratul General al Poliției cu privire la contestarea actului
administrativ, obligarea achitării indemnizației pentru îngrijirea copilului, repararea
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Iulia Sîrcu
judecători Galina Stratulat
Iuliana Oprea
Dumitru Mardari
Dumitru Visternicean
10
dosarul nr. 3ra – 284/18
Instanța de fond: Judecătoria Centru, mun. Chișinău
Judecătorul: N. Mazur
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: Iu. Cimpoi, V. Cotorobai, M. Anton
Î N C H E I E R E
25 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu,
judecători Galina Stratulat, Iuliana Oprea,
Dumitru Mardari, Dumitru Visternicean,
examinând cererea cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate depusă
de către Rusu Olesea,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rusu Olesea împotriva
Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenienți accesorii Procuratura Generală a
Republicii Moldova și Inspectoratul General al Poliției cu privire la contestarea actului
administrativ, obligarea achitării indemnizației pentru îngrijirea copilului, repararea
prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,
C O N S T A TĂ:
La 04 noiembrie 2014 Rusu Olesea a despus cerere de chemare în judecată
împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale (în continuare CNAS), intervenienți
accesorii Procuratura Generală a Republicii Moldova și Inspectoratul General al
Poliției cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea achitării indemnizației
pentru îngrijirea copilului, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor
de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că în perioada 12 iulie 2002-29 iulie
2013, a activat în cadrul Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor
Interne timp de 11 ani și 17 zile. În baza demersului Procuraturii Generale nr. 33-2D/13
din 09 iulie 2013, a fost transferată în serviciu în cadrul Procuraturii, iar la 05 august
2013 a fost numită în funcție de procuror în Procuratura raionului Nisporeni, în baza
ordinului 1031-p din 31 iulie 2013.
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Procuraturii nr.12-71/14 din 15 mai 2014
a fost suspendată din funcție în legătură cu acordarea concediului parțial plătit pentru
îngrijirea copilului, născut la xxxxx xxxxxx.
A menționat reclamanta că în temeiul art. 124 alin. (2) Codul muncii, art.18
alin.(1) al Legii privind îndemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte
11
prestații de asigurări sociale, art. 41 lit. d) al Legii privind sistemul public de asigurări
sociale, a depus cereri în adresa Procuraturii Generale și CNAS, prin care a solicitat
calcularea și achitarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului minor
Xxxxx xxxx pe o perioadă de 3 ani în mărime de 30% din salariu mediu premergător
până la naștere.
Procuratura Generală al Republicii Moldova prin răspunsul nr.33-11p/14-308 din
25 septembrie 2014, a comunicat că calcularea și achitarea indemnizației pentru
creșterea și îngrijirea copilului pe o perioadă de 3 ani, ține de competența CNAS.
Rusu Olesea a susținut, că CNAS prin răspunsul nr.R-1761/14 din 10 octombrie
2014 a informat-o că nu poate beneficia de îndemnizația solicitată ca fiind persoană
asigurată, întrucât nu are cel puțin 9 luni de cotizare necesare, deoarece perioada de
activitate în cadrul Poliției nu se consideră perioadă contributivă.
Reclamanta considerat răspunsul CNAS nr.R-1761/14 din 10 octombrie 2014
nefondat și ilegal, or, aceasta a activat în câmpul muncii neîntrerupt 11 ani și 17 zile în
cadrul Poliției și 7 luni în cadrul Procuraturii Generale.
A mai menționat, că potrivit art.2 al Legii privind sistemul public de asigurări
sociale, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită, în condițiile legii,
prin sistemul public de asigurări sociale, iar în conformitate cu art.20 alin.(1) al
aceleiași Legi, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații
angajați cu contract individual de muncă și de angajatorul acestora, se fac lunar de către
angajator.
Astfel, Inspectoratul General de Poliție, în calitate de angajator, nu efectuează
plăți cu titlu de contribuții în bugetul asigurării sociale de stat, iar potrivit art.29 al Legii
privind sistemul public de asigurări sociale nedepunerea contribuției de asigurări
sociale de către angajator, nu afectează plata drepturilor cuvenite asiguraților.
Deși, a activat în Procuratură doar 7 luni, CNAS urma să țină cont și de activitatea
acesteia din cadrul Poliției, deoarece potrivit art.4 alin.(2) al Legii nr.489-XIV din 08
iulie 1999, în sistemul public de asigurări sociale sunt asigurați obligatoriu prin efectul
Legii persoana numită la nivelul autorității executive, iar prin deciziile Curții Supreme
de Justiție, pronunțare pe cazuri similare, s-a constatat că angajații Poliției sunt
asigurați prin efectul Legii în sistemul public de asigurări sociale.
Rusu Olesea solicită, recunoașterea ilegalității răspunsului CNAS din
10 octombrie 2014 nr. R-1761/14 și a refuzului Procuraturii Generalere de a da
răspuns, obligarea CNAS și Procuratura Generalerăla plata indemnizației pentru
creșterea copilului lunar a câte 30% din salariu mediu de 5 509,95 lei, pe parcursul a 3
ani de la nașterea copilului de la xxxxx xxxxxx până la 11 aprilie 2017, compensare
cheltuielilor de judecată în mărime de 3 000 lei, cu repararea prejudiciului moral în
mărime de 10 000 lei. ( f.d.4-7 vol.I)
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 iulie 2015, cererea de
chemare în judecată a fost respinsă.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 30 august 2015, Rusu Olesea a
contestat-o cu apel solicitând, casarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din
30 iulie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 06 aprilie 2016 a admis apelul declarat
de Rusu Olesea, a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 iulie 2015
12
și a remis cauza la rejudecare în prima instanță, în alt complet de judecată.
La 27 iunie 2016 Rusu Olesea a depus cerere de concretizare a pretențiilor
solicitând, recunoașterea ilegalității răspunsului CNAS din 10 octombrie 2014 nr. R-
1761/14, obligarea CNAS la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului
minor a câte 30% din salariu mediu de 5 509,95 lei, pe parcursul a 3 ani de la nașterea
copilului de la xxxxx xxxxxx până la 11 aprilie 2017, compensare cheltuielilor de
judecată în mărime de 3 000 lei și repararea prejudiciului moral în mărime de
10 000 lei. ( f.d.157 vol.I)
Rejudecând cauza, Judecătoria Centru, mun. Chișinău prin hotărârea din 04 iulie
2016 a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Rusu Olesea, fiind
recunoscut ilegal răspunsul CNAS nr. R-1761/14 din 10 octombrie 2014, și a încasat
de la CNAS în beneficiul Olesei Rusu îndemnizația lunară pentru creșterea copilului
minor a câte 30% din salariul mediu de 5 509,95 lei pe parcursul a 3 ani de la nașterea
copilului, începând cu 22 martire 2014 până la 22 aprilie 2017, cheltuielile pentru
asistență juridică în sumă de 2 500 lei și a sumei de 500 lei cu titlu de prejudiciu moral.
În rest, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.
La 12 iulie 2016 CNAS a depus apel nemotivat, iar la 08 noiembrie 2016 a depus
apel suplimentar împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 iulie
2016 solicitând, admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea
unei noi hotărâri de respingere a acțiunii depusă de Rusu Olesea.
Prin decizia din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul
declarat de către CNAS, casată hotărârea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04
iulie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre, prin care cererea de chemare în judecată a fost
respinsă integral.
Invocând dezacordul cu decizia adoptată, la 17 ianuarie 2018 Rusu Olesea a
declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău
din 26 octombrie 2016 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie menținută
hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 iulie 2016.
La 17 ianuarie 2018 Rusu Olesea a depus în adresa Curții Supreme de Justiție, o
cerere de sesizare a Curții Constituționale, cu privire la excepția de
neconstituționalitate, a prevederilor art.6 alin.(2) al Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004
cu prevederile art. 8, 16, 46, 47 din Constituția Republicii Moldova și suspendarea
procesului civil în cauză până la examinarea sesizări de către Curtea Constituțională.
În motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Rusu Olesea a indicat, că
Curtea de Apel Chișinău la emiterea deciziei din 26 octombrie 2017 a aplicat
prevederile art. 6 alin. (2) al Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004 care sunt contrare cu
prevederile art. 8, 16, 46, 47 din Constituția Republicii Moldova.
Rusu Olesea a menționat că cererea cu privire la excepția de neconstituționalitate
a depus și la Curtea de Apel Chișinău, însă instanța nu s-a expus asupra acesteia.
Studiind cererea depusă de către Rusu Olesea cu privire la ridicarea excepției de
neconstituționalitate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție consideră că urmează a fi respinsă din următoarele motive.
Conform art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituția Republicii Moldova și art. 4 alin.
(1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională nr. 317-XIII din 13 decembrie 1994
Curtea Constituțională exercită, la sesizare, controlul constituționalității legilor și
13
hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor
și ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care Republica
Moldova este parte.
În conformitate cu art. 121 alin. (1) CPC dacă în procesul judecării pricinii se
constată că norma de drept ce urmează a fi aplicată sau care a fost deja aplicată este în
contradicție cu prevederile Constituției Republicii Moldova, iar controlul
constituționalității actului normativ este de competența Curții Constituționale, instanța
de judecată formulează o sesizare a Curții Constituționale pe care o transmite prin
intermediul Curții Supreme de Justiție.
Curtea Constituțională în pct. 77, 79, 82 și 87 din hotărârea nr. 2 din
09 februarie 2016 a constatat că excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată de
către: (1) instanța de judecată din oficiu, care, respectând principiul supremației
Constituției, nu este în drept să aplice o normă în privința căreia există incertitudini de
constituționalitate; (2) părțile în proces, inclusiv reprezentanții acestora, drepturile și
interesele cărora pot fi afectate prin aplicarea unei norme neconstituționale la
soluționarea cauzei.
Controlul concret de constituționalitate pe cale de excepție constituie singurul
instrument prin intermediul căruia cetățeanul are posibilitatea de a acționa pentru a se
apăra împotriva legislatorului însuși, în cazul în care, drepturile sale constituționale
sunt încălcate.
Dreptul de acces al cetățenilor prin intermediul excepției de neconstituționalitate
la instanța constituțională reprezintă un aspect echitabil. Această cale indirectă, care
permite cetățenilor accesul la justiția constituțională, oferă, de asemenea, posibilitatea
Curții Constituționale în calitatea sa de garant al supremației Constituției, să-și exercite
controlul aspra puterii legiuitorului cu privire la respectarea catalogului drepturilor și
libertăților fundamentale.
Curtea Constituțională a mai reținut că judecătorul ordinar nu se va pronunța
asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor
contestate, ce se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții: (1)
obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din
Constituția; (2) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia,
sau indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu; (3) prevederile
contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei; (4) nu există o hotărâre
anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.
Pct. 73 al hotărârii menționate supra indică că, pornind de la natura excepției de
neconstituționalitate, ea poate fi ridicată atât asupra actelor în vigoare, cuprinse la
articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, cât asupra actelor care nu mai sunt în
vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice litigioase și este
determinată în soluționarea cauzei.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție constată că la caz este vorba de aplicabilitatea prevederilor invocate de către
Rusu Olesea (art.6 alin.(2) al Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004) și nu de
constituționalitate. Mai mult ca atât, Rusu Olesea nu și-a argumentat suficient și nu a
desfășurat poziția sa în cerere privind excepția de neconstituționalitate.
14
În această ordine de idei, Colegiul civil comercial și contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea Olesei
Rusu cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate.
În conformitate cu art. 260 alin. (1) lit. e) CPC, instanța judecătorească este
obligată să suspende procesul în cazul ridicării excepției de neconstituționalitate.
În speța dedusă judecății, instanța de recurs a considerat că nu este temei legal de
a admite cererea Olesei Rusu cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate,
în mod subsecvent, a considerat că este necesar de a respinge și cererea de suspendare
a procesului.
În conformitate cu art. 121, art. 269-270 CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Jusției
D I S P U N E :
Se respinge cererea depusă de Rusu Olesea cu privire la ridicarea excepției de
neconstituționalitate și suspendarea procesului.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Iulia Sîrcu
judecători Galina Stratulat
Iuliana Oprea
Dumitru Mardari
Dumitru Visternicean
15
16