3ra-1505/18 — contestarea actului administrativ

3ra-1505/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr.3ra-1505/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (O. Melniciuc)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Buhnaci, L. Pruteanu, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Tașlîc Lilia

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră (în prezent Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră), intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale cu

privire la calcularea și achitarea indemnizației de maternitate și a indemnizației

lunare pentru creșterea copilului până la vârsta de trei ani, repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

admis apelul declarat de Tașlîc Lilia, s-a casat hotărârea din 23 decembrie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău în partea respingerii pretenției privind obligarea

Departamentului Poliției de Frontieră (în prezent Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră) de a stabili, calcula și achita Liliei Tașlîc indemnizația lunară pentru

creșterea copilului până la vârsta de trei ani, și în partea admiterii parțiale a pretenției

privind încasarea cheltuielilor de judecată, în partea casată s-a pronunțat o hotărâre

nouă,

c o n s t a t ă:

La 16 septembrie 2016, Tașlîc Lilia a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Departamentului Poliției de Frontieră (în prezent Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră), intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale (în

continuare CNAS) cu privire la calcularea și achitarea indemnizației de maternitate

și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la vârsta de trei ani,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 14 septembrie 2012 s-a căsătorit

cu Tașlîc Nestor – Artur. În perioada căsătoriei, la 31 mai 2016 s-a născut XXXXX.

A menționat reclamanta că nu este angajată în câmpul muncii și se află la

întreținerea soțului, Tașlîc Nestor – Artur, care la rândul său, activează în cadrul

Departamentului Poliției de Frontieră.

1

La 22 iulie 2016, a depus cerere către angajatorul soțului – Departamentul

Poliției de Frontieră, prin care a solicitat stabilirea, calcularea și achitarea

indemnizației pentru concediul de maternitate și indemnizației lunare pentru

îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani, însă prin răspunsul pârâtei din 18 august

2016 i-a fost refuzat, din motiv că obligația de a achita indemnizația pentru concediul

de maternitate și indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei

ani îi revine Casei Naționale de Asigurări Sociale.

În opinia reclamantei, răspunsul pârâtului este ilegal, deoarece contravine

prevederilor art. 123, 124 alin. (1) și (2) din Codul muncii, ale Legii cu privire la

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale și ale Legii privind sistemul public de asigurări sociale.

A indicat reclamanta că pârâtul interpretează abuziv prevederile legii ca fiind

una discriminatorie și consideră că nejustificat este privată de valorificarea deplină a

unui drept recunoscut de lege.

La fel, a menționat că prin acțiunile sale ilegale pârâtul i-a provocat suferințe

psihice, cauzându-i un prejudiciu moral pe care îl estimează la suma de 10 000 de lei.

Astfel, reclamanta a solicitat obligarea Departamentului Poliției de Frontieră de

a stabili, calcula și achita indemnizația de maternitate, indemnizația lunară pentru

creșterea copilului până la vârsta de trei ani, precum și încasarea din contul

Departamentului Poliției de Frontieră în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă

de 10000 de lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 6000 de lei (f.d.4-9, V. I).

Prin hotărârea din 23 decembrie 2016 a Judecătoriei Râșcani mun. Chișinău,

cererea de chemare în judecată depusă de Tașlîc Lilia s-a admis parțial.

Departamentul Poliției de Frontieră a fost obligat de a-i stabili, a-i calcula și a-

i achita reclamantei Tașlîc Lilia indemnizația de maternitate în legătură cu nașterea

copilului XXXXX.

S-au încasat de la Departamentul Poliției de Frontieră în beneficiul reclamantei

cheltuielile de judecată sub formă de cheltuieli pentru asistență juridică în mărime de

1800 de lei.

În rest, pretențiile din cererea de chemare în judecată privind obligarea

Departamentului Poliției de Frontieră de a stabili, calcula și achita reclamantei

indemnizația lunară pentru creșterea copilului minor până la vârsta de trei ani,

repararea prejudiciului moral cauzat în mărime de 10 000 de lei și a cheltuielilor de

judecată în mărime de 1800 de lei, au fost respinse ca fiind nefondate (f.d.68, V. I).

Prin decizia din 13 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-au respins apelurile

declarate de către Departamentului Poliției de Frontieră și de către Tașlîc Lilia și s-a

menținut hotărîrea primei instanțe (f.d.125, V. I).

Prin decizia din 30 mai 2018 a Curții Supreme de Justiției s-a respins recursul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, s-a admis recursul

declarat de către Tașlîc Lilia și s-a casat decizia din 13 iunie 2017 a Curții de Apel

Chișinău în partea respingerii pretenției privind obligarea Departamentului Poliției

de Frontieră (în prezent Inspectoratul General al Poliției de Frontieră) de a stabili,

calcula și achita reclamantei Tașlîc Lilia indemnizația lunară pentru creșterea

copilului până la vârsta de trei ani, și în partea admiterii parțiale a pretenției privind

încasarea cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei în aceste părți spre rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

2

În rest, decizia din 13 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a menținut (f.d.

167-177).

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 10 iulie 2018 a

admis apelul declarat de Tașlîc Lilia, a casat hotărârea din 23 decembrie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, în partea respingerii pretenției privind obligarea

Departamentului Poliției de Frontieră (în prezent Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră) de a stabili, calcula și achita reclamantei Tașlîc Lilia indemnizația lunară

pentru creșterea copilului până la vârsta de trei ani, și în partea admiterii parțiale a

pretenției privind încasarea cheltuielilor de judecată, în partea casată a pronunțat o

hotărâre nouă prin care a obligat Departamentul Poliției de Frontieră (în prezent

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră) de a stabili, calcula și achita în

cuantumul prevăzut de lege, Liliei Tașlîc, indemnizația lunară pentru creșterea

copilului minor, până la vârsta de trei ani, la locul de muncă a soțului Tașlîc Nestor -

Artur, la întreținerea căreia se află. Totodată, a decis încasarea din contul

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră în beneficiul Liliei Tașlîc, a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 6000 de lei.

În rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut fără modificări (f.d. 197-206).

La 13 septembrie 2018 și la 20 septembrie 2018, Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei din 10 iulie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată

depusă de Lilia Tașlîc să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În susținerea recursului declarat, recurentul a notat că, la soluționarea litigiului

dat, în partea încasării indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la vârsta

de trei ani din contul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, instanța de apel

eronat a aplicat prevederile pct. 6 din Regulamentul cu privire la condițiile de

stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară

de muncă. Or, în pct. 6 din Regulamentul menționat, este prescris dreptul persoanei

la indemnizația pentru concediul medical în cazul pierderii calității de asigurat pe

motivul lichidării unității sau încetării activității angajatorului persoană fizică,

reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate, etc.

Actul normativ menționat nu reglementează modul de stabilire și de plată a

indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la vârsta de trei ani, fapt

confirmat prin pct. 12 al acestuia.

În opinia recurentului, instanța de apel a aplicat în mod eronat analogia legii și a

dreptului (prevederile Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea

Poliției și statutul polițistului) care nu se răsfrâng în privința polițiștilor de frontieră,

drepturile cărora sunt reglementate prin legea specială și anume prin Legea nr. 283

din 28 decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră.

A menționat că, pentru a beneficia de concediul pentru îngrijirea copilului până

la vârsta de trei ani, este necesar ca solicitantul să se afle în raporturi de muncă cu

angajatorul, însă, la caz, în raporturile de muncă se află soțul intimatei (funcționarul

public cu statut special) dar nu intimata.

Astfel, intimata nu poate beneficia de concediul pentru îngrijirea copilului și ca

urmare de indemnizație lunară pentru creșterea copilului până la atingerea vârstei de

trei ani (achitată unei persoane asigurate), dar, având statut de persoană neasigurată,

poate beneficia de indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la atingerea

3

vârstei de 1,5/2 ani potrivit pct. 31 și 4 lit. b) din Regulamentul cu privire la modul de

stabilire și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, care se stabilește și se achită de către

Casa Națională de Asigurări Sociale, potrivit normelor generale.

La fel, recurentul a reiterat argumentele expuse în susținerea cererii de apel.

Prin referința depusă la 06 noiembrie 2018, Lilia Tașlîc a menționat că

recursul înaintat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, conține obiecțiile de

fapt și de drept care deja au constituit obiect de studiere și verificare de către

instanțele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare, temei din care a

solicitat a fi considerat inadmisibil.

Instanța de recurs constată că, decizia din data de 10 iulie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată în adresa participanților la proces în data de 13 august

2018 (f.d. 207, V. I). Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 din Codul de

procedură civilă, consideră recursul depus la data de 13 septembrie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

4

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Argumentele recurentului precum că, instanțele de judecată eronat au aplicat

normele de drept material se resping, deoarece circumstanțele cauzei au fost

determinate de prima instanță și de instanța de apel și apreciate corect de instanța de

apel cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul

juridic în litigiu.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat nici un argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol completul

reține că, recursul declarat nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar

cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”,

fiind lipsit de șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din

decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă că, prezenta cerere de recurs a fost depusă

după ce recurentul a avut posibilitatea de a fi auzit de prima instanță și de instanța

de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurentului i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs

efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate,a aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă,completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției

de Frontieră, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

5

Tașlîc Lilia împotriva Departamentului Poliției de Frontieră (în prezent

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră), intervenient accesoriu Casa

Națională de Asigurări Sociale cu privire la calcularea și achitarea indemnizației de

maternitate și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la vârsta de trei

ani, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva

deciziei din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

6