3ra-1565/16 — achitarea indemnizatiei pentru cresterea copilului

Prima instanță: Judecătoria sectorului Centru municipiul Chișinău, Judecător – Ecaterina Palanciuc

Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Nina Vascan, Veronica Negru, Eugenia Fistican

Dosar nr.3ra-1565/16

ÎNCHEIERE

09 noiembrie 2016 municipiul Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, – Svetlana Filincova,

Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

Examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Tatiana Danuța în interesele Ministerului Afacerilor Interne,

în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Lîsenco Irina împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Ministerului

Afacerilor Interne și Departamentului Poliției de Frontieră a Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la anularea răspunsurilor, încasarea indemnizației

pentru creșterea copilului pe parcursul a 3 ani de la naștere și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne și menținută

hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 20 februarie 2016 ,

co ns tată :

La 13 mai 2014 Lîsenco Irina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Ministerului Afacerilor Interne

și Departamentului Poliției de Frontieră a Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la anularea răspunsurilor, încasarea indemnizației pentru creșterea

copilului pe parcursul a 3 ani de la naștere și încasarea cheltuielilor de asistență

juridică (f.d. 3-6)

În motivarea cererii a invocat că de fapt este angajată în bază de

contract în cadrul Organelor Afacerilor Interne din 17.01.2005 și în

prezent deține funcția de Inspector al Unității de Control al Frontierei a

Sectorului Poliției de Frontieră Aeroportul Internațional Chișinău. La data

de 16 iulie 2013 ea a născut-o pe fiica Orlic Vera, fapt confirmat prin

certificatul de naștere nr.NA-VI 1744669.

Prin ordinul nr. 1096/ps din 04.10.2013al Departamentului Poliției

Frontieră a Ministerului Afacerilor Interne i-a fost acordat concediul

parțial plătit pentru îngrijirea copilului.

La data de 01 aprilie 2014 Lîsenco Irina s-a adresat cu o cerere către

Departamentul Poliției de Frontieră a Ministerului Afacerilor Interne,

solicitînd plata îndemnizației pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3

ani. Totodată la data de 15 aprilie 2014 cu aceiași solicitare s-a adresat și

la Casa Națională de Asigurări Sociale.

În baza răspunsului nr. 35/2-1-L-80/14 Departamentului Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne din 25 aprilie 2014, Irinei

Lîsenco i-a fost comunicat că Departamentul Poliției de Frontieră nu are

temei legal pentru a stabili și achita indemnizația solicitată, deoarece

aceasta se achită de la bugetul asigurărilor sociale de stat. Ministerul

Afacerilor Interne al RM nu a răspuns la cererea nr. L-652/14 din 02

aprilie 2014 a reclamantei.

Casa Națională de Asigurări Sociale prin răspunsul din data de 25

aprilie 2014 a refuzat în satisfacerea cererii indicînd că indemnizația

pentru creșterea copilului pînă la vîrsta de 3 ani se achită de la bugetul

asigurărilor sociale de stat și actvînd în funcția de inspector nu i s-au

calculat contribuții de asigurări sociale în acest buget.

Solicită reclamanta Irina Lîsenco recunoașterea ca ilegale

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. VII-L-681/14 din data

de 25.04.2014; răspunsul Departamentului Poliției de Frontieră al MAI

nr. 35/2-1-L-80/14 din data de 25.04.2014; a recunoaște ilegal refuzul de

a da răspuns în modul și termenul stabilit de legislație de către Ministerul

Afacerilor Interne al RM la cererea din 02.04.2014 a cet. Lîsenco Irina.

A obliga Casa Națională de Asigurări Sociale, Departamentul Poliției de

Frontieră al MAI și Ministerul Afacerilor Interne al RM în mod solidar la

plata indemnizației pentru creșterea copilului, lunar a cîte 30%, din

salariul mediu de 3350 lei, pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului

începînd cu 16.07.2013 pînă la 16.07.2016 și încasarea cheltuielilor de

judecată în mărime de 3000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei sectorului Centru municipiul Chișinău din 20

februarie 2015 a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de

către Lîsenco Irina împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, Ministerului

Afacerilor Interne și Departamentului Poliției de Frontieră a Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la anularea răspunsurilor, încasarea indemnizației

pentru creșterea copilului pe parcursul a 3 ani de la naștere și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică. S-a recunoscut neîntemeiat răspunsul nr. 35/2-

1-L-80/14 din 25.04.2014 al Ministerului Afacerilor Interne. S-a obligat

Ministerul Afacerilor Interne al RM să-i achite Irinei Lîsenco diferența din

indemnizația achitată, ca persoană neasigurată de către Casa Națională de

Asigurări Sociale, și neplătită din indemnizația pentru creșterea copilului Orlic

Vera, lunar a cîte 30%, reieșind din salariul mediu de 3350 lei pentru perioada

16.07.2013 pînă la 16.07.2016. S-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne al

RM în beneficiul Irinei Lîsenco cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice

în mărime de 3000 lei. S-a încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne în

beneficiul statului taxa de stat în mărime de 200 lei. În rest acțiunea s-a respins

(f.d. 60-66).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 a fost respinsă

cererea de apel depusă de către reprezentantul Olga Dațco în interesele

Ministerului Afacerilor Interne și menținută hotărîrea Judecătoriei sectorului

Centru municipiul Chișinău din 20 februarie 2015 (f.d. 148-155).

La 02 septembrie 2016 reprezentantul Tatiana Danuța în interesele

Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei Curții de

Apel Chișinău din 06 aprilie 2016 și hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chișină

din 20 februarie 2016, solicitînd casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii

instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunea înaintată de

Irina Lîsenco către MAI al RM să fie respinsă ca neîntemeiată (f.d.165-169).

În motivarea cererii de recurs a indicat că de către instanța de apel a fost

interpretat eronat legislația în vigoare, nu au fost luate în considerație

argumentele și probele invocate de reprezentantul MAI. Susține recurentul că

instanța de apel în motivare nu dovedește circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea pricinii, nu reflectă motivele concluziilor sale privind

admiterea pretențiilor și nu dau apreciere probelor. Iar prima instanță a examinat

superficial pricina, fără a lua în calcul toate circumstanțele cauzei.

La data de 13 octombrie 2016 Irina Lîsenco, a depus referință la cererea de

recurs declarată de către MAI, solicitînd declararea recursului inadmisibil

(f.d.174).

Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele

pricinii și prevederile Legii, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat de către reprezentantul Tatiana Danuța în interesele Ministerului

Afacerilor Interne ca fiind inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin.(1) din Codul de Procedură Civilă, părțile și

alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod

Procedură Civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII Cod

Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432, Completul reține că, reieșind

din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) Cod Procedură Civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate

ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de vasta argumentare a

circumstanțelor de fapt și de drept ale pricinii, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.432 din Codul de

Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra reaprecierii probelor și

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență și

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile secțiunii a 2-

a, Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu provoacă o

rejudecare a fondului pricinii. Rolul exclusiv al recursului este de a asigura

efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale

de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul acestuia

cu soluția dată de instanța de judecată, însă argumentele aduse nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune

declararea recursului ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu

poate fi evidențiat de cererile de recurs în cauză.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

Cod Procedură Civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarate de către reprezentantul Tatiana

Danuța în interesele Ministerului Afacerilor Interne .

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători –

Dumitru Mardari

Maria Ghervas