3ra-563/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: D. Șușchevici

(Judecătoria Centru, mun. Chișinău) dosarul nr.3ra-563/17

instanța de apel: M.Ciugureanu, L.Popova, A.Minciuna

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Valentina Clevadî

Judecătorii: Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Departamentul

Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republici Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Irina Arseni

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Departamentului Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republici Moldova cu privire la

contestarea actelor administrative, obligarea calculării și achitării indemnizației

pentru creșterea copilului minor până la împlinirea vârstei de 3 ani,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne al Republici Moldova, fiind menținută hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 18 februarie 2016

,

c o n s t a t ă :

La data de 07 iulie 2015, Irina Arseni a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale și Departamentului Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

contestarea actelor administrative și obligarea calculării și achitării indemnizației

pentru creșterea copilului minor până la împlinirea vârstei de 3 ani.

În motivarea acțiunii a invocat că la 17 iulie 2004, a înregistrat căsătoria cu

Ghenadie Arseni, iar din căsătorie la 28 ianuarie 2013, s-a născut copilul Alina

Arseni.

Menționează că începând cu 29 iunie 2004, este angajată în cadrul

Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova și în prezent deține funcția de specialist principal al Secției auto

a Direcției management logistic și achiziții a Departamentului Poliției de Frontieră.

Susține că prin ordinul Departamentului Poliției de Frontieră nr. 618/ps din

31 mai 2013 i-a fost acordat concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului pentru

perioada 29 mai 2013 – 28 ianuarie 2016.

Astfel, afirmă că după nașterea copilului, în luna octombrie 2013, în scopul

obținerii indemnizației pentru creșterea copilului, a depus actele la Casa Teritorială

de Asigurări Rîșcani mun. Chișinău, iar ca urmare, i-a fost stabilită indemnizația

pentru creșterea copilului în mărime de 400 lei lunar, o indemnizație de care

beneficiază o persoană neasigurată.

Nefiind de acord cu mărimea indemnizației pentru creșterea copilului

stabilită, la 08 iunie 2015, a depus la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Rîșcani

mun. Chișinău cerere prealabilă, prin care a solicitat calcularea și achitarea

indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, în

mărime de 30% din venitul lunar realizat în ultimele 12 luni calendaristice până la

nașterea copilului, însă prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. A-

1051/15 din 30 iunie 2015, cererea prealabilă a fost respinsă.

Relevă că a depus și la Departamentul Poliției de Frontieră o cerere, prin care

a solicitat calcularea și achitarea indemnizației lunare menționate, însă prin

răspunsul nr. 35/10-A-129/15 din 08 iunie 2015, a fost informată că nu are temei

legal pentru a-i stabili și achita indemnizația solicitată.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 283 din 23

decembrie 2011 cu privire la Poliția de Frontieră, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 489

din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, art. 7 alin. (2), art.

18 alin. (1), (4) din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, art. 1 alin. (2),

art. 3 alin. (1) lit. b), art. 7, 16 alin. (1) și (3), art. 19 din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, art. 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale exprimat în răspunsul nr. A-1051/15 din

30 iunie 2015, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a efectua

recalcularea indemnizației lunare pentru creșterea copilului Alina Arseni, născută la

28 ianuarie 2013, în mărime de 1577,63 lei, de la nașterea copilului și până la

împlinirea de către aceasta a vârstei de 3 ani, recunoașterea ca fiind ilegal refuzul

Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne exprimat în

răspunsul nr. 35/10-A-129/15 din 08 iunie 2015, obligarea Departamentului Poliției

de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne de a-i calcula și achita indemnizația

lunară pentru creșterea copilului Alina Arseni, născută la 28 ianuarie 2013, în

mărime de 1577,63 lei, de la nașterea copilului și până la împlinirea de către aceasta

a vârstei de 3 ani și încasarea de la Casa Națională de Asigurări Sociale în

beneficiul ei a cheltuielilor de judecată.

La 15 februarie 2016, Irina Arseni, reprezentată de avocatul Veaceslav

Brăteanu a depus o cerere, prin care a solicitat repunerea în termenul de adresare cu

cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului Poliției de Frontieră cu

privire la acordarea indemnizației de concediu pentru îngrijirea copilului minor

Alina Arseni, până la vârsta de 3 ani.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 februarie 2016

acțiunea a fost admisă parțial, a fost recunoscut ilegal răspunsul Departamentului

Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne nr. 35/10-A-129/15 din

08 iunie 2015 și a fost obligat Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne să calculeze și să achite în beneficiul Irinei Arseni indemnizația

pentru creșterea copilului Alina Arseni, născută la 28 ianuarie 2013, lunar a câte

30 % din salariul mediu pe perioada 28 ianuarie 2013 - 03 februarie 2014. În rest,

acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 mai 2016, a fost admis apelul

declarat de către Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

2

Interne, casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 18 februarie 2016,

în partea admiterii acțiunii și a fost emisă în această parte o nouă hotărâre prin care

a fost respinsă cererea privind repunerea cererii de chemare în judecată în termen

depusă de către Irina Arseni, reprezentată de avocatul Veaceslav Brăteanu și a fost

respinsă acțiunea Irinei Arseni împotriva Departamentului Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ și

obligarea calculării și achitării indemnizației pentru creșterea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. În

rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

La 12 iulie 2016, Irina Arseni a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei recurate, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 noiembrie 2016 s-a admis

recursul declarat de Irina Arseni.

S-a casat decizia Curții de Apel de Chișinău din 26 mai 2016, în pricina civilă

la cererea de chemare în judecată a Irinei Arseni împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale și Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor

Interne al Republici Moldova cu privire la contestarea actelor administrative,

obligarea calculării și achitării indemnizației pentru creșterea copilului minor până

la împlinirea vârstei de 3 ani și s-a remis pricina spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, pentru judecarea apelului în fond, în alt complet de judecători.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017 s-a respins apelul

declarat de Departamentului Poliției de Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne

al Republici Moldova, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 18 februarie 2016.

La 31 martie 2017 Departamentul Poliției de Frontieră al Ministerului

Afacerilor Interne al Republici Moldova a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea lui, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 289

din 22.07.2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și

alte prestații de asigurări sociale, dreptul la prestații de asigurări sociale se exercită

prin sistemul public de asigurări sociale.

Iar, conform prevederilor art. 30 din Legea menționată supra, controlul asupra

corectitudinii stabilirii, calculării și plății indemnizațiilor de asigurări sociale îl

exercită Casa Națională de Asigurări Sociale, Inspecția financiară și structurile lor

teritoriale.

Mai mult ca atît, potrivit pct. 8 al Regulamentului cu privire la modul de

stabilire și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii aprobat prin Hotărîrea

Guvernului nr. 1478 din 15.11.2002, cererea pentru stabilirea indemnizației lunare

pentru creșterea/îngrijirea copilului pînă la vârsta de 3 ani se depune la Casa

Teritorială de Asigurări Sociale de către unul dintre părinți personal, prin

intermediul reprezentantului primăriei.

Se mai indică în recurs că în conformitate cu prevederile pct. 60 al aceluiași

Regulament, responsabilitatea pentru corectitudinea stabilirii și calculării

3

indemnizațiilor o poartă Casa Națională de Asigurări Sociale și casele teritoriale, în

conformitate cu legislația.

Reieșind din cele menționate consideră recurentul că, nu există temei legal de a

fi încasată o astfel de indemnizație de la Departamentul Poliției de Frontieră, la

momentul acordării concediului pentru îngrijirea copilului.

Faptul dat se confirmă și prin art. V al Legii nr.135 din 21.07.2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, conform căruia a fost completat

art. 47 al Legii nr.283 din 28.12.2011 cu privire la Poliția de Frontieră, cu alin. (3)-

(5) care stabilesc procedura acordării concediului parțial plătit pentru îngrijirea

copilului pînă la vîrsta de 3 ani, modalitatea de calculare și achitare a indemnizației

de referință.

Consideră recurentul că, instanța de apel a examinat superficial circumstanțele

de fapt, astfel fiind încălcate prevederile art.183 și art. 211 alin. (1) din Codul de

procedură civilă și anume, nu a elucidat împreună cu participanții la proces toate

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii.

Examinând temeiurile recursului declarat de Departamentul Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republici Moldova, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Departamentul Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republici Moldova, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Departamentul Poliției de Frontieră al

Ministerului Afacerilor Interne al Republici Moldova.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Departamentul Poliției de

Frontieră al Ministerului Afacerilor Interne al Republici Moldova împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

5